1,034 matches
-
sexuală și grotescul se prelungesc una-n altul, "Sărutul meu de departe, de foarte departe/ pe sânii ei țuguiați fantomatic va trece;/ spre pulpe lunecând ca un melc,/ pe coapse își va lăsa visul umed și rece". Sunt poate aici reminiscențe din universul barbian al sexualității exacerbate din lumea gasteropodelor, totul însă se datorează "curei de hașiș", care stă și la baza scrierilor, cel puțin așa vrea să dea impresia stilul abrupt, lacunar, fantasmatic al textelor, dar textul este întotdeauna marcat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar.../ Cuprins de-o furtună,/ Pierdut să dispar/ Prin codrii Bacăului...” 3) O combinație de note de peisaj și de aluzii livrești, „Furtună” constituie un bun exemplu pentru a arăta prezența reminiscențelor școlare în scrisul lui Bacovia. Aci sînt două: Avesalom și Romulus, de care a auzit în gimnaziu, la ora de religie și, respectiv, de istorie. Avesalom, al treilea fiu al regelui David, singurul personaj din Vechiul Testament citat de Bacovia în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să se considere, moral, un Avesalom. După alți douăzeci de ani, cînd o publică, are și mai multe, căci în fața sa stă, sumbru, spectrul țintuirii definitive în provincie. Acum și el „geme” ca lovit de fatalitate. Cea de-a doua reminiscență școlară din această poezie (de asemenea foarte potrivit folosită) e referirea la Romulus: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar...” în aceste trei versuri sînt rezumate cîteva pagini din Plutarh, pe care, probabil, profesorul lui Bacovia și-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. Poemul său se bazează pe - cum s-ar zice - „impresii de la fața locului”. E posibil totuși ca ideea de „jidovire” să aibă în ea și anumite reminiscențe de la cursul de economie politică predat, la Facultatea de Drept din Iași, de A. C. Cuza, autorul faimosului studiu Meseriașul romîn, în care de la observații în general corecte se ajunge la concluzii catastrofice, alarmiste 4). De la poezie la reportaj După Plumb
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui] de trecut” se exprimă în mai multe locuri, dar cel mai evident în două „Balade”, care apar ca „altceva” , neașteptat, în poezia sa. în a doua dintre ele (de fapt, un sonet), atmosfera e de mînăstire, reconstituită cu ajutorul unor reminiscențe din Ion Heliade Rădulescu: „Clopot de alarmă la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
patriarh al magiei negre”?3) Desigur, - zici iarăși -, nu. O demonstrație contrară e, de asemenea, posibilă, ba chiar obligatorie pentru a întregi profilul poetului. Ea trebuie să înceapă de la faptul că, în cîteva din poeziile sale, sînt aluzii biblice, probabil reminiscențe ale lecțiilor de religie însușite în școală. Finalul poemului „Panoramă” („Și stam împietrit... și de veacuri,/ Cetatea părea blestemată”)4), trimite, de pildă, la capitolul 19 din „Facerea”. „Cetatea” e o altă Sodoma sau Gomora și poate avea oricînd soarta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
De pildă, acea imagine întîlnită într-o evocare de Dora Adam (Aurel Savela) -, a oglinzii care răsfrînge pianul ce pare un catafalc -, cronologic anterioară „Poemei în oglindă”. O cercetare detaliată va evidenția (peste ce a amintit I. M. Rașcu) destule „reminiscențe” din Al. Macedonski, A. Vlahuță, Ion Păun-Pincio, Ștefan Petică, Șt. O. Iosif (cele mai multe), D. Iacobescu, Mihai Codreanu etc. Sau din diverși prozatori. Dar după depistări e necesar să se sublinieze că gradul de asimilare e atît de mare, încît par
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
senil”. Pentru a sugera caracterul insulinopriv al unora dintre formele înregistrate la această vârstă s-a adăugat uneori termenul de „insulinodependent” („diabet zaharat senil insulinodependent”). Toate aceste denumiri subliniază importanța majoră a factorului vârstă în apariția diabetului zaharat. Faptul că reminiscențe ale acestor apelative mai sunt întâlnite încă și în prezent se datorează frecventelor modificări ale titulaturii incluse în clasificările oficiale OMS, care încearcă adoptarea criteriului etiologic sau cel puțin patogenic care să caracterizeze diferitele forme. Din păcate, testele simple care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
s-a demonstrat experimental la animal că modificarea în aportul proteic al femelelor de șobolan gestante conduce la modificarea programului expresiei genelor β-celulare implicate în ambele tipuri de diabet. 6.4. Fenotipul MODY Termenul de „Maturity Onset Diabetes” reprezintă o reminiscență a clasificării diabetului în funcție de vârsta la debut (juvenil, al adultului tânăr, de maturitate și senil). Întrucât de cele mai multe ori tipul MODY de diabet este insulinoindependent (cum este T2DM, care apare după vârsta de 40 ani), el a fost oarecum asociat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
asta. Mânuțele mele nepricepute, față cu tehnologia abisală a mașinii trase mai încolo, trebuiau utilizate într-un mod mai complex, ca o prelungire a creierului care, până atunci, păruse bleojdit, opac, complet nefuncțional. Cu un zvâcnet de demnitate și o reminiscență de inteligență, am luat din nou telefonul pârâitor al moșului și am sunat la Intervențiile austriece, explicând cu perifraze, apeluri la înțelegere, mesaje subliminale menite să gâdile maternitatea cucoanei de la capătul celălalt al firului, situația imposibilă în care ne aflam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
consumatorul nu are așteptările pe care le-ar avea în fața unui pahar de vin Grand Cru. Acest vin este un vin foarte apreciat de locuitorii orașelor deoarece le dă senzația unei redescoperiri a bucuriilor simple ale vieții de la țară, o reminiscență a sărbătorilor culesului viilor. Este un vin de sărbătoare, care le dă oamenilor prilejul de a regăsi gustul bucuriei de a trăi și de a petrece. Despre celebrarea lui vorbește și scriitorul francez, René Fallet (1927-1983), în cartea sa pe
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și ia partea bătăușilor din SPP pe care-i numește patern „băieți“, sau denunță proprietatea privată ca „moft“ și „eroare istorică“, după care admite că a avut prejudecățile lui, dar ce să-i faci, noi toți am fost „sclavii unor reminiscențe“, așa că este în continuare reprezentativ. Aceasta este puterea lui, că reprezintă. Sigur, vremurile s-au mai schimbat, URSS s-a stins, iar Uniunea Europeană dă pe afară, așa că, odată Năstase împins în grădina de la Cotroceni și închis acolo, Iliescu va avea
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
special este Paștele Blajinilor. Cu el începe Săptămâna Neagră. Este un interval sacru esențial din ciclul sărbătorilor pascale, unul care trimite la tradiții străvechi, pe nedrept uitate sau (iremediabil?) vulgarizate. Pe bună dreptate ne putem întreba: mai sunt actuale aceste reminiscențe mitologice străvechi, combinate cu ritualurile creștine pascale? Eu cred că da. Argumentele sunt multe și am să mă opresc în acest text doar la câteva dintre ele. În primul rănd, actualitatea blajinilor ar ține chiar de semnificația numelui. Fie că
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
cărturărești ale timpului. Așadar, totul trebuie nuanțat și judecat diferit. Formulându-se astfel scenariile futuriste, remarcăm o încredere totală a autorilor în știință și mai puțin, sau deloc, în spiritualitate. Aceasta din urmă este ironizată și desconsiderată. Transpar de aici reminiscențele marxisto-pozitiviste ale fetișizării științei și progresului tehnic. Or, așa cum arăta frecvent (și) Mircea Eliade, după Newton, în plină modernitate, tehnica a cunoscut o teribilă desacralizare. Dacă tehnica veche, premodernă, era dublată de o dimensiune simbolico-religioasă, cea actuală încetează a mai
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ochii tuturor și o scot apoi întreagă. Se folosea de tot ce-i venea la îndemână: spiritul altora îi slujea la fel de bine ca și al său. Avea o facultate miraculoasă de intus-suscepțiune: o vorbă auzită în treacăt adinea ori, o reminiscență istorică, un citat, totul devenea pe loc proprietatea lui. Într-o zi, când Barnave, care era foarte mândru de promptitudinea lui de a vorbi, tocmai răspunsese, improvizând, unui discurs pregătit, Champfort, care stătea de vorbă cu Mirabeau pe treptele tribunei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
după locurile și oamenii copilăriei, după poezia vieții de atunci. Constat cu plăcere că originalitatea locurilor și oamenilor din acele părți a atras și atenția istoricilor, prin specificul evoluției vieții sale sociale, sociologilor, prin conservarea unor vechi elemente organizatorice și reminiscențe ale unor relații sociale de nuanță feudală, filologilor, prin autenticitatea unor particularități lingvistice și, desigur, geografilor, prin unicitatea coexistenței spațio-temporale a omului cu natura de aici. Toate acestea mă obligă a-mi începe spovedania cu cadrul natural și social de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
societate, o manifestare mai mult sau mai puțin deformată a celuilalt concept de bază, anima. În acest sens Jung admite teza freudiană a însemnătății funcției sexualității, cu precizarea că în ceea ce are specific individualitatea de un sex sau celălalt există reminiscențe arhetipice subconștiente, mai mari sau mai mici, aparținând sexului opus, care se manifestă asemenea unui ideal râvnit. Reacțiile primare, animate de pulsiunile biologice, la Jung, sunt privite dintr-o perspectivă mai largă, nereductibilă doar la activitatea sexuală. În acest sens
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mă-nstelam cu flori, când nu eram...” (O viziune a omului comun) Poeziile Marina și Idila sunt expresiile unui efort dramatic de a căuta liniștea. Se dorește sublinierea forței interioare resimțite ca o povară. Marina e, la primul nivel, poemul reminiscențelor unei iubiri. În realitate el concentreză tentativa unei izbăviri de zbucium. Zbuciumul mării simbolizează neliniștea primordială: „Era rupere barbară Dinăuntru în afară” „Marea respiră precum am dormi Calmă, puternică-n zori de zi.” Marina apare ca alegoria propriei biografii spirituale
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
precedenți, oscilând într-un interval cuprins între 30‰ și 20‰ . III.2.3.3. Migrațiile temporare ale populației Deplasările agricole spre Câmpia Moldovei reprezintă o tradiție păstrată încă din Evul Mediu .Aceste deplasări au continuat și în sec. XVIII -XX, reminiscențe ale acestora mai păstrându-se chiar și în zilele noastre .Ele au fost determinate de condițiile naturale (climă și hidrografie, în special) nefavorabile unor culturi agricole în alte regiuni. Astfel, cultura cerealelor -marfă extinsă, cu precădere, în Câmpia colinara a
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
impresii culese din artă. Bunăoară, un colț de pădure ni se pare frumos fiindcă ne reamintește de un tablou care ne-a plăcut. În cazul acesta frumosul din natură nu este estetic, ci pseudo estetic, fiind vorba de o simplă reminiscență de artă. Al cincilea, pentru oamenii religioși, natura, fiind socotită ca opera lui Dumnezeu, pare în întregime frumoasă. Dar emoția acestei contemplații nu e pur estetică, pentru că e colorată de religiozitate. Cam acestea sunt obiecțiile pe care estetica modernă le
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și s-o admirăm. Din punct de vedere teologic, ideea că natura ar fi esteticește indiferentă, adică anestetică, apare ca o aberație subiectivistă. Întregul univers n-ar fi atunci decât o noapte compactă în care am exterioriza ici și colo reminiscențele noastre artistice ca fâșia de lumină a unui proiector. Estetica modernă, formulând acest fals principiu subiectivist pe seama naturii, își distruge de fapt însăși baza științifică, pe care vrea să se reazeme. Căci dacă natura e anestetică și ea se valorifică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
miliarde de oameni. Deformația, de care vorbim, nu există deci în acești oameni, ci în esteticienii care emit asemenea teorii. Charles Lalo insistă în special asupra acestei idei că natura e pseudoestetică, adică neutralitatea ei se valorifică prin proiecția unor reminiscențe artistice. Falsitatea acestei idei ne apare imediat dacă ne gândim bunăoară că poporul românesc iubește codrul și cântă la nesfârșit „frunza verde”. Nu e absurd să credem că acest popor, agramat prin veacuri, și prin veacuri îndrăgostit de codru, a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu sensul cel mai pozitiv și cu substrat transcendent și veșnic, care absoarbe dincolo de lume supremele aspirații ale sufletului omenesc, se numește cu alt termen paraclisul. Ideea paradisului nu e specific creștină, ci o idee ce aparține întregului neam omenesc. Reminiscență a unei stări pierdute, sau aspirație către o stare viitoare, paradisul e un suspin adânc și universal omenesc. Universalitatea acestei idei se confundă cu universalitatea religiei. Caracterul ei supralumesc ne arată că e de natură pur religioasă. Dar, din expunerile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pare să se fi conturat în tradiția greco-iudaică (prin expresii precum "mânia divină" sau "furiile eroice"), perpetuându-se, cu anumite intermitențe, până în prezent. Raportată la aceste modele antagonice, e evident că limba română atribuie FURIEI un sens preponderent negativ. Chiar dacă reminiscențe ale modelului păgân persistă în textemele diasketice românești (în expresii precum a se face leu paraleu sau a tuna și a fulgera), prin valențele etico-simbolice ale metaforelor conceptuale amintite anterior (NEBUNIE, BOALĂ, MURDĂRIE etc.), ca și prin anumite expresii concrete
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și opoziția devin factori producători de imagini esențiale. Gilbert Durand decelează operația participativă, declanșată de trecerea de la sensul propriu la sensul figurat al imaginii, care ia naștere din jocul subtil dintre absentia și praesentia. Făcând apel la problema platoniciană a reminiscenței, antropologul francez subliniază importanța imaginației epifanice, aptă de a descifra cunoașterea adevărului ascuns, în raport cu aletheia starea de neascundere (a se vedea, în acest sens, comentariul lui Heidegger asupra lui Parmenide). Imaginația simbolică nu trebuie confundată cu un demers intelectual, întrucât
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]