6,667 matches
-
păpușii ei preferate, care a ars toată, și Duța a plâns ore În șir cu mari sughițuri până s-a Învinețit, spre disperarea lui tanti Valeria, și a murit subit, stârnind În urma ei un val uriaș de dureri și de regrete. I-am vorbit despre nemernicul de Igor, cel care m-a bătut cu urzicile peste picioare până am leșinat de durere, pretinzând că o face pentru purificarea mea e drept că Igor era și foarte rău și mult mai mare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o umbră. Șantierul însă îi mânca aproape tot timpul. Doar la capătul săptămânii ar fi putut petrece o oră la o cafea sau la o plimbare pe bulevardul rezervat promenadelor, cu o domnișoară. Își amintea, nu fără o notă de regret, că dăduse dovadă de o ușoară impolitețe față de Ina pe care o văzuse doar pentru câteva minute, atunci, în salon, când venise să-i schimbe bandajele, iar el i-a cerut să-l gratuleze cu un zâmbet. Nu așa procedează
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
care au generat și întreținut conflictul, la care se adaugă o procedură flexibilă ce se desfășoară într-o atmosferă ambientală plăcută, determină părțile implicate să se îndepărteze cu gândul de la sala de ședință a instanțelor de judecată, spulberându-le totodată regretul și credința că numai acolo puteau să-și rezolve nemulțumirile de la bloc. De aceleași sentimente pot fi cuprinși și reprezentanții legali ai asociațiilor de proprietari când nu pot plăti facturile la furnizori din cauza unor propietari restanțieri la plata cotelor de
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
mea. Am plecat regretând priveliștea frumoasă pe care parcă o văzusem pentru prima oară. Același recepționer îmi luă cheia și îmi ură drum bun. Înainte să ies din han am întrebat: — Unde se află priveliștea ce se vede de la mansardă? — Regret, domnule, dar din mansardă nu se vede nici o priveliște. — Când am deschis fereastra am văzut un peisaj minunat. — Nu vă înțeleg; de la mansardă nu se vede decât un zid al clădirii de vizavi. — Totuși, eu nu am văzut nici un zid
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vedea de departe, fiind cea mai mare din toate vasele; luminile îi străluceau peste întinderea de ape ca lumina unui soare de care nimeni nu-și aducea aminte. Deși orchestra cânta melodii vesele de jazz și cha-cha-cha, în jurul vasului pluteau regrete și tristețe. Singurul pasager fericit era Luis. Din păcate trupul său nu rezistase operației și se stinsese în mai puțin de o oră de la transplant, însă fiecare organ donat se afla acum pe arcă, respirând din plin aerul încărcat de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
arăta afecțiunea și la copilul care nu putea înțelege de ce dragostea doare așa de tare; apoi ușile se închiseră în urma lor. În stație mama îl scutură din nou, apoi plecă trăgându-l cu forța după ea. În autobuz, toți simțeam regretul doamnei cu crizanteme și plânsul puternic din stație. La intersecție, 257 opri brusc și toți venirăm în față. Mâinile pasagerilor strângeau puternic câte o bară de aluminiu. Bara se încălzea repede și începea să toarcă. În mâna mea se încălzea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Pe sub ușă pătrundea o ușoară adiere de aer, răcorindu-i palma și degetele de la mâna stângă, ce stătea răsfirată pe podea. Acestea erau momentele care-i plăceau cel mai mult, singur în camera lui, ascuns de ceilalți, fără speranțe sau regrete, înainte de a începe ceva, orice, când totul este posibil. Se gândi să mai savureze clipele acestea, înaintea de a lua o hotărâre. Erau momente perfecte, iar el se simțea împlinit în nenorocirea sa și probabil că dacă ar gusta-o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
singurătate profundă și liniștitoare, departe de orice sentiment, tolănit în ființa mea leneșă. În iarnă am aflat că apartamentul lor a fost evacuat, cei doi s-au despărțit până la urmă, împărțind totul pe jumătate. Nu am simțit mai nimic, nici regret, nici amărăciune, nu era vorba decât de o informație din care însă nu am aflat în ce moment iubirea a încetat să mai fie poveste. Cineva mi-a spus că ea plecase în capitală, unde se logodise deja și avea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-i venea să creadă că se terminase. Atât de repede. Avea impresia că pur și simplu el voia să scape de ea, așa cum și ea dorise să scape de el. Dar nu-și explica atunci de avea un sentiment de regret și un gust amar. Probabil că așa sunt toate despărțirile. — Știu la ce te gândești, vocea lui o făcu să tresară. Eu îți cunosc toate gândurile. Este inutil să mai insiști. Ușa se deschise și în cadru se ivi omulețul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
alerga spre casă, noaptea creștea în urma ei ascunzând lumina din camera lui, unde probabil tocmai își începuse un alt text. Cu cât se îndepărta de casa lui, cu atât se simțea mai liberă, mai sigură pe sine, mai altfel. Dispăruseră regretele, gustul amar, chiar unele amintiri nu mai erau așa de clare. Dacă nu ar fi avut manuscrisul de la el ar fi zis că nici nu-l vizitase în seara asta. Trânti ușa de la intrare și fugi spre camera în care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un animal înjunghiat. Dar, lumea și a văzut de drumul ei, eu de fuga mea, liniștitoare, iar mă-ta, de călătoria către Dumnezeu! Corneliu tresări înfricoșat, nefiind în stare să scoată o vorbă. În gând, în sufletul său, formula un regret: era bine, dacă aș fi fost atent. Dacă nu eu, măcar unul, dintre atâția câți treceam pe acolo, măcar unul, să i fi auzit urletul. Poate, cine știe, o salvam, în vreul fel.În următoarele clipe lângă ei opri o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
propria mea existență nu era decât un postulat absurd. Presiunea ce, în momentul împerecherii, lipește una de alta două ființe care încearcă, fiecare, să-și alunge singurătatea, rezultă din același elan nebun care se regăsește în toți, amestecat cu un regret tinzând numai spre abisul morții. Numai moartea nu minte. Prezența sa reduce la neant toate superstițiile. Noi suntem copiii morții. Ea este aceea care ne eliberează de perfidiile existenței. Din adâncurile vieții înseși, ea este aceea care ne strigă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
text, libertatea e mai grea decît constrîngerea, deoarece omul nu mai are scuza impunerii, ci e forțat să Își analizeze coeficientul real al talentului & verticalității. Mult-hulita cenzură, declarat, ori nu, a stîrnit, din cîte Înțeleg, prin dispariția ei, nu puține regrete... Alt autor antologat, Eugen Wohl se ocupă de dramaturgia națională scrisă după 1990. Un subiect, pentru mine, incendiar. Fiindcă, dacă dramaturgia de dinainte ( mă refer la cea din perioada 1949 1989) conținea, În bună măsură, piese nejucabile azi ( din motive
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
se luptă cu o energie care poate părea, tuturor, disproporționată. Mi-amintesc că atunci cînd Liviu Ciulei, Vlad Mugur, Andrei Șerban, Amza Pellea, Emil Boroghină ș.a. s-au aflat În situația lui Benoît, au plecat fără să privească Înapoi cu regret... Un intelectual român poate n-ar avea tenacitatea nerenunțării... La București, organizatorul unui festival internațional al teatrelor pentru copii, anunță, În ultima seară, premiile : au fost doar patru - trei obținute de străini și unul, cel mai important, decernat ...teatrului-gazdă. Mimînd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o inadvertență de la care pleacă o sumedenie de fapte în... scenariu sau ce-o mai fi el. În orice caz, repet, nu mă inspiră câtuși de puțin ideea asta. Îmi pare rău!" Afișa o meclă care exprima cel mai profund regret. Cu puțină bunăvoință puteam să-i acord creditul meu. Am dat din umeri: "Asta e!", am concluzionat neutru. Auzi la el: "Nu mă inspiră". Ce să ne mai facem! Artistu' artiștilor! Bine, nici eu nu eram cea mai îmbietoare muză
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gându' la... Auleooo! Na, că eram și io să-mi fac păcat, tocmai acia, lângă sfânta biserică", își luă seama la ce era să-i iasă pe gură și nea Petrică. Privi cu o față prea vinovată ca să oglindească un regret sincer și adăugă, făcând trei cruci mari: " Da' chiar, bre, că aici parcă umblă ăla mai abitir să te bage-n belea, zău!". "Umblă, da", făcu neatent Tăsică în timp ce sălta ușor în pumn punga de plastic cu mucuri de lumânări
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu două perechi de halate și cu un prosop în gură. Anton, care fusese chemat pentru ca s-o țină, se alesese cu două mușcături. Toată lumea din facultate se adunase ca la bâlci. Suflet sensibil cum sunt, m-au încercat câteva regrete, întrebându-mă dacă nu cumva am exagerat. Mi-au trecut rapid când Milena coborî din amfiteatru la secretariat, gândindu-se că poate o să reușească ea s-o mai liniștească. Dar ți-ai găsit! De cum a văzut-o, Săvuleasca s-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un dulap, o noptieră, cu condiția ca acestea să fi fost confecționate din lemn. Mi se părea imposibil ca nenea Epa să stea întins acolo, sub capacul acela de sub buchetele de flori care începuseră și ele să moară la fel de încet. Regret, nu-mi iert niciodată faptul că în acele momente nu reușisem, cu toate eforturile ambițiosului peste poate de înrăit, să mă transpun suficient în situația lui Karin-tante, că nu participasem suficient de afectiv la ceea ce se petrecea acolo în capela
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tensiune și toate formele de frică produse de o acumulare a timpului psihologic și o negare a vieții. Alimentarea cu aceste ingrediente distructive era produsă de însăși iubita mea minte, care producea acest tam -tam. Mintea producea teama viitorului și regretele, resentimentele, suferințele, amărăciunea și toate formele de lipsă a iertării, erau produse de abundența trecutului. Vedeți câtă abundență există în mintea noastră? Prin această abundență mentală, eu nu aveam cum să trăiesc și să simt viața din mine la momentul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de-a-ntregul supărarea de atunci. După ce a plecat de la România literară ne întîlneam din cînd în cînd pe Calea Victoriei. Ne opream, schimbam cîteva cuvinte - el cu politicoasă, dar neascunsă răceală, eu cu părerea de bine că îl vedeam și cu regretul că ne întîlnisem - nu știu dacă se înțelege ce vreau să spun cu asta. Valeriu Cristea avea talentul de a te culpabiliza din priviri, dacă te trecea pe lista persoanelor pe care nu le mai înghițea. El plecase de la România
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
înainte de 1990. Aici cel mai bine plasată ar fi - din câte se pare, deși eu nu cred în această variantă - Herta Müller. Poeta și prozatoarea germană nu a fost și, cu atât mai puțin, nu este scriitoare română (e un regret al nostru, indiferent juriului Nobel). Dar prin ea se poate imagina (în judecata juriului Nobel) o compensație la categoria scriitorilor provenind din mediile culturale de interferență. Din punctul de vedere al celor ce par mai informați, ar fi o așteptare
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
la ea sau să pretindă că pruncul nici nu a existat. Durerea nu se vindecă imediat și poate niciodată în totalitate, dar cu siguranță se diminuează în timp. Acceptarea suferinței și a doliului o va face să aibă mai puține regrete. Cercetarea clinică afirmă că rezolvarea satisfăcătoare a suferinței este proporțională cu găsirea căilor celor mai potrivite pentru exprimarea sentimentelor trăite. Și dacă întrebările vor mai reveni, mama trebuie învățată să nu-și irosească energia așteptând răspunsuri care nu vor veni
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
ne fi anunțat și pe noi că am purtat blestematele acelea de tratative? Deși, sincer vorbind, nu văd la ce ar fi folosit. Împăratul lăsă o pauză Înainte de a răspunde. Apoi, cînd vorbi din nou, vocea lui exprima un profund regret. — Vedeți, Încă nu ați Înțeles mecanismele democrației. Orice democrație se bazează pe compromis, domnule colonel. Încercăm să rezolvăm problema invaziei OZN-urilor, fără să fie nevoie să instaurăm dictatura. Lumea e sătulă de tirani. Aha! exclamă Pruritanal fără să vrea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o dovadă În acest sens. Vorbea și gesticula patetic, pentru a fi cît mai convingător. După o vreme, mirosul Înțepător al dezinfectanților făcu să-i dea și lacrimile. Din păcate, lucrurile astea nu le poate Înțelege oricine, comentă celălalt cu regret. Mă scuzați că vă Întreb, ce profesie aveți? — Sunt... autodidact. Titlul pe care și-l acordase singur Îi sună, În cele din urmă, cît se poate de convenabil. Fusese tentat să-i dezvăluie celuilalt că e medic militar, dar se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Valerian, pe atunci maistru mecanic recent disponibilizat de la combinatul Siderca din Călărași, de care se Îndrăgosti și Împreună cu care hotărî să plece Îndată În Statele Unite, pentru a face un copil. Dar cînd ajunseră pe aeroportul din Chicago, vameșii constatară cu regret că aveau pașapoarte false. Norocul lor că, În avion, cunoscuseră niște sabbatiști americani, care le-au sugerat că pe insula Roland există o rezervație de sabbatiști și că acolo nu ar avea nevoie de pașaport. Fără să știe nimic despre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]