1,168 matches
-
e nicio nădejde de viață, numai disprețuit de toți ești în siguranță (I, p. 29). Cuvintele reproduc exact un pasaj livian (p. 86 a traducerii), cu unica diferență că la autorul antic reflecția respectivă aparține viitorului conducător al revoltei împotriva regalității . Povestind cum i-a înșelat pe cei din Gabii, Sextus afirmă că aceștia socoteau că le-a fost trimis ca un dar al cerului să le fie căpetenie, în timp ce el de-abia aștepta momentul potrivit să-l cheme pe tatăl
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
semnalată de autorul român în argumentul lucrării sale și vizează identitatea ucigașului lui Brutus. În De la fundarea Romei, moartea fondatorului republicii are loc într-o luptă directă cu Aruns Tarquinius, comandantul cavaleriei etrusce în atacul asupra Romei menit să restaureze regalitatea (II 6). În Negru și roșu, cel care pune capăt vieții lui Brutus este fratele lui Aruns, Sextus, violatorul Lucreției. Schimbarea are valoare simbolică, de vreme ce înfruntarea se încheie, așa cum a început, între cel ce incarnează abuzurile tiranice și apărătorul libertăților
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
I, p. 37). Respectarea surselor antice nu se confundă însă cu preluarea nemijlocită. Doinaș nu modifică desfășurarea evenimentelor relatate, dar oferă o perspectivă inedită asupra lor. În prologul piesei, au loc câteva schimburi de replici între mai mulți opozanți ai regalității - prilej de a dezvălui rigiditatea și uscăciunea incoruptibilului Brutus, demagogia lui Publicola, caracterul ezitant al lui Collatinus, soțul Lucreției și ruda lui Tarquinius. Pe neașteptate, vine la rampă spre a se adresa publicului un individ ciudat, înscris în lista personajelor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
reflecta asupra raportului dintre realitate și ficțiune. Ei apelează adesea la anacronismul și la limbajul familiar des întrebuințate de autorii francezi moderni atrași de tematica mitică. În schimb, când reconstituie faptic și chiar textual expunerea lui Titus Livius despre înlăturarea regalității la Roma spre a-și dezvolta meditația despre dictatură și democrație, Horia Lovinescu exprimă programatic refuzul acestei soluții la modă considerând că, datorită caracterului ciclic al istoriei, evenimentele trecute sunt relevante pentru spectatorul actual. Oricum, indiferent de varietatea răspunsurilor, comun
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Își petrecu o săptămînă cioplind un cuțit pentru deschis scrisori cu care se gîndea să-l onoreze pe Jorge. În ziua petrecerii, doña Yvonne stărui să-și Însoțească fiul pînă la poarta casei familiei Aldaya. Voia să simtă mirosul de regalitate și să aspire gloria de a-și vedea odrasla cucerind porți ce, În curînd, aveau să i se deschidă și ei. CÎnd sosi ceasul să-și Îmbrace grotescul costum de marinar, Francisco Javier descoperi că Îi era mic. Yvonne hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la sacrificiu. Lângă el, Paterculus și Plautius discută animat: — Și totuși, insistă autoritar acesta din urmă, câmpul era pe vremea lui Servius Tullius proprietatea Statului! Aha! se dumirește Tiberius. Vorbesc despre fostele ogoare ce au aparținut Tarquinilor, hărăzite, odată cu căderea regalității, ze u lui războiului. Numai de n-ar începe să se certe, că de împuns o fac de când s-au văzut! Tânărul istoric chiar pare dornic de harță: — Nu! Și iarăși nu! protestează el, roșu la față de mânie. — Care-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mari, pe care le citesc o mână de oameni (sau nici aceia); și cărți mediocre estetic, de paraliteratură curată, care se vând ca pâinea caldă. Cum se explică, atunci, succesul formidabil al poeziei lui Nichita Stănescu? În ce constă secretul regalității sale, care este cifrul - nu al poeziei, ci al impactului ei? Pentru a da un răspuns acestor interogații, trebuie să vizualizăm puțin parcursul creatorului. Arcul de cerc pe care se mișcă poezia lui Nichita Stănescu este unul impresionant. Poetul debutează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
fără împotrivire, fiind sigur că stăpînirea sa nici măcar nu poate fi pusă la îndoială. Așa se face că după părerea lui Mihail, deci și a Serviciului, nu lenea, trîndăveala l-au făcut pe Cantacuzino să piardă regența, și, cine știe, regalitatea, ci graba cu care voia să se instaleze cu totul deasupra tuturor. Era vicleană Excelența-sa, dar nici ceilalți nu erau niște naivi. Așa că s-a văzut scos din cursă încă înainte de vreme, în locul său fiind numit domnul Buzdugan, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întregul act al patrulea al piesei reface drumul tragic de la vestea mincinoasă a morții lui Arthur la adevărata lui moarte, una dintre cele „frumoase”, în care trupul acestuia simbolizează drama inocenței și a frumuseții ucise în floarea vârstei. Drama unei regalități ce se stinge, deși s-ar fi putut salva prin loialitate. Cu toate acestea, „frumoasa moarte”, în toată splendoarea ei, o moarte fără fantome răzbunătoare, rămâne neîndoielnic cea din Romeo și Julieta, învăluită, ca nici o alta până acum, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de la Paris, Ion Brătianu aluneca pe nesimțite către elementele conservatoare. În curând vom vedea că a făcut încercări chiar pe lângă Alexandru Lahovary spre a-l atrage în minister. Acesta erea ministerul care peste câteva luni trebuia să prezideze la proclamarea regalității. în cercurile liberale și în toată taina, Ion Brătianu lucra în înțelegere cu regele pentru acest sfârșit. viața bucureșteană Suntem în epoca lui Claymoor. Redactorul cel mai popular al ziarului francez l’Indépendance Roumaine erea Mișu Văcărescu care, sub pseudonimul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Însă numai Comisia dunăreană să aibă dreptul de a reglementa. Pe Stătescu îl combat: Vernescu, Al. Lahovary, Carp și Kogălniceanu. Alexandru Lahovary rostește unul din acele discursuri obicinuite lui, prin care-și fulgera de sus adversarii. — Ce-ați făcut din regalitatea d-voastră? Veți pierde Dunărea precum ați pierdut Basarabia, Arab-Tabia și cestiunea evreie. Și atunci coroana dumneavoastră regală, ciuntită, nu va mai servi decât spre a fi pusă pe portierele trăsurilor și pe nasturii lacheilor. Eugeniu Stătescu răspunde imediat. — Să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
este un stejar ale cărui rădăcini sunt puternic împlântate in conștiința românilor. (Aplauze.) S-a lăsat asemenea să planeze îndoiala că unii membri ai Camerei n-ar avea simțimânte monarhice. Să ne grăbim dar a săvârși marele act al proclamării regalității României (aplauze prelungite) pentru a dovedi că întru aceasta nu este deosebire de simțimânte între români. (Aplauze prelungite.) Credem că, pe tărâmul național, astăzi ca totdauna, vom fi uniți în acte de natură a apropia și înfrăți pe cei mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de a se afla în cele mai bune relațiuni cu toate Puterile și de a urma calea cea mare a națiunilor civilizate. (Aplauze.) Pe lângă aceste explicațiuni ce, ca ministru din Afară eram dator să dau, mai pot adăoga că proclamarea regalității, că regularea acestei consecințe a independinței noastre, că această întărire a principiului monarhiei noastre ereditare, constituie o garanție mai mult ce noi oferim pentru stabilitate și ordine pe Dunărea-de-Jos. De aceea eu mă lingușesc a crede că puterile europene vor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
se asociază din tot sufletul la acest mare act național și, împărtășind simțimântele de bucurie ale întregii națiuni române, roagă pe cel Atotputernic să binecuvânteze acest mare act și să facă ca scumpa noastră Patrie să prospereze înmiit sub scutul Regalității și sub conducerea Augustului și prea iubitului nostru Suveran Carol I. Să trăiască Majestatea-Sa Carol I, Regele României! Să trăiască Majestatea-Sa Doamna, Regina României! Să trăiască Națiunea română și guvernul care a condus până aci destinele ei! (Aplauze
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cu morală pozitivă: în final, Iuda își sfătuiește copiii să consume vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La începutul Testamentului însă, Iacob îi prevestește fiului său un destin regesc. Norocul îl va însoți în toate împrejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð ’Iskarièthj, tradus în românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”29. S-au propus următoarele ipoteze: 1. Supranumele se datorează apartenenței la grupul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
epoci de amară obscuritate și anonimat, ca să ceară și să se bucure (așa cum oamenii se bucură acum de lucruri) de un nume, de o demnitate a persoanei, de o viață ca cea care aparținea În trecut numai celor Înstăriți, nobililor, regalității sau zeilor din mituri. Și acest salt, ca toate marile mișcări de acest fel, a adus nenorocire și disperare, succesele lui nu sunt limpezi, dar durerea ce-o naște În sufletul multora este incalculabilă, mai toate formele de existență personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
moda turcească și nici după cea europeană. Avea pantaloni negri, largi, dar nici pe jumătate atât de largi ca șalvarii ienicerilor, strânși la mijloc cu o centură largă, din mătase roșie. Era un roșu purpuriu, semn al puterii și al regalității. În partea de sus nu avea decât o bluză groasă, de bumbac alb, croită Într-un stil mai degrabă asiatic, Închisă oblic, fireturi subțiri și aurii. Se vedea cu ușurință că nu avea asupra lui nici o armă, fie ea ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe care o socotea a ei proprie și dorea totuși nimicirea ei. Ea știa prin ce muncă statornică alcătuise domnia ei voluptoasă acolo. Avea sentimentul unui drept al ei, pe care îl vedea oropsit de alte drepturi aparente. Își pierduse regalitatea amoroasă, dar cerea înapoi munca ei din dragoste. Dezastrul din ființa ei vroia să fie dezastrul a tot ce crease în jurul ci prin amor și ambiție. De când sfâșiase, la plecarea lui Mika-Le, dantela hainei de casă, sentimentul distrugerii crescuse, cuprinsese
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
are sfetnici buni; îi vor reaminti că, de mulți ani, are în Magistrat dacă nu un prieten, oricum un aliat; un fel de Vicerege, care, din colonia lui, trimite Coroanei argint. Aurul e pentru cine face partea. Urât norod, urâtă Regalitate; nici Republica nu ar aduce, aici, mari schimbări. Cred că nu mai e nimic de făcut: gloata asta imbecilă va alege, totdeauna, prost. E nevoie de o elită! De unde s-o scoți?! Unul ca mine va influența prea puțin vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fost, În zilele care au urmat, atât de respectuoase precum o cer buna educație și o conviețuire democratică sănătoasă. Unele dintre ele ajunseră chiar să depășească limitele celei mai ofensive grosolănii, cum ar fi, de exemplu să spună, vorbind despre regalitate, că nu erau dispuși să Întrețină animale neproductive, nici să hrănească vitele cu cozonac. Toți oamenii cu bun simț au fost de acord În a considera astfel de vorbe nu numai inadmisibile, dar și de neiertat. Ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
soarele îl luminează din spate. Oscilează cu greu între curiozitate și teama de a suferi. Și totuși, dacă acum mi-ar cere-o, aș fi gata să fac bucăți ieslea sfântă. Dar adevărul are subsuorile transpirate, nu se potrivește cu regalitatea soției mele. Mă privește într-un fel pe care îl cunosc, chiar dacă doar acum mi se pare că descifrez sentimentul blocat în retinele acelea opace: acolo este o lipsă, o stagnare, un zid. Ochii ei sunt aceia ai unei proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Danemarca, se simțea urmaș de viking, chiar dacă venele Îi erau străbătute și de alt sînge. Un cetățean adevărat, nu doar locuitor, cum, de fapt, erau unii. Dacă țara ar fi fost atacată, Thomas s-ar fi Înrolat printre primii. Respecta regalitatea, era mîndru că trăia sub una din puținele monarhii ale lumii. De fapt, Thomas nu era un ideal plătitor de impozite, nu declarase niciodată banii primiți de la clinică pentru sămînța donată; vîndută. O chestie prea intimă, se justifica singur. Și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dori să se plece mai mult asupra acestei pagini de istorie să nu-l caute pe Malkom Khan În documentele epocii. Astăzi, ca și pe vremea lui Khayyam, Persia nu-și cunoaște conducătorii după nume, ci după titluri, „Soare al Regalității”, „Stâlp al credinței”, „Umbră a Sultanului”. Bărbatului care a avut onoarea să inaugureze era democrației i s-a acordat titlul cel mai prestigios dintre toate: Nizam al-Mulk. Derutantă Persie, așa de constantă În convulsiile sale, așa de egală cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lor direcți, pentru a răzbuna moartea părinților lor, au organizat o nouă expediție contra Thebei ieșind victorioși. Dezvoltînd un gînd pe care mi-l sugerează această zi de vară limpede, cred că David al lui Michelangelo nu e străin de regalitatea calmului lui Apolo. Il Gigante, cum numesc florentinii statuia, ar putea satisface cele mai Înalte orgolii ale artei grecești, În timp ce În Pietà Palestrina sau În Pietà Rondanini dispar proporțiile clasice iar pașii dibuitori de pe soclu pătrund În ținuturi necunoscute ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
uimiți, dădeam onorul cu uneltele noastre - mături cu coadă, lopeți și vătraie -, aici, în Uppsala, trăia un om care se numea Viktor-Carte. Adevăratul lui nume era Viktor Persson. Poate că era de sânge regal. Niciodată nu știm unde poate răsări regalitatea. El strângea la pieptul lui literatura lumii. în brațele lui, ale lui Viktor-Carte, se afla întreaga spiritualitate a lumii occidentale, adunată în forma ei scrisă. Orice întrebare și-ar fi pus cineva - întrebarea lui Kierkegaard despre existență, cea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]