923 matches
-
și să iasă din ea, își alege locul său în cadrul acesteia, judecă și stipulează pentru sine sub responsabilitatea acesteia, și își aduce în ea resortul și garanția interesului personal? Deoarece ea merită acest nume, este oare necesar ca un pretins reformator să vină să ne impună formula sa și voința sa și să concentreze, ca să zic așa, umanitatea în el însuși? Cu cât se examinează mai mult aceste școli avansate, cu atât este întărită convingerea că în fond nu au nimic
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
debitori și creditori, mijloacele de a se regăsi și de a se înțelege. Dar ceea ce ele nu pot face este să crească instantaneu masa de obiecte debitate și creditate. Ele ar trebui să poată face acest lucru totuși pentru ca scopul Reformatorilor să fie atins, deoarece aceștia nu aspiră la nimic mai puțin decât să pună pluguri, case, unelte, provizii, materii prime în mâinile tuturor celor care doresc. Și, pentru asta, ce își imaginează ei? Să se dea împrumutului garanția de stat
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ipotecar sau aiurea, obstacole în calea răspândirii și aplicării creditului, să le facem să dispară; nimic nu poate fi mai bun, nimic nu poate fi mai just. Dar în aceasta constă, în libertate, tot ceea ce trebuie să ceară Legii un Reformator demn de acest nume. Algeria Iată patru oratori în dispută la tribună. Vorbesc mai întâi toți deodată, apoi unul după altul. Ce au zis ei? Lucruri foarte frumoase cu siguranță privind puterea și grandoarea Franței, privind necesitatea de a semăna
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu Institute of Economic Studies Europe și Université d'Aix-Marseille sub numele Journal des économistes et des sciences humaines, formulă în care apare și astăzi după o sincopă între 2005-2009 (n. tr.). 68 Jeremy Bentham (1748-1832), jurist, filozof politic și reformator social englez, cel mai influent teoretician modern al utilitarismului (n. tr.). 69 Impozit aferent apartenenței la o breaslă sub Vechiul Regim (n. tr.). 70 Le libre-échange, jurnalul oficial al Association pour le libre-échange (n. tr.). 71 L' Hôtel-de-Ville este numele
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de venitul acestora). Aceasta era mai degrabă o formă de sufragiu restricționat decât una de sufragiu universal caracteristic democrațiilor liberale contemporane. Votul era doar pentru cei care plăteau "cens" (o taxă), și erau cunoscuți sub numele de "le suffrage censitaire". Reformatorii erau, de asemenea, conștienți de numărul mare de municipalități,23 axate pe vechile parohii care existau din timpuri imemoriale. Mirabeau, care dăduse dovadă de un spirit moderat în crearea departamentelor, a pledat în favoarea unei restructurări a municipalităților pe care a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dominantă era centralizarea iar statul domina societatea civilă. Oponenții centralizării Girondinii Probabil ar fi putut să fie altfel. Nu toți cei care au cautat schimbarea în Franța erau republicani revoluționari sau extremiști cum au fost iacobinii. Am văzut că unii reformatori erau în favoarea monarhiei constituționale și a democrației parlamentare după modelul britanic. Printre revoluționari se formaseră antagonisme, cea mai importantă fiind cea dintre girondini și montagnarzi (supranumită și iacobinii). Girondinii (astfel numiți din cauză că mulți deputați din această sciziune erau originari din
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Franța, este că descentralizarea a fost foarte sugestivă și a introdus schimbări importante în sistemul relațiilor central-locale din Franța, chiar dacă, de fapt, schimbările care au avut loc nu au fost întotdeauna acelea care la începuturi fuseseră luate în considerare de către reformatori. Primele etape ale reformelor, între 1982 și 1986, au fost cruciale în producerea acestor schimbări. Strategia adoptată pentru inițierea și îndeplinirea lor a fost să se lanseze un program intensiv de legislație pentru a crea un avânt ireversibil, după cum Gaston
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
relatează întreaga poveste și chiar subestimează contribuția reală a reformelor de descentralizare. Ceea ce vom argumenta aici în mod contrar, este că reformele chiar au generat schimbări radicale în sistemul politico-administrativ francez dar că acele schimbări nu au corespuns întotdeauna intențiilor reformatorilor originali și cu siguranță nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor noilor regionaliști și autogestionarilor care influențaseră considerabil cele 110 Propositions du Candidat Mitterrand. A sosit timpul să examinăm mai în detaliu care au fost schimbările căutate în prima etapă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
guvernare 18 Transferul puterilor a fost realizat printr-o serie de legi publicate în 1983, 1985 și 198619 care stabileau principiile de bază, dar care precizau de asemenea și împărțirea responsablităților între diferitele niveluri de guvernare.20 Ideea originală a reformatorilor, enunțată ca o aplicare a principiului autonomiei în legea din 7 ianuarie 1983, a fost de a transfera anumite "blocuri" de putere pentru a fi exercitate în exclusivitate de către fiecare dintre diferitele niveluri de guvernare. În practică, acest fapt s-
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fost "câștigătorii", și regiunea a fost o "câștigătoare" în sensul că statutul ei judiciar, funcțiile și poziția din cadrul sistemului politico-administrativ, au fost toate reînnoite și consolidate, iar această consolidare va continua pentru următoarele câteva decade. Chiar dacă obiectivele inițiale urmărite de reformatori nu au fost îndeplinite în totalitate, acest lucru nu a însemnat că nu a existat o schimbare semnificativă. Aceasta chiar a avut loc, deși prin mijloace neprevăzute de către reformatori, iar, în cazul regiunilor, cel puțin câteva dintre obiective au fost
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
va continua pentru următoarele câteva decade. Chiar dacă obiectivele inițiale urmărite de reformatori nu au fost îndeplinite în totalitate, acest lucru nu a însemnat că nu a existat o schimbare semnificativă. Aceasta chiar a avut loc, deși prin mijloace neprevăzute de către reformatori, iar, în cazul regiunilor, cel puțin câteva dintre obiective au fost atinse. Ridicarea regiunii la rangul de "collectivité territoriale" Una dintre cele mai importante inovații ale reformelor de descentralizare din anii 1982 a fost aceea de a oferi regiunii, pentru
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de către politicienii majoritari și ferm susținută doar de către cei care erau într-un fel marginali precum Michel Rocard și politicieni din interiorul regiunii, care erau fie regionaliști, fie membri ai partidelor majoritare. Se poate presupune că adaptarea față de regionalism din partea reformatorilor din 1982 a fost mai degrabă "moderată" și strategică (pentru a obține voturi din regiuni ca Bretania și Alsacia) decât sinceră. Totuși, reformele au dat naștere, deși cu greutate, regiunii ca entitate politică, iar regiunea s-a maturizat treptat de-
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și în special față de statul centralizat. Mai mult, stânga socialistă reprezentată de vechea Secție Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO Section Française de l'Internationale Ouvrière) a fost ea însăși divizată între marxiști și non-marxiști, mai bine spus, între revoluționari, și reformatori, atâta timp cât cei din urmă foloseau uneori retorica marxistă. În practică, ramura reformistă a socialismului francez, chiar dacă erau iacobini înflăcărați, în propriile discursuri retorice simpatizau cu dimensiunea locală a politicii franceze și chiar cu descentralizarea moderată. Nu este surprinzător, dat fiind
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
primarului orașului, orășelului sau satului... astfel încât lanțul ordinelor descrește fără întrerupere de la ministru la subaltern și transmite legile și direcțiunile guvernului... cu rapiditatea curentului electric"! Referirea la curentul electric trădează așa zisa bază rațională și științifică a sistemului, pe care reformatorii au văzut-o ca depășind caracterul "irațional" și confuz al Vechiului Regim. Mitul controlului atotputernic a fost simbolizat prin opulența biroului prefectoral: uniformele spledide și palatele somptuoase (la préfecture) în care locuiau (și încă locuiesc) și de unde își conduceau teritoriile
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în anii 1970. Dar această perioadă coincidea cu cea în care statul bunăstării sociale intrase în criză, iar expansiunea economică keynesiană ieșea din sistem din cauza creșterii stagnării economice și a nivelului ridicat de inflație și șomaj. Giscard a fost un reformator social, dar și un liberal economic și a propus soluții de piață acestor probleme, iar acest lucru l-a îndepărtat și mai mult de opinia publică franceză, marcată de tradiția intervenționalistă a statului francez. Eșecul lui Giscard în rezolvarea câtorva
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de expansiune, având ca rezultat faptul că măsurile de austeritate au început să fie puse în practică în sectorul public, dar și în alte domenii politice în timpul acestei perioade socialiștii au fost forțați să se reîntoarcă la unele obiective ale reformatorilor giscardieni și să se conecteze încă o dată la noțiunea de "modernizare administrativă"; * 1989 până în prezent: "modernizarea administrativă" este aprofundată și extinsă, devenind o politică distinctivă în deplinătatea ei, transformându-se apoi în "reformă a statului". În fiecare dintre aceste etape
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
4 august 1789 și s-a făcut prin impunerea unui impozit general aplicat tuturor și prin desființarea impozitelor indirecte care erau gîndite în special pentru a-i pedepsi pe membrii mai slabi ai societății. Ideile fiziocraților 15 au dominat gîndirea reformatorilor, în mod deosebit ideea fiziocraților potrivit căreia sursa prosperității o constituiau proprietățile funciare care trebuiau impozitate.16 Cele "quatre vieilles" s-au dovedit a fi insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de stat și, într-adevăr, nepotrivite naturii schimbătoare a societății
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
graduale a constrângerilor centrale ca urmare a descentralizării și a noilor abordări ale managementului public simbolizate de transformarea DATAR în DIACT), nu prea este cazul. Iar în al doilea rând, "Europa" a devenit un cadru de referință important pentru acei reformatori din rândul elitelor politice și administrative care doreau să stimuleze procesul de descentralizare. Multe rapoarte care provin din diferite surse Adunarea Națională, Senat, diferite guverne au invocat în mod constant "Europa" pentru a-și justifica reformele. În plus, ceea ce ar
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
odios, onestitate, oportun, predilecție, rapacitate, rudimentar, rutinar, sporadic, stereotipie, stupid, vigilență ș.a. Mare parte dintre neologismele folosite de jurnalist aparțin limbajului politic și ele sunt perfect adaptate sistemului limbii române: a adera, apodictic, atavism, autonomie administrativă, buget, a capitaliza, contribuabil, reformator, ingerință, integritate, justițiabil, lege organică, legiuitor, memoriu, neutralitate, a pacifica, a pleda, politică protecționistă, prerogativă, proletarizare, a promulga, protectorat, putere beligerant, reședință, a stipula ș.a. Alături de numărul mare de neologisme, publicistica eminesciană înregistrează numeroase forme lexicale arhaice și regionale: a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de ordin stilistic și temperamental (nu pe aceea o avem acum În vedere), ci o dualitate care exprimă o contradicție greu de Împăcat: aceea dintre conceptul moral și conceptul ideologic (să le spunem astfel). Nimeni n-a observat că acest reformator moral, meliorist (cum Îi zice E. Lovinescu) are, cînd este vorba de sine, sentimentul unei negre predestinări. Versul: „și trăiesc În durere ca-n elementul meu” exprimă filozofia lui de viață. Gr. Alexandrescu se crede predestinat durerii („Închinat durerii”), aruncat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
omenesc. La o asemenea carte visa, în fond, și Camil Petrescu. Prin urmare, nu-i exclus ca răstălmăcirea bergsoniană a lui Proust să fi fost un act deliberat, prin care prozatorul român ținea să-și acorde lui însuși rolul de reformator al literaturii moderne. Întorcându-ne la distincția dintre cele două tipuri de memorie, remarcăm că naratorul proustian "privește" realitatea doar indirect, pentru a o putea reinventa mai bine cu ochiul interior, trezit la viață de niște senzații obscure, din alt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și al epicului tradițional, deconstruit cu subtilitate. Din cele prezentate până acum s-ar putea trage concluzia că proza lovinesciană pare a fi când teatru, când poezie, dar aproape niciodată... proză! Într-adevăr, Lovinescu a nutrit, ca romancier, ambiții de reformator și, la fel ca în opera de doctrină 232, a sfârșit prin a aplica (inițial involuntar, mai apoi conștient) și în literatura de ficțiune legea cauzalității inverse, potrivit căreia cuvântul ("forma") nu mai are menirea de a exprima trăirea interioară
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Gotic, Neoclasic, Ultramodern. Orașul vechi (Staré Město) este inclus în lista Patrimoniului mondial UNESCO din anul 1992. Renumita Piață Centrală din Orașul Vechi este principalul loc de concentrare a turiștilor în timpul verii. În partea centrală a Pieței se află statuia reformatorului religios Jan Hus (fiind înălțată în 1915, la 500 de ani de la moartea acestuia), iar în jurul pieței se ridică clădiri în stiluri arhitecturale variate (Catedrala Tyn, în stil gotic; Biserica în stil baroc Sf.Nicolae) și un renumit Ceas Astronomic
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
romancier, Alecsandri și modelele sale, St. O. Iosif), Al. Marcu recomandă scriitori italieni recenți, din care și traduce, D. Caracostea urmărește motivul eminescian „Miron și frumoasa fără corp”, Barbu Solacolu analizează raporturile dintre literatură și societate și îl prezintă pe „reformatorul social Saint-Simon”, Gh. Cardaș examinează studierea literaturii în universitate și cărți mai vechi ori mai noi, Emanoil Ciomac dă un studiu despre „miturile wagneriene”, Ioan I. Cantacuzino se ocupă de pictura modernă, arhitectul G. Balș se oprește asupra artei vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
a reinstaurat, chiar dacă pentru foarte scurt timp, un autentic sistem politic pluripartit toate aceste acțiuni ale sale transced "logica schimbărilor din interiorul sistemului", conturând "momentul unei mișcări antisistemice". Pe cale de consecință, "se poate spune că Imre Nagy a pornit ca reformator și a sfârșit ca revoluționar" (Tismăneanu: 1999, 86), ce-i drept, datorită presiunii evenimentelor mai degrabă decât din proprie inițiativă; cu toate acestea, meritele sale personale și caracterul revoluționar al protestelor maghiarilor nu poate fi negat (Tismăneanu în Jela, Tismăneanu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]