6,309 matches
-
pe jumătate un rezervist! Își aminti colonelul. Rezerviștii mi-au purtat Întotdeauna ghinion, data viitoare am să te las pe țărm. Maiorul nu răspunse acestui reproș, poate din motivul că nici n-ar fi avut ce. În acel moment Își regreta sincer demisia; cuvîntul „rezervist“ suna foarte neplăcut, mai ales atunci cînd Îl pronunța colonelul, pentru care cuvîntul „rezervist“ echivala cu „civil“, iar față de civili nutrise dintotdeauna un blînd și Îngăduitor dispreț. Deși cererea nu-i fusese Încă aprobată de comandamentul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Statele Unite. Tipul care te-a adus aici a plecat să Întîlnească un agent de legătură care urmează să ne scoată de pe insulă. — De data asta, chiar că n-ai nimerit-o! A plecat să se Întîlnească cu nevastă-sa. Își regretă imediat cuvintele, dar era deja prea tîrziu. Surprins, Michel se opri o clipă din mersul lui de-a bușilea. De unde știi? Îți spun eu! Adică, e o ipoteză... În sensul că omul de legătură e chiar soția lui... Degeaba! Îl
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
concentrației de neuro-transmițători prin acțiunea unui cîmp electromagnetic de slabă intensitate, acceptă resemnat schema de tratament propusă, tocmai din cauză că gesticulația excesivă a medicului și abundența de termeni specifici din explicațiile sale sfîrșiseră prin a-l epuiza nervos. Abia acum Îl regreta cu adevărat pe răposatul doctor Thomas, ale cărui metode convenționale de tratament măcar nu-i solicitau un prea mare efort intelectual. În pofida preocupărilor sale extravagante, doctorul Thomas fusese un om potolit, cu o Înfățișare destul de agreabilă, Înzestrat de la natură cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Încălzi. Din cîte am Înțeles, manifestația lor era una de natură politică. Am făcut un gest de lehamite și dispreț: — Nostalgici comuniști!... — Sindromul captivității, completă Pablo. Foștii captivi ai lui Ceaușescu s-au atașat afectiv de el și acum Îl regretă. Se mai numește și sindromul Stockholm, deoarece În 1973, În urma unui atac armat asupra Băncii Suedeze de Credit din Stockholm, persoanele care fuseseră luate ostatici au depus ulterior mărturie În favoarea răpitorului lor, au făcut campanie În presă și chiar l-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
am ars și eu de mai multe ori cu asta, nu mai poți avea încredere în nimeni, spune pipăind concentrat fișa unei bujii. Calamină, funingine, oxid, contacte proaste, nu avem scînteie, aici s-ar putea să fie buba, se gîndește. Regret că nu vă pot oferi garanții mai mari, zice domnul Președinte. Cel mai probabil, dintr un anumit punct, va fi nevoie ca fiecare în parte să lupte pe cont propriu ca să-și scape propria piele. — Să-și vadă fiecare de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se întîmple așa ceva, într-un final tot le-aș înșela așteptările, nimeni n-ar putea corespunde imaginii eroului clasic pe care poporul îl așteaptă, pe lîngă asta, gloata n-a înțeles niciodată jocurile de culise puse la cale de conducători. Regret că trebuie să vă contrazic, dar nici nu este nevoie, la ce-ar folosi să știe tot prostul cum se fac mașinațiunile? întreabă Sena. Adevărații lideri nu-și fac scrupule legate de ce spune lumea despre ei. Uitați-vă la Geniu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-l sperie apropierea ei. O simte cum Îi pândește ca o panteră vicleană trupul, dar nu știe când aceasta va face saltul decisiv. Nici nu-l interesează-e pregătit, și asta contează. Viața unui vagabond e numai În mâinile lui Dumnezeu. Regretă că nu va mai auzi șuieratul trenurilor care trec nu departe de ghetou, și cu care s-a obișnuit În atâția ani, Îl doare că Antoniu nu o să mai aibă cui să-i mai spună poveștile, și, mai ales, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pachetul de cărți pe care l-am văzut pentru o clipă ca fiind ținta furiei mele. Ar fi cazul să adaug, poate inutil, că n-a fost decât o furie trecătoare descărcată din plin asupra dumneavoastră - fapt pe care-l regret enorm. Să fiți convinsă că nu am nici un fel de resentimente față de Palmer. Această dezlănțuire singulară m-a ajutat, prin aceea că m-a făcut mai conștient de persoana mea, să-mi eliberez imaginația de umori diabolice și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
grăbise stabilizarea legăturii lor; și, formulând acest gând, m-am întrebat dacă nu cumva rolul meu se va schimba și dacă, după ce atinsesem un maximum, după cum se exprimase Palmer, nu aveam să intru de acum încolo într-un declin remarcabil. Regretam profund și faptul că fusesem atât de sincer cu Antonia în privința lui Georgie. Convingerea mea inițială, susținută și de Georgie, că era bine să evit o discuție sinceră cu Antonia despre ea se dovedea acum a fi fost corectă. Acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
A doua scrisoare nu era decât o formulă neinteresantă care transforma o întâmplare cu totul ieșită din comun într-una banală. Cea de a treia variantă ar fi fost în multe privințe mult mai potrivită; sau, aș spune mai degrabă, regretam că nu încercasem să o scriu pe cea de a patra, care Dumnezeu știe cum ar fi ieșit. Cea de a treia scrisoare era, fără îndoială, cea mai sinceră dintre toate, întrucât nu aveam nici un fel de remușcări cu privire la scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cea de a patra, care Dumnezeu știe cum ar fi ieșit. Cea de a treia scrisoare era, fără îndoială, cea mai sinceră dintre toate, întrucât nu aveam nici un fel de remușcări cu privire la scena din pivniță. Singurul lucru pe care-l regretam, în mod paradoxal, era faptul că nu fusesem treaz deși, dacă aș fi fost treaz, scena cu siguranță n-ar mai fi avut loc. Însă îmi aminteam scena cu o oarecare satisfacție amestecată cu alte sentimente, mai incerte și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și-ar fi dorit ca totul să meargă bine. S-a arătat destul de tare. A mai adăugat că-ți respectă hotărârea și că relația nu ar fi rezistat în timp. Dar că a fost o încercare minunată și că nu regretă nimic din ce a fost. Trecuserăm prin acest episod de câteva ori. — Mă întreb ce mă face să cred că mă minți, spuse Antonia. Luam micul dejun, la o oră cam târzie, a doua zi dimineață. Și eu și Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
A doua zi, când s-a Întors la clinică după prânz, s-a Înțeles cu doctorul asupra unei sume de bani - „A cerut mai mult decât mă așteptam“ - și În aceeași după-amiază, a Început să măture pe acolo. — N-ai regretat niciodată? Dora Își aprinse țigara pe care o pusese deoparte, apoi Începu să studieze Întunericul de afară. Trecu mult timp până să se Întoarcă spre mine și să-mi explice că fusese băiat. După ce au tăiat cordonul ombilical, l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asta vreau să zic. Tu n-ai face la fel? Rotocolul de fum scos de Dora se destrămă În aer ca o aură rătăcitoare, și tocmai mă pregăteam să-i răspund când adăugă pe un ton scăzut: — Nu, n-am regretat niciodată. Doctorul Îmi promisese că Îl va plasa la o familie bună. Numai el și părinții lui vor ști că e adoptat. Asta Îmi convenea de minune. Mi-a fost mult mai ușor să o iau de la capăt. Dora se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Desigur. Doctorul Röser i-a rugat pe vizitatori să-l contacteze pe el. Încruntându-se, se uită atent la semnătura mea. — Va trebui să vă rog să scrieți mai citeț, domnule. Nu mai lucrează aici? A plecat de la fundație? Deja regretam că am venit. — Aveți idee unde-l pot găsi - pe doctorul Karp, adică? Femeia Îmi răspunse ca o fetiță. — Doctorul Röser vă va spune. În sala de lectură. Da, desigur. Notându-și ceva, probabil pentru a Înregistra numele secției pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
erau Îmbrăcați În haine de vară și, indiferenți la Încurcătura mea, s-au Împrăștiat În direcții diferite. Am tăiat-o printre două mașini și am intrat pe o stradă lăturalnică, mărginită de copaci Înfrunziți. Căldura era sufocantă și Începusem să regret că nu mi-am luat o Înghețată. Eram pe punctul de a-mi sufleca mânecile când un balon argintiu veni spre mine zburând prin aer. Forma sa ovală și sfoara șerpuindă mi-au amintit de desenele acelea sub formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alții dobândesc genul acesta de comportament. Mi-am dat seama destul de repede că prietenul meu aparținea categoriei din urmă. De-a lungul anilor talentul lui de a da răspunsuri evazive s-a dezvoltat atât de mult Încât mă făcea să regret că l-am Întrebat ceva. „Cine știe, cine știe“, Îmi răspundea de obicei, bineînțeles, fără intonația interogativă. Totuși n-o făcea din răutate, doar că nu vroia ca oamenii să se apropie de el. Majoritatea lucrurilor le păstra „doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că În pantaloni era mai ușor să Îndoi genunchii, decât În fustă. Strecurându-mi picioarele În pantofi, devenisem iarăși mai Înalt cu patru centimetri decisivi, deși de data aceasta mă Îndoiam că mă vor duce până unde speram să ajung. Regretând că nu mi-am cumpărat țigări - un fum mi-ar fi calmat nervii cu siguranță - mi-am cercetat fața În oglindă și eram pe punctul de a mă spăla pe mâini, când am observat picăturile galbene strălucind printre cele incolore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
făcut mic. Colegul meu susține că v-a găsit pe canapea, odinindu-vă În camera din Hotel Kreuzer. Se pare că În mână aveați un stilet. În camera de alături, compatriotul dvs. zăcea gol, Îmbrăcat doar Într-un halat de medic. Regret să vă anunț că fusese nu doar Înjunghiat În inimă, ci și supus la anumite acte Înainte de a muri. Mai e nevoie să adaug că acestea sunt interzise de paragraful 175? Manetti mă studie plină de compasiune. Acuzația lui Wickert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
strig eu. Nu sunt nimic acolo unde vine vorba de religie și n-o să mă fac că sunt ceva ce nu sunt! Nu-mi pasă de singurătatea și dorințele lui taică-meu, adevărul despre mine rămâne adevărul despre mine și regret, dar n-are decât să-mi înghită apostazia întreagă! Și nu-mi pasă nici de faptul c-am fost la un pas de-a sta șiva1 pentru maică-mea - de fapt, acum stau și mă-ntreb dacă în toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Împrumut câteva tablete? Omul se stropși la el: — Am tot ce-mi trebuie. Sunt doctor. Din reflex, Myatt Îi privi mâinile subțiri, cu oasele proeminente. Își ceru din nou scuze, cu ceva din umilința excesivă a capului plecat În deșert. — Regret că v-am deranjat. Arătați bolnav. Dacă este ceva ce pot face... — Nu. Nimic. Nimic. Dar În timp ce Myatt se Îndepărta, celălalt se Întoarse și strigă după el: — Ceasul! Cât e ceasul exact? — Opt și patruzeci, spuse Myatt. Nu, patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mersul la culcare la ora zece. Câtă vreme o să rămâi acolo? Probabil o lună. Poate că mai mult. Ea șopti „Așa de puțin!“ cu atâta regret, Încât el Începu să promită lucruri despre care știa foarte bine că le va regreta la lumina zilei. — Te poți Întoarce cu mine. Îți voi lua un apartament În oraș. Tăcerea ei păru să accentueze lipsa de realism a promisiunilor lui. Nu mă crezi? — Oh! spuse ea cu intonația unei Încrederi absolute. E prea frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
existența anterioară și mult mai servilă, moștenirea sângelui de țăran maghiar, reprezenta pentru doctorul Czinner suflul unei culturi mai largi de pe aleile Întunecate și urât mirositoare ale Balcanilor. Era ca și cum un sclav atenian, devenit liber pe pământuri barbare, ar fi regretat puțin statuile, poezia și filosofia unei culturi la care nu fusese părtaș. Gara Începu să rămână În urmă. Prin fața lui treceau inscripții pe care tatăl lui nu-l Învățase niciodată să le citească. „Restoracioj“, „Pôsto“, „Informoj“. Un afiș fâlfâi aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi era de frică. Experiența lui Îi spuse două lucruri - că rugăciunile rămâneau fără răspuns și că un iubit atât de Întâmplător nu se va obosi să se Întoarcă. Îi părea rău c-o implicase și pe ea, dar o regreta doar atât cât ar fi regretat o minciună necesară. Recunoscuse Întotdeauna necesitatea de a-și sacrifica propria integritate. Doar un partid la putere putea să aibă scrupule. La el, scrupulele ar fi fost doar o mărturisire a faptului că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi spuse două lucruri - că rugăciunile rămâneau fără răspuns și că un iubit atât de Întâmplător nu se va obosi să se Întoarcă. Îi părea rău c-o implicase și pe ea, dar o regreta doar atât cât ar fi regretat o minciună necesară. Recunoscuse Întotdeauna necesitatea de a-și sacrifica propria integritate. Doar un partid la putere putea să aibă scrupule. La el, scrupulele ar fi fost doar o mărturisire a faptului că ar avea Îndoieli În privința copleșitoarei valori a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]