1,378 matches
-
utilizare a informațiilor. Este o funcție psihică deosebit de importantă deoarece nu poate exista cunoaștere fără memorie. Schematic se descriu trei timpi în procesul memoriei: 1. fixarea sau memorarea; 2. conservarea, păstrarea informației și 3. evocarea, reactualizarea sau cum spune Barbizet rememorarea care constă în recunoașterea și reproducerea informației. Formele clinice ale tulburărilor de memorie: 4.1.3.1. Dismnezii cantitative 1) Hipermneziile sunt evocări rapide, involuntare și multiple ale unor situații ce îndepărtează subiectul de prezent pentru scurt timp. Pot apărea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
recunoaște anumite persoane străine, necunoscute de fapt subiectului. Apare în manie, schizofrenie, stări de surmenaj sau sindroame confuzionale. 3) Iluzia de nerecunoaștere subiectul nu este sigur că recunoaște persoane pe care le-a cunoscut înainte. II. Alomneziile cuprind tulburări ale rememorării trecutului: 1) Pseudoreminiscențele subiecții trăiesc în prezent unele evenimente reale petrecute în trecut. Apare în sindromul de tip Korsakov. 2) Confabulațiile elaborarea unor fapte sau istorioare imaginare lipsite de constanță, având ca scop suplinirea deteriorării intelectuale, subiecții având convingerea realității
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de la cele mai mult anxioase la cele mai puțin provocatoare de anxietate. Terapeuții încep apoi să îl conducă pe client prin această ierarhie, folosind tehnici de relaxare pentru a-și reprima starea de anxietate. Focalizarea pe anxietate în PTSD este rememorarea evenimentului traumatizant sau evenimentele și stimulii care îi amintesc persoanei de eveniment: veteranii de luptă fiind tratați de PTSD vor fi îndrumați să-și imagineze bălțile de sânge și scenele ucigașe și de moarte care îi chinuie după ce a luat
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
5. Anxietatea generalizată Fobiile, stresul post-traumatic, panica și agorafobia implică perioade de anxietate care sunt mai mult sau mai puțin specifice unor situații clare. În fobii și stres post traumatic, anxietatea este declanșată prin expunerea la stimulii fobici sau prin rememorarea traumei. În agorafobie și panică, anxietatea este declanșată de părăsirea unui loc sigur și intrarea într-un loc în care cineva a trăit panică în trecut. Unii oameni însă sunt anxioși tot timpul, în cele mai multe situații. Aceștia pot fi diagnosticați
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pacientului că el nu are nimic de pierdut dacă îți amână această opțiune pentru mai târziu, fie pe o durată nedeterminată, fie pe o durată determinată, adică pe durata psihoterapiei de rezolvare a problemelor imediate. Amânarea se bazează și pe rememorarea timpului în care pacientul nu avea astfel de idei în minte (Durkheim, E. 1993)370. Persoanele cu idei suicidare rezistă sugestiei de a-și amâna impulsurile suicidare, pentru că ei nu găsesc o cale de a-și îmbunătăți situația prezentă. O
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și explică posteritatea modernă a eroului, de la Goethe până la Shelley și Spitteler. Prometeu funcționează cu adevărat ca agent al depășirii, ca unul care vrea să mute din loc limita umanului, și înlănțuirea lui pare să fie, până la urmă, o simbolică rememorare a cuvenitului statut limitativ. Așadar, privirea zeiței Atena skeptomene este îndreptată asupra limitei. Dar nu asupra limitei pe care o vedem cu toții privind obiectele din jur. Privirea Atenei vede limita încă-nevăzutului, în virtutea căreia obiectul vizibil (opera) va deveni ceea ce el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a luat „tot ce-i mai bun”646, dar și noblețea și grația pe care pasiunea lor nu a uitat niciodată să le cultive. Ceea ce este interesant ține de faptul că durerea pierderii și a plângerii femeii iubite duce la rememorarea unor imagini din trecut încărcate de bucurie 647. „Ampla descriere extrem de laudativă a ducesei, deși în mare măsură tributară convențiilor literare medievale, pare să fie veridică. Blanche, spun mărturiile vremii, a moștenit caracterul integru și bunătatea tatălui ei Henry, primul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a luat „tot ce-i mai bun”646, dar și noblețea și grația pe care pasiunea lor nu a uitat niciodată să le cultive. Ceea ce este interesant ține de faptul că durerea pierderii și a plângerii femeii iubite duce la rememorarea unor imagini din trecut încărcate de bucurie 647. „Ampla descriere extrem de laudativă a ducesei, deși în mare măsură tributară convențiilor literare medievale, pare să fie veridică. Blanche, spun mărturiile vremii, a moștenit caracterul integru și bunătatea tatălui ei Henry, primul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
A.C., „Effects of partner conception risk phase on male perception of dominance in faces”, în Evolution and Human Behavior, nr. 27, 2006, p. 297-305. De ce iubitul dumneavoastră nu își amintește data primei voastre întâlniri? Diferențe sexuale în codarea și în rememorarea amintirilor sentimentale Este memoria femeilor identică cu cea a bărbaților? Răspuns: nu! Femeile au o memorie afectivă mai mare cu 15%... De aici apar numeroase surse de conflict în cuplu din cauza uitării datelor aniversare... Dar să vedem mai întâi ce
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
a banilor), chiolhanuri simandicoase cu BMW-uri și Jeep-uri parcate la scară. Într-un cuvânt: festin pe timp de ciumă. Ca în ultimele zile ale regimului Batista, înaintea insurecției lui Fidel (pentru că nu-mi pot reprima referințele culturale, recomand rememorarea secvențelor havaneze din Nașul lui Francis Ford Coppola). La zece ani de la declararea independenței, Republica Moldova este o corabie cu busola stricată. Degringolada instituțiilor, insecuritatea cetățeanului, adâncirea disparităților sociale - care nu reflectă inegalitățile naturale dintre oameni, ci răsturnarea scării de valori
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
exercițiu de memorie, un test retrospectiv. Când prezentul este așa cum este, adică lamentabil, trecutul „glorios” este chemat să ne oblojească existența. „Faptele strămoșilor” sunt un paravan sub care ascundem (mai curând avem iluzia că ascundem) traseul nostru laș și mediocru. Rememorarea aceasta solemnă e un refugiu în timp care amână întâlnirea cu noi înșine... Și totuși, este astăzi unirea românilor (teritorială și națională) un vis cu șanse de a se împlini? Este unirea o chestiune prioritară pentru români? Iată doar două
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
unui autor În funcție de adâncimea... estetică a trăirilor sale metafizice. Iată că suntem obligați să luăm act de precizia cu care el descrie locuri, Întâmplări, personaje aruncate de destin În vâltoarea unei istorii nemiloase. Arta scrierii a fost surclasată de arta rememorării. Vedetele momentului sunt, din această perspectivă (Într-o sincronizare târzie cu voga din Occident a literaturii carcerale ori a scrierilor „samizdat” ale autorilor est-europeni), un Ion Ioanid, o Lena Constante, un I.D. Suciu. Autori practic necunoscuți (primii doi) ori vag
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ceasul al doisprezecelea, cunosc o glorie literară cu totul ieșită din comun. În ciuda unor particularități pronunțate, specia (auto)biograficului se definește prin raportarea la una din problemele-cheie ale literaturii confesive: sinceritatea. Acesteia i se adaugă aproape instantaneu o alta: fidelitatea rememorării. Dacă citim uluiți sutele de pagini În care Ion Ioanid Își amintește cu o exactitate de-a dreptul halucinantă nume și situații pe care o memorie obișnuită nu le poate reține, nonșalanța cu care Nina Berberova, autoarea unui bestseller mondial
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e unul dintre primii autori de literatură „memorialistică” - dacă suntem dispuși, firește, să acordăm termenului și o accepțiune spirituală. Dar ce altceva decât o aventură spirituală sunt cele trei mii de zile În Închisorile comuniste ale Lenei Constante? Ce altceva rememorarea lui Ion Ioanid, În clipele când ființa sa fizică era anihilată, redusă la consistența abia pâlpâitoare a unui simplu număr ce migra, după logica sadismului torționarilor, dintr-o Închisoare În alta? Ce altceva splendidele pagini ale memoriilor lui Argetoianu, acest
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
drumul jurnalului se ridică, invariabil, un obstacol de netrecut: propria sa origine. Ea limitează În dublu sens mișcările În timp ale autorului. Mai Întâi, pune o piedică evocării nezăgăzuite a timpului trecut: În cazul că ar fi un gen al rememorării „lungi”, el și-ar modifica identitatea, transformându-se În autobiografie sau În amintire. Provenind, generic, din proză, jurnalul moștenește destule din limitările acesteia. (Nu se cunosc jurnale În versuri, deși autobiografii rimate există. Mai mult decât atât, poeții Își scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ieșirile din biograficul pur nu au loc fără ca textul să sufere distorsiunile impulsului creator. Katherine Mansfield „dramatizează” niște situații aflate În conul de umbră al memoriei și al reveriei, articulându-le unei secvențe recente: vizita fratelui și, ulterior, moartea acestuia. Rememorare și prefigurare a ceea ce se va Întâmpla, ele se Întâlnesc În scurtul portret În partidă dublă, generator și țintă ale textului de jurnal. Eul despicat Ca și jurnalul Însuși, autoportretul se realizează În timp. El nu e o creație simultană
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de 1 Decembrie, cine nu-și mai aduce aminte cum arătau Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Nicolae Ceaușescu (încondeiați, eventual, cu o pereche suplimentară de mustăți), așa cum erau reprezentați în ilustrațiile școlare? Toți cei tentați de o asemenea rememorare sunt invitați de Cătălina Mihalache, prin intermediul cărții de față, într-o călătorie fascinantă pe continentul prea puțin explorat al culturii istorice de masă, echipați cu instrumentele sofisticate de analiză ale noii istorii culturale. Pentru a pătrunde în acest univers, autoarea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în cele din urmă, să își subordoneze didactica istorică. Dimpotrivă, istoria de manual are propria sa viață și urmărește rațiuni specifice, profund diferite în raport cu cele științifice. Cele mai importante sunt formarea identității sociale a indivizilor și asigurarea coeziunii comunitare, prin intermediul rememorării colective a trecutului. Manualul și lecția de istorie, în strânsă complicitate cu publicul cărora le sunt adresate (alcătuit din elevi, profesori și părinți), construiesc o memorie colectivă care acționează cu forță inclusiv la nivelul istoriei academice. Câți savanți respectabili nu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
elevii continuă să uite nume, titluri, evenimente și culpa supremă reperele cronologice corespunzătoare. Nu li se întâmplă numai lor, dar copiii par întotdeauna cei mai potriviți ca să exemplifice amnezia culturală a celor din jurul lor. Dincolo de acest aparent eșec, exercițiile de rememorare produc urmări nebănuite. Auto-confirmarea prin reluări potențial nesfârșite produce efecte de real foarte stabile, informațiile astfel asimilate opunându-se categoric revizuirilor ulterioare. Experiențe personale, memorii colective Teoria lui Maurice Halbwachs, potrivit căreia nimeni nu rememorează nimic de unul singur, a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Gheorghe așezat în tron și strivind balaurul de la picioarele sale45. Cu aceste omisiuni din perioada postbelică, ilustrația propusă de Costin Petrescu 46 a trecut cu bine prin zeci de manuale. Întrebările de verificare a celor învățate la lecție solicitau insistent rememorarea realizărilor domnitorului, încheindu-se optimist, cu surprinzătoarea chestionare: "care sunt cei trei domnitori români care l-au înfrânt pe Mohamed Cuceritorul?" Întrebarea sugera un răspuns entuziast și nu întru totul cinstit, căci din logica povestirilor anterioare, cei vizați nu puteau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în țările vecine are și accente propagandistice ulterioare, din timpul regimului Ceaușescu, când s-au exacerbat valorile acțiunii populare și ale unanimității românești în problema Marii Uniri. În contextul fricțiunilor naționaliste româno-maghiare, acutizate la mijlocul anilor '80, regimul a încurajat, parțial, rememorarea campaniei românești din Ungaria, mai mult în zona istoriografiei propagandistice. După 1989, manualele de tranziție au regăsit vechea interpretare, cu virtuți deopotrivă naționaliste, vindicative și anti-comuniste80. Dar și acest "adevăr istoric" al luptelor din 1919 a fost trunchiat, extras din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și de "falsificatori ai istoriei"122 i-a urmărit întotdeauna. Deși nu mai sunt de mult contemporani cu cele povestite, istoricii, dar mai ales pedagogii, se simt încă datori să-și scuze eroii pentru opțiunile lor. Ignorând legitimitățile vremii și rememorările preferențiale pe care chiar participanții la evenimentul istoric și le-au îngăduit 123, autorii se refugiază în "canon". Ei propun doar memorizarea informației preselectate de multă vreme, nu și discutarea criteriilor de selecție. "Canonul" însuși s-a schimbat în timp
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
iar pe de alta, unirea. Mai exact, putem spune că marea noastră victorie a fost unirea și că ea a fost sărbătorită ca atare, subordonându-și post-factum realitatea luptelor militare și diplomatice care au precedat ori au însoțit acest proces. Rememorarea propriu-zisă a faptelor de arme din acei ani a ocupat un registru mult mai sobru, chiar tragic, fiind dominată de amintirea celor căzuți la datorie. Pentru ei, a luat ființă o societate dedicată "Cultului eroilor"124 și s-a instituit
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
războaielor păstrate în amintirile omului obișnuit. Nu era o inovație proprie epocii comuniste, de vreme ce perioada interbelică excelase în omagieri ale celor căzuți în luptă 130. Aspectul religios a fost, firește, exclus din ceremonialul public republican, rămânând doar un atribut al rememorărilor neoficiale, al ritualurilor pe care Biserica Ortodoxă le rezervă, în general, pentru cei decedați. Ca și în alte țări europene, amintirea ultimului război mondial a tins tot mai mult să o înglobeze și pe aceea a primului. În cazul românesc
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de veacuri s-au strâns în jurul sceptrului lui Ferdinand I, cel dintâi Rege al tuturor Românilor, ziua de 24 ianuarie capătă o importanță deosebită. Ea devine un simbol, simbolul reînchegării întregului neam românesc (s.n. C.M.)"170. Ceremonialul consacrat, în principiu, rememorării zilei de 24 ianuarie 1859 a contaminat și celebrarea altor evenimente asociate ideii de unitate națională. În 1919, când s-a aniversat un an de la unirea Basarabiei cu România, un inspector care asistase la "frumoasa serbare națională" de la școala medie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]