3,182 matches
-
Puțini au remarcat această dimensiune (excepțională) a epicii lui P. Prozatorul este un moralist autentic, aforismele lui (în sferă existențială) sunt memorabile. A scris, în fond, un roman puternic, care nu s-ar putea numi altfel decât romanul unei conștiințe reflexive în timpul unei dictaturi odioase. P. a publicat și un număr important de însemnări despre literatură, articole, portrete, adunate în 1989 în Creație și morală. Acestea, asociate cu Imposibila întoarcere, pot da o idee despre opiniile estetice ale prozatorului și despre
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
1989. Colaborează cu versuri, recenzii, reportaje la „Luceafărul”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Unu”, „Echinox”, „Al cincilea anotimp”, „Romanian Roots” (SUA), „Cele trei Crișuri”, „Bihorul” ș.a. Versurile lui S., îndeosebi cele din Strigătul de siliciu (1997), anexează unei fervori declamatorii fără suport reflexiv o materie eterogenă. Cu toate că uneori vivacitatea perorației, inervată în ideea ludicului, deturnează poemul în sensul unui umor neintenționat („Vai ție (mi-au zis) cum ai cântat în versuri nimicul/ (ești un zero tăiat mămăligă dezamorsată)/ fire-ai doar tu săltat
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
transformărilor din 1990-1992. Volumul Carte de citire (2003) este, dincolo de aplicațiile concrete, o pledoarie pentru „cultura scrisului și cititului, parte a unei civilizații a construirii, o aspirație a mai binelui” și, totodată, un apel la regăsirea atitudinii critice, a inteligenței reflexive. Variatele lecturi ale lui S. - de la Carl Gustav Jung și Sșren Kierkegaard sau Tudor Vianu și Constantin Stere până la D. R. Popescu, Augustin Buzura, Barbu Cioculescu, Petru Popescu, Al. Ecovoiu ș.a. - beneficiază de o valorizare cordială și amplă. El prezintă
SILVESTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289671_a_291000]
-
al cunoașterii „Imaginea-om” ca formă de cunoaștere epistemé simbol uman „Omul-subiect” ca subiect cunoscător Omul ca „lucru” sau ca „obiect” al lumii fizice Omul ca „imagine simbolică” sau ca element operațional în spațiul cunoașterii epistemologice Omul ca „persoană”, ființă reflexivă, conștientă de sine și de lume Conform schemei de mai sus, remarcăm trei aspecte sub care se înfățișează și poate fi studiat omul: a) în ordinea naturală, avem de-a face cu „omul-obiect”, considerat obiect al cunoașterii, adică omul ca
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
epistem, simbol uman; acesta este omul care ne apare ca o imagine simbolică sau ca un element operațional în spațiul cunoașterii, al epistemologiei; c) în ordinea umană, avem de-a face cu „omul-subiect”, considerat subiect cunoscător, persoana umană ca ființă reflexivă, conștientă de sine, dar și de lume. Din cele de mai sus rezultă faptul că persoana are două dimensiuni: omul că ființă a naturii, ca obiect al lumii fizice; omul ca ființă umană sau aspectul său subiectiv, considerat ca existență
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Biblia), când produs al naturii prin evoluție și selecție (Ch. Darwin), omul este ființa conștientă care aspiră către universal prin integrarea pancosmică (P. Teilhard de Chardin). El este „măsura tuturor lucrurilor” (Protagoras) în raporturile cu lumea, dar și ființa cugetătoare, reflexivă (R. Dèscartes) în planul interiorității sale. Prin dubla capacitate de a reflecta și a avea identitate, omul este „persoană” (M. de Unamuno, N. Berdiaev, D. Stăniloae), un „Eu” cu o identitate unică de care el este conștient, atât în raport cu lumea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Avantajul major al acestui instrument de evaluare ar fi încurajarea creativității elevului, iar dezavantajul cel mai important vine din timpul îndelungat pe care îl necesită evaluarea. O altă metodă de evaluare, prin care profesorul primește un important feed-back, este jurnalul reflexiv, dar acesta presupune perspeverență din partea elevului și profesorului, deoarece trebuie să-l completeze periodic, răspunzînd la întrebări legate de noutatea achizițiilor, modalitatea lor de abordare, conexiuni cu alte domenii, alte modalități, mai potrivite, din punctul său de vedere, de abordare
METODE ŞI INSTRUMENTE MODERNE DE EVALUARE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Biatris Cristina () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_912]
-
evocării la Sadoveanu”, LL, 1981, 1; Nicolae Manolescu, Povestiri despre cuvinte, RL, 1986, 25; Vasile Popovici, Reverii despre cuvinte, O, 1986, 30; Eugen Todoran, Dincolo de sensuri, O, 1986, 30; Daniel Vighi, Lumea prin cuvânt, O, 1986, 30; Mircea Mihăieș, Arghezi reflexivul, O, 1987, 29; Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi „Arte poetice”, RL, 1987, 30; Alexandru Ruja, „Cuvinte românești”, F, 1987, 8; Mircea Mihăieș, G. I. Tohăneanu - cuvântul irepetabil, O, 1989, 13; Cornel Ungureanu, Un eminescolog: G. I. Tohăneanu, O, 1989, 40; Gabriela
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
se vede, S. cultivă, în tradiția lui Eminescu, serafismul și, în consens cu poeții mai noi, redefinește mitologia orfismului. O populează, înainte de orice, cu vedeniile și cu jubilațiile sale de om tânăr. Cu 11 elegii lirica lui intră în faza reflexivă, conceptualizantă și intră primejdios în chiar inima metafizicului. O metafizică a poeziei, cum zice Marcel Raymond, nu a filosofiei. O încercare de a asuma totalitatea realului și de a da o justificare existenței. 11 elegii reprezintă, totodată, și o asumare
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
ou într-un ou într-unul mai mare / la nesfârșit te naști, nezburată / aripă. Numai din somn / se poate trezi fiecare - / din coaja vieții nici unul, niciodată”. Temele vin și revin, se diversifică, se deșiră sau se desfiră în această lirică reflexivă, întreruptă din loc în loc de țipătul unei suferințe adânci. Suferința poetului este însă enigmatică, pe el îl doare ceva între auz și vedere, se prăbușește pe dinăuntru pentru că numărul unu nu se mai poate diviza. O teamă ce duce gândul la
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
este concentrată până la o esență aforistică, tratând tema singurătății și a iubirii neîmplinite, a dezamăgirii, a golului. Emilian Galaicu-Păun afirma că lirica scrisă de T. „face nedureros tranziția de la prozodia tradiționalistă la sensibilitatea modernă, restaurând în Basarabia cultul Euterpei”. Versul reflexiv, direct, fără dantelărie sentimentală și metaforică conferă relief spiritual poemelor: „vino să-ți dau lecții de moarte / să te bucuri și tu de bucuria zborului meu pe spate”. A fost distinsă cu Premiul Salonului Național de Carte (Chișinău, 1999). SCRIERI
TRIFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290273_a_291602]
-
inovație și experiment. Ceea ce asigură vitalitatea textelor este discreta, însă continua repliere către o trăire aparte, un invizibil autobiografism al poeziei, ascuns în haina ușor parodică a „romanțului”, a baladescului, a ritualurilor hermetice. Pentru cine exist aduce noi accente, dimensiunea reflexivă, conținută până acum, devine mai directă, ideile sunt provocate prin dialoguri între instanțe abstracte, filosoful invocat și citat fiind, „neîndoielnic”, Platon. Tonalitatea frecventă e dată de revolta și exasperarea în fața existenței, mereu întoarsă, prin ricoșeul ironiei, către sine. Formula se
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
retragă fără ordin de pe pozițiile apărate. T. și-a început cariera într-un moment oportun, când luptele dintre curentele literare, depășind apogeul, intraseră în declin și când criticii de întâmpinare, activi anterior, tăcuseră ori trecuseră la alte preocupări. Firea lui reflexivă, cultura largă și formația universitară l-au făcut discipol al lui Mihail Dragomirescu, acesta privindu-l, de altfel, ca pe „unicul adept al curentului de la «Convorbiri critice»”. Un discipol care aprecia „sistemul estetic profund” al maestrului, dar îl considera, în
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
rar - Ada din Coștilă. Intimistă, vag simbolistă în expresie, pe alocuri cu ecouri din D. Anghel („Se duc și tufănelele precum / S-au dus și cei din urmă trandafiri”), incluzând și consonanțe cu lirica Elenei Farago, punctată ici-colo de articulări reflexive, poezia scrisă de U. se păstrează în marginile unei palide cumințenii: „Coboară ușurel/ Din lună mii de stropi/ Și cad punând scântei/ Pe frunzele de plopi”. Sunt versuri de vibrație scurtă, cu o tonalitate minoră, deși câteva nu lipsite, mai
UMBRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
eterogenă și personală. Accentul cade nu pe specularea unor idei SF (deși ea nu e carentă), ci pe explorarea pur literară a discursului care desfășoară aceste idei. Insolitul nu este cultivat ca insolit, ci luat ca punct pentru un realism reflexiv al nefamiliarului. Contururile lumilor din Marilyn Monroe pe o curbă închisă sunt livrate nu o dată cu multe indeterminări și ambiguități, o receptare au ralenti, îngreunată de structura vagă și de progresia nonlineară, focalizată pe stil și pe secvență, iar nu pe
UNGUREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
decât precar, cu distorsiuni, de vechea identitate a umanității: Ploi târzii, Soare sub flanșe, Din nou acasă. Aceasta e și structura care susține romanul Așteptând în Ghermana (1993), cu observația că e mai tranzitiv, mai direct, mai puțin modular și reflexiv decât povestirile: narațiunea e susținută la persoana întâi de polițistul Yablonsky, un dur dintr-o specie postchandleriană, care însă nu lezează calitățile stilului lui U. SCRIERI: Marilyn Monroe pe o curbă închisă, București, 1993; Așteptând în Ghermana, postfață Gabriel Rusu
UNGUREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
citate sau experiențe ori comentarii ale unor fapte diverse semnalate în presă. Structura tabletelor urmează peste tot același tipic: autorul pornește de la o știre, de la o amintire, de la un loc comun sau de la o maximă, dă o dezvoltare narativă sau reflexivă a situației inițiale, textul încheindu-se cu o „morală”, care reprezintă fie o contrazicere, fie o revizuire a punctului de plecare. De pildă, în Magie la îndemâna orișicui (din Pre texte, 1973), Ț. începe prin a se referi la credințele astrologice
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
manuscrisele Văcăreștilor. Urmând menirea neamului său, este permanent preocupat să țină trează pasiunea nepotului pentru literatură. Cu Iancu întreține un schimb de scrisori care constituie prima corespondență literară, păstrată, în limba română. Epistolele lui dezvăluie sensibilitatea rafinată a unui izolat, reflexiv, bun cunoscător al literaturii clasice (Horațiu, Vergiliu, Sappho, dar și Metastasio). Introspecția, complicarea senzațiilor, artificializarea stilului, tonul exaltat sau tânguitor dau paginilor sale de poezie amprenta epocii de apus a fanariotismului. Dar lipsa de inventivitate (V. mărturisește că pe alocuri
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
a pustiului și a trăirilor, oasele ca faguri ce adună mierea morții, plânsul „fluturând veșted în mine”, calmul contemplativ („În toate o măsură potrivită/ loc împuținat vederea/ te amăgește și vezi”), obsesia devenirii și a limitei indică maturitatea în tipare reflexive, închiderea senzorialului în favoarea etalării culturale. De aici și impasul poeticii propriu-zise: U. se dedică eseisticii de tip simpatetic și baroc (Apocrife despre Emil Botta, I, 1983) și își reunește în volum articolele despre poezia mai mult sau mai puțin confină
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
c-o să vină cineva să le ia. / Vreme trece, vreme vine. Le-a uitat și pe ele laolaltă / cu mine. Așteptăm în tăcere. Literă lângă literă și carne / pe os. Fără speranță, frumos” (Spirt. Patologia speranței). Aerul depresiv a devenit reflexiv și cercul lui, acum mai larg, include ceva care seamănă cu condiția umană. SCRIERI: Sisteme de supraviețuire (în colaborare cu Florin Toma), București, 1992; Evenimentul zilei - un poem văzut de Lucian Vasilescu, București, 1995; Ingineria poemului de dragoste, București, 1996
VASILESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
rostirii. Dominantă este conduita epicureică, aplicată cu precădere erosului, iubirea fiind elogiată ca esență a existenței, dătătoare și de suflu poetic. Poemele din culegerea Pe scara unui gând (2000) „adaugă un cerc nou de vârstă” (Constantin Cubleșan), marcând cultivarea timbrului reflexiv, a dialogului cu divinitatea. SCRIERI: Amfore stelare, pref. Valentin Tașcu, Cluj-Napoca, 1991; Iubește clipa de față, pref. Marin Oprea, Cluj-Napoca, 1994; Trei „Z”, ed. bilingvă, pref. Vasile Lechințan și Fodor György, Cluj-Napoca, 1996; Pe scara unui gând, pref. Constantin Cubleșan
ZEGREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
aceea adică și ori de câte ori / Încerc să ies, să spun lumii ceva, / Simt că trebuie să-mi prind capul în palme” (Ce număr port). Când și când regăsirea de sine se înfiripă în elanul erotic, epuizat însă grav, cu o intensitate reflexivă (Fierbinte e tăcerea, Dar tu exiști, exiști mereu, Ca orbul, iluzia, Iubire, floare de pelin amară ș.a.). În cazul particular, cel al poeților, se propune autointrospecția, trăirea profundă a îndoielilor existenței la nivelul individului, și nu al aparențelor („și-n
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
astfel - în chiar momentul de apogeu al avangardei - cu Ion Barbu, partizan al creației trudnice. În alt context, într-un eseu concentrat (Dubla intenție a limbajului și problema stilului), Eminescu devine argument pentru ilustrarea diferențelor dintre funcția tranzitivă și cea reflexivă a cuvântului, despre care poieticienii de mai târziu vor teoretiza insistent. Despre impresionismul muzical al poeziei lui Eminescu făcuse observații ingenioase, la timpul său, G. Ibrăileanu. V. le adâncește și le sistematizează, remarcând, de pildă, că spațiul acustic al romanticului
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
înțeles, nu aveți dreptate, nu am spus așa trebuie înlocuite cu expresiile are altcineva altă părere, este și acesta un punct de vedere, cine mai dorește să ofere o explicație); formatorul trebuie să-i asculte activ pe ceilalți, să fie reflexiv, să valorizeze sentimentele și trăirile părinților, cât și cuvintele pe care aceștia le folosesc. Părinții și grupul trebuie lăsați să-și formuleze propriile idei. Formatorul trebuie să răspundă la nevoia părinților de informații dar nu la cerința acestora de a
PROGRAME EDUCATIVE CU PĂRINŢII. In: Arta de a fi părinte by Luciana Petronela Fechita () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1404]
-
cu deschidere spre modernitate (inserția ordinului de zi al generalului Cernat - considerat „document artistic sugestiv” - în romanul În război, pledoaria pentru romanul citadin și situarea, cel puțin teoretic, antisămănătoristă). Scrisorile lui sunt, dincolo de unele contradicții și erori, expresia unui spirit reflexiv, care dublează și susține creația prin nevoia, adesea mărturisită, a dialogului de idei. Confesiunile omului, experiențele diplomatului, impresiile călătorului nu sunt nici adaosuri, nici variațiuni, ele fac dovada unui ochi și a unei sensibilități vii: peisaje, monumente și muzee, scene
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]