1,382 matches
-
subiectul îl asociază și cu sintagma boulot sexuel șactivitate sexualăț. A contrainvesti înseamnă a investi reprezentări care au scopul de a bara calea reprezentărilor asociate unei amintiri amenințătoare. În plus, observăm în acest exemplu cum contrainvestirea se construiește pornind de la refulare. Imaginea copacului care-i apare pacientului are o simbolistică falică; ea se asociază cu reprezentarea unor cuvinte interzise, fiind prin urmare refulată în franceză, limbă în care se exprimă în cadrul transferului pacientul aflat pe canapea. M. nu poate numi acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o simbolistică falică; ea se asociază cu reprezentarea unor cuvinte interzise, fiind prin urmare refulată în franceză, limbă în care se exprimă în cadrul transferului pacientul aflat pe canapea. M. nu poate numi acest copac în franceză. Dar, dincolo de acțiunea de refulare și sub efectul asociației libere, se va declanșa o contrainvestire, grație recurgerii la limba maternă care, din perspectiva curei, își asumă funcția paradoxală de limbă străină, mai detașată de moțiunea sexuală. Bjoza, acest „simplu” cuvânt, abrogă parțial refularea prin intermediul verbalizării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acțiunea de refulare și sub efectul asociației libere, se va declanșa o contrainvestire, grație recurgerii la limba maternă care, din perspectiva curei, își asumă funcția paradoxală de limbă străină, mai detașată de moțiunea sexuală. Bjoza, acest „simplu” cuvânt, abrogă parțial refularea prin intermediul verbalizării ce urmează, care se referă la „munca tatălui” șboulot du pèreț, adică la... „activitatea sexuală” a acestuia șboulot sexuelț. Dar jocul nu se oprește aici. Cea de-a doua fază a acestei activități defensive de contrainvestire reapare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
agață spontan de un alt cuvânt, considerat mai inocent și mai îndepărtat. Utilizarea defensivă pe care o poate cunoaște limbajul, în special jocul de cuvinte și semnificații dintre două limbi, apare la momentul potrivit, pentru a contrainvesti și deci „servi” refularea. Mai întâi limba maternă, apoi limba străină dobândită mai târziu (franceza) servesc drept puncte de sprijin în ridicarea unor bariere în calea excitației. „Gestul creator” provine din această energie de contrainvestire, datorită căreia anumite cuvinte, „semnificanți-cheie”, cristalizează mișcarea de închidere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
organizare a vieții psihice. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Contrainvestirea, energie pusă în slujba eului pentru a se proteja împotriva interiorului, poate fi regăsită într-un număr mare de operații defensive, începând cu refularea, așa cum am putut vedea în prezentarea contribuției freudiene ilustrate mai târziu de exemplul lui Frismand (1988). Putem spune că mecanismul contrainvestirii servește drept suport pentru ansamblul mecanismelor de apărare. Astfel, am putea vorbi despre „deplasare prin contrainvestire” sau de „proiecție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Le Guen et al., 1985). Putem spune că orice contrainvestire se organizează ca formațiune reacțională sau că orice formațiune reacțională este o contrainvestire: pudoare versus exhibiționism, curățenie versus mizerie, tandrețe versus ură. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Ca și refularea, contrainvestirea este un proces ce se menține în permanență activ. Putem observa că, în calitate de energie de investire, contrainvestirea prezintă anumite caracteristici ale stabilității simptomului, și chiar ale conservării acestuia atunci când atinge o dimensiune patologică. Sistemul de protecție, de obicei suplu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud, 1936/1993). Putem presupune că, în patologia psihotică, unde nimic nu se opune unei crize de delir, acest sistem de protecție lipsește. În schimb, în patologiile nevrotice, această apărare se arată a fi foarte activă și antagonică față de puternica refulare ce le caracterizează. Obiectul fobic uzează de contrainvestire. După Freud (1900/1967), „fobia este ca o fortăreață-frontieră pentru angoasă (...). Cu cât contrainvestirile sensibile și vigilente se situează mai departe de substitutul temut, cu atât mai mare este precizia cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
admite că toate acestea sunt destul de plauzibile, dar firește că nu este deloc convins” (1909b/1979). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Potrivit lui Freud (1925a/1987), negarea este un substitut de nivel superior al refulării. În acest caz se produce o suspendare parțială a refulării, întrucât subiectul ia cunoștință de sentimentul refulat, fără însă a-l accepta. Elementul refulat este enunțat și de îndată negat. Le Guen et al. identifică, în aceste diferite denegări, etapele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu este deloc convins” (1909b/1979). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Potrivit lui Freud (1925a/1987), negarea este un substitut de nivel superior al refulării. În acest caz se produce o suspendare parțială a refulării, întrucât subiectul ia cunoștință de sentimentul refulat, fără însă a-l accepta. Elementul refulat este enunțat și de îndată negat. Le Guen et al. identifică, în aceste diferite denegări, etapele „conștientizării aspectului refulat”: „Nu gândesc așa... nu trebuie să gândesc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a venit o idee, dar de bună seamă că dumneavoastră mi-ați sugerat-o”, „Știu bine ce răspuns vreți să obțineți. O să credeți, cu siguranță, că m-am gândit la cutare sau cutare lucru”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Refulare parțială, (de)negarea apare în nevroză, în special în isterie. Freud a evidențiat-o la pacientele sale isterice încă din 1895, dar o regăsim și în nevroza obsesională. Apariția sa este exacerbată de situația de cură analitică, în care ea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care este conștiința normală în care reprezentarea este acceptată, dar există o judecată de refuz; un altul în care reprezentarea este acceptată, dar există o judecată de denegare («nu, nu gândesc așa, eimposibil»); și, în sfârșit, un al treilea sistem, refularea, în care reprezentarea nu este acceptată”. Ftc "F" Formațiune reacționalătc "Formațiune reacțională" Definițietc "Definiție" Modificare a caracterului permițând o economie a refulării, având în vedere faptul că unor tendințe inacceptabile le sunt substituite tendințe opuse, care devin permanente. (Termenul se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dar există o judecată de denegare («nu, nu gândesc așa, eimposibil»); și, în sfârșit, un al treilea sistem, refularea, în care reprezentarea nu este acceptată”. Ftc "F" Formațiune reacționalătc "Formațiune reacțională" Definițietc "Definiție" Modificare a caracterului permițând o economie a refulării, având în vedere faptul că unor tendințe inacceptabile le sunt substituite tendințe opuse, care devin permanente. (Termenul se folosește atât la singular, cât și la plural.) Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Pentru a înțelege mai bine specificitatea formațiunii reacționale, vom evoca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
inscripția „Intrarea interzisă”. Această primă eventualitate este comparabilă cu judecata de condamnare, una dintre modalitățile înlăturării. Interdicția nu este însoțită de dispariție. Alteori se întâmplă ca edificiile cultului anterior să fie făcute una cu pământul. Această a doua eventualitate evocă refularea, care provoacă dispariția, dar nu și înlocuirea. Există și o a treia posibilitate. Adepții noii religii nu se mulțumesc să distrugă vechile lăcașuri de cult, ci construiesc, pe ruinele acestora, edificii religioase consacrate noilor zeități, anulând astfel orice încercare de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care precizează că formațiunea reacțională se dezvoltă „în folosul valorilor promovate de contextele istorice, sociale și culturale”. Rămâne să precizăm că nu orice trăsătură de caracter este datorată acestui mecanism de apărare (la fel cum nu orice uitare este datorată refulării) și să reliefăm cele trei particularități care ne permit să distingem trăsăturile de caracter spontane de trăsăturile reacționale. Mai întâi de toate vom cita exagerarea și rigiditatea trăsăturii de caracter, care conduc la un „fel de a fi stereotip” (Mucchielli
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să se joace cu propriile excremente pot sublima această plăcere făcând ceramică, pictând ori frământând aluat, dar pot să aibă și reacții ce denotă gustul pentru curățenie. Freud, la care Porret (1994) remarcă „tergiversarea (...) în a afirma dacă socotește că refularea, formațiunea reacțională și sublimarea sunt sau nu niște procese radical separate unele de altele”, nu ne ajută deloc să adoptăm o poziție tranșantă. Deși dă asigurări că de obicei este posibil să separăm formațiunea reacțională de sublimare, Freud (1905/1987
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
formațiunea reacțională și identificare. Pentru ca formațiunea reacțională să se instaleze, copilul trebuie să se identifice cu un adult, părinte sau nu, după modelul căruia va calchiatrăsătura de caracter pe care este pe cale să o dobândească (Sandler, 1985/1989). Comparația cu refularea este mai simplă. Formațiunea reacțională se află în serviciul refulării, pe care o împiedică să funcționeze neîntrerupt. Printr-o modificare durabilă a personalității, prevenim reapariția pulsiunilor refulate, întrucât în acest fel se produce o contrainvestire permanentă. Alte două concepte, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
copilul trebuie să se identifice cu un adult, părinte sau nu, după modelul căruia va calchiatrăsătura de caracter pe care este pe cale să o dobândească (Sandler, 1985/1989). Comparația cu refularea este mai simplă. Formațiunea reacțională se află în serviciul refulării, pe care o împiedică să funcționeze neîntrerupt. Printr-o modificare durabilă a personalității, prevenim reapariția pulsiunilor refulate, întrucât în acest fel se produce o contrainvestire permanentă. Alte două concepte, pe care nu i le datorăm lui Freud, ci lui Adler
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
încorporare, fantasmele orale, canibalice, pot fi mobilizate sub efectul regresiei. Interesul copiilor pentru poveștile în care se vorbește despre devorare își poate găsi astfel explicația. Deoarece ambivalența față de obiectele parentale este esențială în constituirea oricărei identificări, putem presupune că rolul refulării este determinant, mai ales în conflictul oedipian. Mișcările de ostilitate față de părintele de același sex și mișcările pulsionale de dorință față de părintele de sex opus dispar la refulare sub efectul tendinței spre identificare. Procesul de identificare se combină cu mecanismul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
obiectele parentale este esențială în constituirea oricărei identificări, putem presupune că rolul refulării este determinant, mai ales în conflictul oedipian. Mișcările de ostilitate față de părintele de același sex și mișcările pulsionale de dorință față de părintele de sex opus dispar la refulare sub efectul tendinței spre identificare. Procesul de identificare se combină cu mecanismul transformării în contrariu: trecerea de la pasivitate la activitate în jocurile copiilor (Freud, 1920/1981). O participare a acestei transformări se observă în ceea ce s-a numit „contra-identificare”, de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ilustrate de Klein (1946/1980). În ambele mecanisme există, prin alianța unei mișcări proiective cu una de introiecție, un tratament al tendințelor ostile. Să mai notăm, în sfârșit, că dacă identificarea proiectivă este masiv utilizată, ea intră în antinomie cu refularea. Cea din urmă presupune o primă reprezentare a conflictului și ambivalenței, reprezentare pur și simplu evacuată în fantasma de identificare proiectivă. În acest fel, refularea este evitată. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Klein realizează prima descriere a mecanismelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
notăm, în sfârșit, că dacă identificarea proiectivă este masiv utilizată, ea intră în antinomie cu refularea. Cea din urmă presupune o primă reprezentare a conflictului și ambivalenței, reprezentare pur și simplu evacuată în fantasma de identificare proiectivă. În acest fel, refularea este evitată. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Klein realizează prima descriere a mecanismelor de identificare proiectivă într-un articol intitulat „Note asupra câtorva mecanisme schizoide” (1946/1980). Această orientare psihopatologică inaugurală pune accentul pe aspectul imediat și radical pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
intelectualizarea „are un aspect adaptativ foarte valorizat de cultura occidentală”. Apoi, nici intelectualizarea care joacă rol de rezistență în cura psihanalitică nu poate fi considerată patologică. De fapt, rezistența este un proces obligatoriu în fiecare cură, întrucât este legată de refulare. O dată formulate aceste rezerve, trebuie să admitem, alături de A. Freud, că intelectualizarea este o apărare periculoasă (Sandler, 1985/1989), ea putând conduce la obsesie și la reflecții sterile. Deutsch (1939/1970), care a întreprins un studiu dedicat „apărărilor intelectuale”, a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai curând de o utilizare defensivă a mecanismului. Această legătură cu identificarea este la originea a numeroase confuzii (A. Freud, în Sandler, 1985/1989). Pornind de la procesul de clivaj și de la modurile de apărare primară care sunt introiecția și proiecția, refularea va putea lupta și ea împotriva pulsiunilor distructive. Cu alte cuvinte, mecanismul introiecției este o verigă esențială în construirea și evaluarea eului în strânsă legătură cu modelul apărării prin interiorizare. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" „Maladiile introiecției” sunt provocate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
astfel să vorbim despre evenimente emoționante cu un calm perfect. După cum explică Freud (1909b/1979), „în amintirea conștientă nu mai rămâne decât un conținut reprezentativ indiferent și aparent lipsit de importanță”. De aceea, rezultatul este aproape același ca în cazul refulării. În opinia lui Freud (1909b/1979), „o amintire indiferentă nu este evocată decât rareori și nu joacă nici un rol în activitatea psihică conștientă”. Ea a devenit un fel de corp străin intern, deși existența sa nu este negată (Le Guen
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe când izolarea nu se exprimă decât la nivelul conflictelor, putând coexista cu o exprimare normală a afectelor în alte domenii. De altfel, Taylor precizează că Nemiah (1975/1977) și Sifneos (1974) au demonstrat că „mecanismele de apărare nevrotice, precum refuzul, refularea și izolarea, nu explică în mod adecvat fenomenul alexitimiei”. După Nemiah și Sifneos, „la pacientul obsesional se observă o abundență a fantasmelor endogene care indică existența și natura afectelor și pulsiunilor izolate subiacente”. „Altfel spus, indivizii nevrozați ajung să refuleze
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]