1,192 matches
-
integrate. Și nu este surprinzător că se întîmplă acest lucru, pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
un asemenea colaps, postulatul civilizației (a căuta adevărul în condiții de libertate și ordine) nu mai are sens, oamenii nemaivînd nici libertatea și nici adevărul, întrucît nu știu ce să facă cu ele. Se naște o confuzie generală a cărei rudă este relativismul cinic iscat de lipsa valorilor. De aici încolo Johnson intră în nervul polemistului, atacîndu-i pe acei teoreticieni pe care îi consideră vinovați de confuzia de idei din capul apusenilor. Principalele lui ținte sînt: Marx, Freud, Herbert Marcuse, Claude Lévi-Strauss, Marshall
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
care i-a trasat Profesorului un excelent portret: ,Putere logică, dialectică și totuși un anume lirism de fond, filiații și vizări metafizice și totuși apreciind viața de societate; un oarecare dogmatism de ultime rezerve, de mari certitudini și totuși un relativism de rară capacitate de mlădiere; tenacitate și subtilitate sau intransigență și abilitate tactică; îndrăzneală neobișnuită și modestie dusă uneori pînă la un tulburător anonimat; păgînism și ascetism, ceva de om de Renaștere și totuși ceva de cruciat; om de societate
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
retorica obsedantă a lui dar. Tot ce se întâmplă e contrabalansat - nu și anulat - de ceea ce va urma. Iată dovada formală a organicității scrisului lui Vișniec și a coerenței structurale care-l protejează de tentația - istorică, în fond - a absurdului. Relativismul sistematic practicat de autorul Ușii îl distinge net și de Ionesco, și de Slawomir Mrozec. Din cele două texte care alcătuiesc volumul, putem izola contrariați doar câteva pasaje care - tulburătoare și frisonante - nu se încadrează în datele acestora deduse până
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
mecanicitatea pură a subiectelor: "Annie se culcă cu Daniel și Jérôme se culcă cu Claude, apoi Daniel se culcă cu Claude, iar apoi se întâlnesc toți patru la restaurant și vorbesc despre asta." Acest stil cultural reprezintă, de fapt, victoria relativismului moral care, în Mai 1968, a dus Franța pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume, dar care a însemnat și minutul zero al decăderii iremediabile a unei culturi multiseculare. Triumful cinismului în societate și în politică echivalează cu semnarea
Cine a distrus cultura franceză? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7514_a_8839]
-
citit până acum din literatura basarabeană. E un roman de virtuozitate a analizei psihologice, din categoria manolesciană a ionicului. Regăsim în construcția lui aproape toate elementele care definesc specia: autoscopia, subiectivitatea explorării interioare, fragmentarismul confesiunii, identificarea dintre narator și personaj, relativismul psihologic, frustrarea socială, dependența dezvăluirilor de meandrele sentimentelor de adversitate dintre personaje, reflecția stăruitoare despre identitate. Titlul lung și (aparent) explicit dă o idee aproximativă despre intențiile întortocheatei narațiuni. Simțim din primele pagini tensiunea și că se desfășoară un dramatic
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
iar acesta la rîndu-i e însoțit de un autor cu o scriitură suculentă. Reconstituirea trecutului favorizează în cazul d-sale o alonjă a considerațiilor generale, o "filosofie" care, bizuită pe momente revolute, se potrivește, în nuanțele ei de incredulitate, de relativism consumat, și prezentului ce n-ar putea fi decît urmarea lor mai mult ori mai puțin fidelă. Un aer "cronicăresc" se insinuează între liniile ce dau seama de "mersul lumii". Schimbările sunt mai curînd de distribuție și decor decît de
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
și tandră, a unei postmodernități instinctive, fără țintă clară și fără doctrină asumată. Monoxilul devenit așchie, statuia eșuată în carcasă, eliminarea transformată în adăugire, ca în tehnica modelajului, siguranța convertită în disperare, absolutul într-un scepticism incurabil și gravitatea în relativism și (auto)ironie, iată doar cîteva repere pentru traseul pe care l-a străbătut lemnul de la existența sa stihială și pînă la impactul său cu malaxorul (post)industriei. Dar această evoluție în jos, această golire treptată de substanță și de
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
integrate. Și nu este surprinzător că se întîmplă acest lucru, pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
gândit de mai multe ori că ar merita scrise cronici literare nu doar despre cărți, ci și despre povestiri, fragmente de nuvele, grupaje de poezii publicate în reviste. Ar fi un semn de „democratizare” și, firește, de ironică participare la relativismul care oricum a invadat viața publică și culturală. Scriind rândurile de mai sus, aveam de fapt în minte o țintă precisă: poemul Motanul, al lui Eugen Suciu, publicat în numărul trecut al României literare. E o poezie de-o amețitoare
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
prin dezinvoltura, și foarte intim totodată, prin calmul tonului, aproape confesiv uneori, si totusi detașat. Este calmul cuiva care a deprins, privind lumea de la ănăltimea unui acoperiș imaginar, dar și real, platourile engadineze din valea Innului, ăn localitatea Sils-Maria, lecția relativismului identitar, morală liniei subțiri, granița, care separă un teritoriu de celălalt, o țară de alta, un om de vecinul lui. Fiecare vede lumea de pe propriul său acoperiș, declară Iso Camartin, un acoperiș care nu trebuie să fie neapărat Pamirul pentru
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
integrate. Și nu este surprinzător că se întîmplă acest lucru, pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mult mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și infinit mai grav în
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
altfel înceta să mai fie polonez, polonitatea reprezenta măsura cu care tragedia Antigonei era rescrisă simbolic. Roza ca și Casa rea recomandă în Smarzowski un artist al nuanțelor, unde granița dintre bine și rău devine extrem de fragilă nu din cauza unui relativism etic, ci din cauza unei infestări cu ură și frică. Mazurienii, câți au mai rămas, mai precis cei care au refuzat să plece în ciuda ostilității și a tuturor avertismentelor, devin temporar țapii ispășitori, victimele de substitut, lăsați fără nicio apărare în fața
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
ideologic simulat. Ca (auto)înșelat, el trimite la wishful thinking. Ceea ce înseamnă reverie, dorință, gândire pozitivă, chiar pre-gândire, eroare logică, iluzie, fantezie, amăgire, pentru a se fixa în autoînșelare ori iraționalitate. Fiind vorba, în definitiv, de condiția „victimei” voluntare a relativismului, a unui anume relativism, întemeiat în indecizie, aproape de oportunism, chiar și după gesturile de împotrivire. Pentru a-i înțelege mai mult gândirea politică, mă opresc și la un mic eseu, Caragiale, politolog, apărut în „Dilemateca”, nr. 1, 6 octombrie 2006
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
înșelat, el trimite la wishful thinking. Ceea ce înseamnă reverie, dorință, gândire pozitivă, chiar pre-gândire, eroare logică, iluzie, fantezie, amăgire, pentru a se fixa în autoînșelare ori iraționalitate. Fiind vorba, în definitiv, de condiția „victimei” voluntare a relativismului, a unui anume relativism, întemeiat în indecizie, aproape de oportunism, chiar și după gesturile de împotrivire. Pentru a-i înțelege mai mult gândirea politică, mă opresc și la un mic eseu, Caragiale, politolog, apărut în „Dilemateca”, nr. 1, 6 octombrie 2006. „Una dintre operele lui
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
de generație. Dar asta nu vrea să spună că Mircea Nedelciu nu era omul convingerilor ferme. Era, dincolo de orice dubiu. Avea însă un mod propriu, delicat și suav, de a și le exprima. Înțelegeai, vorbind cu el, că există un relativism bun, că se poate polemiza și altfel decât cu ciomagul în mână și făcând spume la gură. Experiența de viață îl învățase lecția prudenței și a toleranței și, mai ales, îl învățase să nu rupă niciodată punțile de comunicare. Cu
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
maximelor de felul "schimbarea Domnilor, bucuria nebunilor", care atrage atenția asupra problemei dezbătute mai sus, a consimțământului colectiv greșit. Luate ca un ansamblu, aceste legitimări românești ale puterii cuprind într-un fel sau altul, o axiologie politică pătrunsă de un relativism înțelept, de un umanism deschis, binevoitor. Mutațiile actuale ale puterii În perspectivă actualizantă, trebuie să constatăm că epoca noastră stă sub semnul consimțământului, e dominată de exuberanța lui în continuă și surprinzătoare instituționalizare. Menționăm numai trei procese capitale pe care
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
ca repere în formulare "Notes sur le cinématographe" ale lui Bresson și "Micul organon pentru teatru" al lui Brecht. Nu-mi place sintagma "cinéma réaliste" ca deviză alternativă, numind uneori producții ilustrative de mîna a doua. O adopt însă, în relativismul ei, ca definiție ontologică a cinematografului, fiindcă în momentele mele de extremism, mă revendic de departe, de la Lumière chiar, de la camera pe trepied lăsată să înregistreze realitatea, de la aforismul lui Godard - "cinema-ul e adevărul de 24 de ori pe
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
profunzime par încă necunoscute ? Sau, dacă nu complet necunoscute, cel puțin inexprimabile. În acest sens, titlul - frumos, neîndoielnic - se dovedește a fi și bine ales, ca metaforă extinsă și chiar contextuală a imposibilității nevinovate, a unui antipozitivism funciar, a unui relativism de cursă lungă. Într-un fel, depășind delimitarea impusă de copertele volumului, titlul spune ceva - și nu puțin - despre relația cititorului cu textul. Un ludic utilitar, un defect oricând disculpabil, un exotism stilistic obligatoriu, o elegantă incompatibilitate în pofida apropierii - toate
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
spui, cum spui, se discută pe text.ș...ț Lumea spre care ne îndreptăm este, prin firea ei, potrivnică mitizărilor. Este o lume mai înțelegătoare, relativistă, nu în sensul rău al cuvîntului. Există la noi un soi de prejudecată împotriva relativismului. Dar relativismul moderat are și el meritele lui. Implică spiritul critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem miturile noastre individuale. Dar o cultură bazată pe mituri și idolatrii o angajează pe un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
spui, se discută pe text.ș...ț Lumea spre care ne îndreptăm este, prin firea ei, potrivnică mitizărilor. Este o lume mai înțelegătoare, relativistă, nu în sensul rău al cuvîntului. Există la noi un soi de prejudecată împotriva relativismului. Dar relativismul moderat are și el meritele lui. Implică spiritul critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem miturile noastre individuale. Dar o cultură bazată pe mituri și idolatrii o angajează pe un drum greșit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
fi, de fapt, criza însăși a omului și a valorilor sale într-o lume din care Dumnezeu lipsește. Judecata severă pe care o poartă el asupra raționalizării crescânde a poeziei și a lumii nu îl conduce însă la fragmentarism, la relativism sau la nihilism și nici la ideea că omul ar fi un concept depășit. Într-o epocă în care, ca și între cele două războaie, triumfă alienările de toate felurile, în care individul se regăsește tot mai izolat, supus unei
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
unde e crima de care vorbește titlul articolului meu? Îndrăzneam chiar să avansez o explicație a faptului că, dincolo de fruntariile Hexagonului, aproape nimeni nu mai pare interesat de efervescența artistică de pe malurile Senei: "Acest stil cultural reprezintă, de fapt, victoria relativismului moral care, în Mai 1968, a dus Franța pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume, dar care a însemnat și minutul zero al decăderii iremediabile a unei culturi multiseculare. Triumful cinismului în societate și în politică echivalează cu semnarea
Cine a ucis cultura franceză? (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7468_a_8793]
-
pentru coagularea tuturor secvențelor disparate, în măsură să ofere imaginea coerentă a unei conștiințe artistice și simbolice consolidate. Numai că această aparentă unitate este subminată de înseși contradicțiile profunde ale secvențelor care o compun: aspirația spirituală este zădărnicită chiar de relativismul mijloacelor puse la dispoziție de către modernitate și de filosofia sceptică a acesteia, iar deschiderea către spațiile oferite de noile tehnologii tinde să suspende cu totul criteriile morale și centrele unificatoare. Din această combustie lăuntrică, amestec de dogmă morală și libertate
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
baroce, foarte spaniole, cunoscute, romancierul atrage atenția asupra "inconștientul vieții înseși" ce nu e doar un subconștient uman, și a unei realități despre care afirmă că "nu e nici suprarealitate nici subrealitate, ci o realitate laterală". Format la școala noilor relativisme filosofice, de la Nietzsche la Bergson, el a trecut, de asemenea, cum menționeză biografii, prin operele multor autori "fin de sičcle", estetizanți crepusculari și iubitori de artificii. În spate cu prestigioasa tradiție barocă a Spaniei, marcată de sentimentul precarității tuturor lucrurilor
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]