2,802 matches
-
că istoria omenirii este o istorie a fericirii realizată zilnic, în ciuda diferitelor dificultăți; - în al doilea rând, constatarea faptului că nu-i posibil să fim fericiți singuri, ci doar împreună cu ceilalți. Mai mult decât atât, aceste două dimensiuni, evolutivă și relațională, nu se referă doar la o bunăstare episodică și trecătoare, ci însoțesc întreaga viață a omului. „Lumea nu mă întreabă ce este fericirea”, povestea un preot tânăr care abia fusese trimis ca vicar într-o parohie periferică. „Lumea mă întreabă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
le împinge continuu într-o direcție sau alta. Și pentru persoanele consacrate fericirea este un altfel de mod de a privi la viață, ca la o misiune de realizat pentru ceilalți, o misiune vocațională care duce la privilegierea unui stil relațional manifestat printr-o afectivitate pozitivă și constructivă. Cine se simte fericit știe să redescopere valoarea lucrurilor, dar, în același timp, știe și să contribuie la acele relații care facilitează o viziune a existenței, care respectă spațiul celuilalt și apreciază darurile
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
capabilă să treacă dincolo de aspirațiile momentului prezent pentru a se îndrepta spre perspective de viitor. În acest sens, căutarea fericirii devine o muncă de discernământ continuu ce crește și se realizează zi de zi și ia formă în interiorul diferitelor conteste relaționale care împărtășesc același parcurs formativ. Această muncă include o confruntare educativă și de transformare continuă care ajută persoana nu numai să recunoască diferitele semne ale prezenței fericirii, ci și să se orienteze spre un proiect de viață care să dea
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ideal de fericire croit pe măsura proprie, ci, mai degrabă, este utilă pentru a afla caracteristicile concrete ale unui proces de creștere care îi însoțește pe cei consacrați pe parcursul întregii vieți. De fapt, atenția acordată evoluției diferitelor componente psihologice și relaționale se sincronizează bine cu nevoia unei stări de bine care să se încadreze într-un proiect vocațional ce este orientat spre întâlnirea cu ceilalți și cu Celălalt, cu Dumnezeu, în credință. Meditarea asupra componentelor psihologice care contribuie la această bunăstare
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
accepte riscul pe care și l-a asumat greierul. Sunt aceste reacții două modalități de a înfrunta viața cu adevărat opuse? Conform teoriei psihanalitice, creșterea și bunăstarea depind de comportamentele explicite și implicite care sunt de folos în reglarea dinamicilor relaționale ce se ivesc atât în interiorul persoanei cât și în relația ei cu lumea exterioară. În opera sa, Freud era interesat de bunăstarea și de însănătoșirea persoanelor care sufereau. Metoda sa terapeutică a fost însă foarte mult influențată de mentalitatea timpului
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
un echilibru care să ofere o formă de siguranță și de bunăstare în raport cu realitatea: un Eu puternic va fi un indicator al unei funcționări bune și a unei sănătăți psihice bune, pe când un Eu fragil, nu va permite integrarea dinamicelor relaționale și, deci, va fi supus destinului nefericit, așa cum a fost greierul din fabula de mai sus, destinat să se supună deoarece era incapabil să se salveze: astfel va rămâne blocat în amintirea unei fericiri pierdute. Echilibrul și bunăstarea persoanei vor
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ce ar trebui să limiteze angoasa internă și să permită înfruntarea eficace a feluritelor teme ale vieții. Această funcție de control și de mediere a Eu-lui între lumea internă și cea externă permite să se facă o sinteză, integrând diversele dinamici relaționale ale organismului pentru a se putea adapta la realitate și pentru a permite astfel un echilibru acceptabil al forțelor pulsionale interne. Interacțiunea cu contextul extern va fi reglată de o adaptare biologică care-i garantează persoanei plăcerea și starea de
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de vedere. Însa, ceea ce e mai rău, este faptul că printre ei se făcea simțită din ce în ce mai mult ideea că în fond nu se putea face altfel, fapt pentru care fiecare trebuia să învețe să supraviețuiască cu propriile neajunsuri psihice și relaționale, căutând să evite cât mai mult posibil pagubele. Dacă creșterea umană este determinată doar de vindecarea rănilor din trecut, atunci orientarea vieții va fi centrată în totalitate pe „reducerea pagubelor” mai degrabă decât să promoveze valorile la care este chemată
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
doi au un caracter mai social, adică sunt corelate cu siguranța în interiorul contextului în care individul este inserat, nevoia de dependență, de protecție, de stabilitate, de structură, de ordine, de limite, etc., nevoi ce reprezintă premize importante pentru o viață relațională stabilă. Satisfacerea acestor nevoi în sânul vieții consacrate este utilă pentru a se putea orienta existență în baza lucrurilor care au sens. Nevoia de siguranță stimulează individul să se simtă la locul lui în contextul în care trăiește și care
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și să se piardă. Nimeni nu trăiește bine într-o climă plină de ambiguitate și de tensiune. Însă un nivel adecvat de siguranță favorizează creșterea și este de ajutor în satisfacerea altor nevoi, mai ales a acelor nevoi de ordin relațional. Atunci când o persoană consacrată se simte sigură, înțelege că se poate încrede și deschide cu încredere față de ceilalți din comunitate sau în activitatea ei pastorală. Nivelul următor se referă la nevoia de apartenență și de afecțiune. „Dacă nevoile fiziologice și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și timpul în care ea se îngrijește de ceea ce a produs, având grijă de viitorul persoanelor sau a proiectelor cu care este în legătură strânsă. Și în viața consacrată perioada vârstei adulte este perioada fertilității și a productivității în câmp relațional ca și în munca pastorală, carismatică, spirituală; este un timp de har, mai ales atunci când individul reușește să se concentreze pe propriile motivații interne și pe alegerea vocațională pe care a făcut-o. În această fază persoana oscilează între sensul
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de la cea care trăiește alături de ea, ci trăind împreună cu ea, deoarece iubindu-o are posibilitatea să-i recunoască propriul potențial și poate să colaboreze împreună la un proiect vocațional care le asociază. „Prin iubire persoana intră în contact cu lumea relațională, cu un «Tu» și individualizează potențialul prezent în relații. Într-o astfel de întâlnire, care se dezvoltă în contextul relațiilor, persoana este chemată să perceapă sensul axiologic al situațiilor pe care le trăiește; de aceea orice întâlnire are o semnificație
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
pregătește fiecărei creaturi. Va fi posibil să se recunoască resursele și darurile pe care fiecare le are la dispoziție pentru a da mărturie vie despre acea speranță care nu apune niciodată. Capitolul 4 DA, FERICIȚI, DAR ÎMPREUNĂ: SECRETUL UNEI FERICIRI RELAȚIONALE Fericirea nu se construiește în manieră solitară și autoreferențială, ci se construiește împreună cu ceilalți, deoarece împreună este posibil să fie trăită pe deplin. Această prospectivă relațională este caracteristică procesului de maturizare al existentei în fiecare dintre dimensiunile sale, întrucât fiecare
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
speranță care nu apune niciodată. Capitolul 4 DA, FERICIȚI, DAR ÎMPREUNĂ: SECRETUL UNEI FERICIRI RELAȚIONALE Fericirea nu se construiește în manieră solitară și autoreferențială, ci se construiește împreună cu ceilalți, deoarece împreună este posibil să fie trăită pe deplin. Această prospectivă relațională este caracteristică procesului de maturizare al existentei în fiecare dintre dimensiunile sale, întrucât fiecare ființă umană este chemată să crească împreună cu ceilalți de-a lungul drumului evolutiv al vieții, trecând de la situații caracterizate de fragilitate și instabilitate la o condiție
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ființă umană este chemată să crească împreună cu ceilalți de-a lungul drumului evolutiv al vieții, trecând de la situații caracterizate de fragilitate și instabilitate la o condiție de mai mare consistență și siguranță. Și în viața consacrată fericirea are o prospectivă relațională, având în vedere faptul ca consacrații ca «experți de comuniune», să fie oglinzi ale iubirii trinitare în relațiile interpersonale cu ceilalți. Această optică a unei fericiri de comuniune duce la aprofundarea unor aspecte operative ale vieții cu ajutorul unor criterii ce
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
comunicări care, cel puțin în potență, este destinată să se amplifice din ce în ce mai mult, să devină mai profundă în măsura în care persoana devine din ce în ce mai mult ea însăși și, deci, se distinge din ce în ce mai mult de ceilalți și își completează procesul de individuare”. Această prospectivă relațională, ce se referă la procesul de formare a persoanei, nu este utilă doar pentru dobândirea anumitor standarde pro-sociale sau pentru dezvoltarea unei mai bune conviețuiri, ci caracterizează, mai degrabă, creșterea ființelor vii îndreptată spre obiective care să dea sens existenței
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
parohie despre colaborarea dintre laici. În cele din urmă, tocmai în confruntarea reciprocă, persoanele se modelează concomitent și se orientează spre orizonturi pline de sens ce caracterizează vocația lor comună. Un astfel de efort împinge persoana să construiască o platformă relațională care să fie înțeleasă ca fiind „locul unde se desfășoară trecerea zilnică, plină de răbdare, de la «eu» la «noi», de la căutarea «lucrurilor mele» la căutarea «lucrurilor lui Cristos»”. 3. Servitorii unei fericiri altruiste O viață consacrată în mod fericit se
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
în mod fericit se construiește împreună. Ea depinde de capacitatea persoanei de a înțelege și de a realiza un raport autentic cu ceilalți confrați sau surori din aceeași comunitate. Am scos în evidență deja faptul că o astfel de prospectivă relațională nu are ca scop să privilegieze o fericire perfectă ci, mai degrabă, să constituie baza unui drum de autotranscendență reciprocă, care să ducă la recunoașterea izvorului oricărei bucurii, Isus, cel care cheamă persoanele consacrate să fie «slujitoare ale fericirii» pentru
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
diferiți față de cei din timpurile sale. „Aș fi fericit dacă aș reuși să-l suport pe superiorul meu care este atât de arogant”, spunea un frate tânăr abia ajuns într-o comunitate. Sunt întrebări care fac referință la acele contexte relaționale unde raporturile reciproce scot mai mult în evidență dificultatea de schimbare decât posibilitățile reale care stau la dispoziția persoanelor. La fel ca în familie, în școală, în echipa de muncă, în parohie... De fiecare dată, când cineva își pune întrebări
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
sau acelei formule, dar care va deveni un dar ce este dăruit din abundență. În măsura în care intră într-un raport de reciprocitate autentică cu fratele ei și recunoaște și apreciază diferențele dintre ei, persoana va ști să primească fructele unei bunăstări relaționale care trece dincolo de așteptările inițiale. A se simți slujitori ai fericirii înseamnă a învăța din întâlnirea cu ceilalți această reciprocitate planificată care cere o atenție umilă și constantă față de ceea ce se întâmplă în „trecerea cotidiană, plină de răbdare, de la «eu
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ar da seama că tocmai logica lui organizatorică îl ajută să găsească cărțile necesare la locul potrivit. Păcat că nici el nu-i mulțumește niciodată fratelui bibliotecar pentru această oportunitate. Atunci când acest stil de discernământ în contradictoriu devine un stil relațional, se riscă să se alimenteze o «luptă a stilurilor opuse» în mod exagerat, cum se întâmplă adesea în comunitățile religioase: tinerii împotriva bătrânilor, cei care promovează o cultură împotriva celor care promovează o alta, cei deschiși împotriva celor închiși ... toți
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de la iubirea lui Dumnezeu; în acest mod, capacitatea de a recunoaște și de a aprecia diferențele reciproce devine o oportunitate pentru a contribui la construirea unei bunăstări comune care să treacă dincolo de interesele individuale. Tocmai acest lucru poate ajuta ființele relaționale să înainteze spre un proiect de «fericire comună», în care diferențele fiecăruia să fie pietre importante pentru un model de comuniune ce se bazează pe logica Evangheliei. Astfel, dacă fiecare are preferințe pe care le alege dintre alternativele care au
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
în loc să caute să obțină gesturi de recunoaștere negative din partea celorlalți, fiecare persoană poate să obțină gesturi pozitive de recunoaștere și să fie dispusă să le caute în mod adecvat și în viitor, îmbunătățind astfel capacitatea de a căuta în contextul relațional în care se află. Astfel, fiecare pune în valoare propriile resurse interne și își întărește capacitatea de a integra propria-i diversitate (de caracter, de vârstă, de cultură) într-un proiect comun, tolerând până și frustrarea de a trebui să
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
atunci când acest lucru este necesar pentru binele comun. Este vorba despre capacitatea persoanei de a furniza răspunsuri constructive, într-un cerc de interacțiuni în care fiecare își face partea sa și o apreciază pe a celuilalt. Un sens de bunăstare relațională dobândit în modul acesta nu este ceva magic, ci mai degrabă ceva ce trece prin conștientizarea diferențelor reciproce și a punctelor în comun. Această modalitate de a acționa îi implică pe toți, chiar și pe cei care, în mod aparent
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Dreptul internațional este generat de un anumit cadru politico-economic, ca și de conștiința juridică, trecerea de la nivelul structural (al relațiilor internaționale) la cel normativ realizându-se prin intermediul conștiinței. Dreptul, de altfel, reprezintă o reflectare specifică, prin intermediul conștiinței juridice, a structurii relaționale a societății, conștiința fiind o componentă importantă, de natură spirituală, între factorii de configurare a dreptului. Deși nu se poate vorbi despre o "conștiință juridică a statelor", este evident, totuși, că procesul normativ internațional reflectă, în mare măsură, ideile ce
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]