862 matches
-
reflexiei devine posibil prin repetarea masivă a verbului cognitiv: „Puse coatele pe masă,/ Să gândi-n sus,/ Să gândi-n jos,/ Să gândi la deal,/ Să gândi la deal,/ Să gândi la vale,/ Gândi la negrul din grajd”. Repetiția aprofundează reflexivitatea specifică verbului pronominal printr-o exhaustivitate spațială. Coordonatele bidimensionale accentuează căutarea interioară și sugerează importanța vitală a hotărârii. Adverbul are impact asupra aspectului durativ al acțiunii, dovadă că apare alături de imperfect: Repetarea adverbului (transcris aici în mod eronat) face și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de edificare a unui om nou înseamnă foarte mult. Spiritul lor trebuie aprofundat în continuare, în dialectica lui, deoarece înseși aceste documente ne atrag atenția că marxismul trebuie privit ca ceva viu, ca o entitate din care se impune o reflexivitate proprie și o participare permanentă. Ele îndeamnă la o confruntare continuă cu realitatea. Pătrunderea în esența acestui program cuprinzător asupra omului în societate, a progresului social are darul, sunt convins, să fertilizeze însăși creația fiecăruia, să ofere o perspectivă mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
răspund: unul din discipolii și editorii lui Blaga („întotdeauna cînd e vorba de el, mă încălzesc”, îmi declara într-o scrisoare), doctor în filozofie, prozator, poet, dramaturg și, mai ales, eseist și critic literar, în paginile căruia se simte o reflexivitate intensă și o cultură solidă. Opera sa e restrînsă, însă de o calitate aproape egală, rezistentă prin profunzimea evocărilor și meditațiilor: meditații asupra sentimentelor, mediatații asupra istoriei, mediatații asupra adevărului. Cert, Ion Maxim e un scriitor grav, care pe o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
provocat vreo undă de desconsiderare. Sunt chiar dispus să recunosc faptul că a fost protagonista unor experiențe de care eu nu aș fi fost în stare vreodată, deși, de-a lungul vieții, am comis și unele „nebunii”. Îi apreciez și reflexivitatea spiritului, predispoziția de a descifra profunzimea lucrurilor și de a construi explicații cu încetinitorul. Pentru toate acestea o felicit și îi urez să-și trăiască pasiunea până la maximum posibil. Și să ne mai transmită și nouă vești despre experiențele viitoare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Abundenței, R, 1982, 9; Vasile Val Telceanu, Între religie și filosofie, „Radix” (Namur), 1992, 23; Diana Tihu, „Nucul dintre două veacuri”, ST, 1993, 11; Mircea Popa, „Chipul din oglindă”, „Adevărul de Cluj”, 1997, 1 999; Adrian Țion, Între relatare și reflexivitate, TR, 1997, 39-40; Dumitru Velea, „Chipul din oglindă”, ST, 1997, 9-10; Petria, Vâlcea, 399-400; Viorica Balaj, „Chipul din oglindă”, CNT, 1998, 5; Dumitru Velea, „Confesiunile unui navigator de uscat”, „Știrea”, 1998, 25-26 aprilie; Poantă, Dicț. poeți, 203; Constantin Cubleșan, „Insula
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
contrazicându-se cu degajare, de vreme ce de fiecare dată crede în adevărul lui. În pofida belicoaselor lui afirmații teoretice din tinerețe și de mai târziu, el continuă un tip de literatură tradițională, nutrită de efluvii romantice, pornind de la creația populară, înclinată spre reflexivitate critică, semnificativă însă prin nuanțare și mai cu seamă prin interpretarea stilistică originală. În proză, este un imagist care intuiește și stilizează poetic realitatea, fantasticul, cultivă plasticitatea și muzicalitatea limbajului. Obișnuitul, realul se transfigurează metaforic, hiperbola tinde spre hieratic sau
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
metaforă a morții (Ursul). Memorabilă este povestirea Salcâmul. Sugestia morții, ideea unui destin neiertător căruia personajul i se opune cu tărie dau fragmentului închegarea cuvenită. În broșura Fata cea frumoasă (1916), cele câteva povestiri cu intenție didactică sunt marcate de reflexivitatea și de programul persuasiv al jurnalistului. Și în satirele din Obraze și măști (1922; Premiul Academiei Române) se recunoaște școala clasicilor, îndeosebi elemente din proza lui I.L. Caragiale. Povestitorul privește necruțător actualitatea, portretizează sarcastic și, aproape cu o tehnică de avangardă
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
Acest Petru, om cu o viață, fără voia lui, aventuroasă, învățat umanist și pictor de talent, s-a retras, octogenar, într-o localitate din Țările de Jos, unde își redactează amintirile. Cartea ilustrează însușirile tradiționale ale genului: epicul predomină asupra reflexivității (care totuși nu e absentă, fiind convingător reprezentată). Propensiunea scriitorului către frescă se evidențiază din nou, cu mai multă vigoare și mai mult succes decât în Noaptea așteptărilor. Deși foarte dens, cu multe personaje, situații, întâmplări, priveliști, descripții bine „documentate
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
cuvântul. Ele au întotdeauna o dublă funcție, antrenând acorduri metapoetice, în căutarea unei expresivități ce vizează, dincolo de retorica fastuoasă, tematica abisală (singurătatea, tăcerea, melancolia), convertită în atitudini existențiale. Familiarizat cu tehnicile și temele liricii moderne, C. cultivă ambiguitatea, contrastul dintre reflexivitate și confesiune, dintre sensul literal al poemului și semnificația dedusă din relaționarea imaginilor și comentariilor care-l compun. În aceste condiții, poemul poate fi o acumulare de imagini, în „sarabandă”, „enciclopedism ceremonios de imagini” (Petru Poantă), dar și o caligrafie
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
găsim un răspuns în cazul unei cercetări destinate măsurării incidenței, profunzimii și profilului sărăciei în municipiul Oradea. Un asemenea studiu are multiple valențe: indică aspectele problematice ale unei cercetări de acest fel, constituind în același timp și un moment de reflexivitate metodologică, necesară pentru justa evaluare a rezultatelor unor asemenea cercetări. În plus, considerăm că unele dintre soluțiile adoptate de noi la probleme comune ale cercetării sărăciei sunt novatoare sau, dacă nu, cel puțin mai bine adaptate realităților sociale ale populației
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
i-au apărut recenzii și articole în care sagacitatea analistului e dublată de voința de a conferi discursului un suport de trimiteri erudite. A mai semnat S. Hrimiuc. Un destin ingrat a vrut ca acest om integru, de o înțeleaptă reflexivitate, să nu-și ducă la capăt mai nici unul dintre proiecte. Teza de doctorat, prinzând în acoladă receptarea poeziei eminesciene în epocă, nu a apucat să o încheie. Lexiconul căruia i se consacrase cu un atașament plin de dăruire, Dicționarul literaturii
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
e o caracteristică a ceea ce, în ultimele secole, s-a numit persoană umană. Prin urmare, ea aparține polului individual al umanului, prin contrast cu spiritul, știința, cultura, care sunt supraindividuale. Conștiința a implicat și a adus pe tapet atribuite ca: reflexivitate, cunoaștere, orientare - vizare, intenționalitate -, libertate, autonomie. Conștiința (fiind a cuiva și referitoare la cevaă este o realitate centrală a persoanei umane. Ea e considerată ca fundată în sine (prin sineă, are un conținut (al euluiă și e trăită ca subiectivitate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la care mulți comentatori ai psihologiei self-ului fac apel în prezent. Fenomenologia lui Husserl e o doctrină filosofică a subiectivității transcedentale, dar influența sa asupra psihologiei persoanei și asupra psihopatologiei a fost remarcabilă. În psihanaliza inițială a lui Freud, reflexivitatea sinelui nu joacă un rol important, în locul său fiind plasat id-ul instructiv inconștient. De abia în psihanaliza târzie, după ce a fost amplu dezvoltată tema eului, se ajunge la self. Sinele în percepția lui Jung și a altor psihologi Interesantă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pragmatismului cognitivist al secolului XX. Ea sugerează ideea de centru, sursă și integrare a persoanei, pentru sine. Self-ul a jucat un rol important și în concepția altor psihologi ai persoanei, de obicei cu înțeles de agent intențional și ca reflexivitate, fiind folosit cu sensuri ce se intersectează cu cele ale conștiinței. Astfel, Bandura, care nu vorbește despre eu, subiect și caracter, utilizează noțiunea de „agenție” și self. Self-ul ar fi, în primul rând, o structură cognitivă ce are funcții
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
comportă în situații particulare, precum și felul în care gândesc despre ei înșiși. Sinele poate fi considerat, pe de o parte, ca agentul psihismului în sensul că „eu” (I, în englezăă sunt subiectul, „agenția” tuturor trăirilor mele psihice. De vreme ce e implicată reflexivitatea, această componentă activă include și calitatea experienței subiective (qualia; de exemplu, durerea, care e „a mea”Ă și, de fapt, întreaga conștiință de sine experiențială. Prin aceasta e asimilată o bună parte din contribuția fenomenologiei de inspirație husserliană la psihologie
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Sub umbrela mea roz (1973) investighează universul interior și reține aspirația spre armonie a eului măcinat de o tensiune permanentă. Zilele una cu alta (1982; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) reia o mai veche neliniște existențiala, cu un plus de reflexivitate și adâncime a meditației, dar cu un minus de concretețe sensibilă. În Cum (1984) poeta se arătă tentata să abandoneze planul cosmic pentru a reveni în sfera cotidianului și a experienței senzoriale. Și în „interpretările critice” dedicate poeticii lui Ion
DANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
și coerența lecturii caracterizează următoarele două cărți ale lui D., Spiritul Romei (1979) și Visul lui Scipio (1983), concepute în vădită orientare militantă și restauratoare, vizând moștenirea noastră latină. Eseurile din Fiul Craiului și Spânul (1998) atestă întemeierea clasică a reflexivității criticului. Cartea cumulează, în două secțiuni (Repuneri în... și decăderi din drepturi și Acolade comparatiste și alte reevaluări), o suită de investigații în zone nevralgice ale literaturii române și câteva intervenții de tematică politică. Demersul ordonat în jurul ideii de înfruntare
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
genune sau În peșteră. Arid, dar și cu accente de o puritate notabilă, ce prevestesc lirica lui Al. A. Philippide (Dura lex), retoric, dar și cu stângăcii naive, C. a adus în lirica de la începutul secolului o notă individuală, prin reflexivitatea marcată de noblețea sufletului. Die Gedankenlyrik încearcă o sinteză de estetică literară asupra statutului de artă al liricii de idei. Pornind de la o bază teoretică declarat împrumutată esteticii empatiei (J. Volkelt), C. a fost preocupat în special de raportul idee-imagine
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
unui aforism, nu manifestă inhibiții față de ideile unor cugetători iluștri. Cu o obstinată ambiție a disocierii, luând în discuție noțiuni cum ar fi adevărul, libertatea, fericirea, absurdul, răul și binele, viața și moartea, C. se bizuie în aceste exerciții de reflexivitate pe bunul-simț (Proze pentru anul inimii, 1934, Zaruri, 1936, Casă pe nisip, 1937, culegerea postumă În căutarea Atlantidei, 1989). În chestiuni de artă, de teorie literară, C. pune în relație, de câte ori are prilejul, valențele esteticului, etnicului și eticului. I se
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
mai împăcat, căzut pe gânduri, își apleacă urechea la felurite „glasuri de demult”, gata să capteze ecouri din vremuri scitice și, cum va proceda și în Versuri de după amiază (1940), din epoci de legendă. Străbătută de o undă de pesimism, reflexivitatea, vrând parcă să se degaje din aburul sămănătorist (vădit în Exod), își propune mize înalte („eternitatea”, „desăvârșirea” ș.a.). Se simte, la C., o acerbă voință de a-și reprima, în stanțele pe care le elaborează, impulsurile de sentimentalitate în beneficiul
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
permanență apropierea lui Dumnezeu într-o natură în întregime sacralizată. Multiplele legături care unesc lumea oamenilor de cea de sus sunt percepute datorită lor"77. Încă o dată, animalul concretizează niște concepte greu de asimilat de către creștinul simplu, lipsit de exercițiul reflexivității. Prin intermediul său, lumea lui Dumnezeu devine tangibilă; sau măcar vizibilă, cea ce înseamnă inteligibilă. Date fiind aceste roluri pe care animalul, eliberat cu totul de natura sa reală, dezintegrat și mutat cu totul în limbajul simbolic, le joacă, nici nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
roman. Ele trebuie dublate însă și de altceva. De o tehnică narativă în ton cu vremea (aspect deloc preocupant pentru scriitoare care repetă la infinit același tip de confesiune nudă, pe alocuri spasmodică, de multe ori la limita incoerenței ), de reflexivitate și problematizare, de conturarea unor personaje vizibile. Așa cum arată, acest roman seamănă cu jurnalul mascat al unui scriitor debusolat, incapabil să ierarhizeze oamenii și faptele din jurul său. Claudia Golea dă sentimentul că trăiește, pur și simplu, fără a încerca să
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
în versurile din Trei ierni și Salvarea, este lesne vizibil un progres spre prozodia economicoasă, clasicizantă, în care predomină imagistica, în detrimentul metaforei, guvernată de contextul naturii cosmice, monumentale. Stilul alunecă pe nesimțite spre oralitate, obiectivarea trăirii lirice îmbinându-se cu reflexivitatea pronunțată și distanțarea ironică, purificată de sonoritățile patetice, sporind astfel densitatea comunicării în registrele ideației. Intrarea în diplomație, la sfârșitul anului 1945, deschide perspective deosebit de profitabile pentru fizionomia artistică a marelui clasic. Consilier cultural la ambasada polonă mai întâi în
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
face atîta tărăboi de parcă în clipa următoare va cumpăra cazinoul - cu bordel cu tot." Un diarist și un boem, în același timp - iată contradicția vizibilă în aceasă primă parte a învățăturilor: notele prea disparate (leneșe, boeme), eșuarea în meditații și reflexivitatea naivă, un autor suferind de sindromul "jurnalistului fără jurnal". Extrem de interesante sînt poemele și scrisorile fiului autorului, Matei. Expresivitatea infantilă merge întotdeauna bine cu jurnalul (modelul Radu Petrescu): spațiul intim, securizant, urmărirea creșterii spectaculoase a unui copil (expresia "văzînd cu
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]
-
de un Mihai Sebastian. Adaug imediat, ca să fiu bine înțeles, ca proiecțiile imaginarului sau etalează o problematică numai subiacent evreiască, în rest el fiind strălucit înscris în constantele de trăire ale prozei românești și că discurs, dar mai ales că reflexivitate. Singular, deoarece atacă problematică evreiască din capul locului, mă gîndesc la personajul Baruch Landau din Ghetto veac XX, 1934, cum și la starea de izolare, tipică fenomenologiei excluderii, abordată în dimensiunea anatemizării psihice, cu Subiect banal și Hilda, Ury Benador
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]