1,325 matches
-
Acum era putred de bogat. Ideile sale deveniseră publice. Scrisese o carte - dificilă, dar populară - o carte inspirată, inteligentă, militantă, care se vânduse extraordinar și se vindea Încă În ambele emisfere și de ambele părți ale ecuatorului. O scrisese cu repeziciune, dar cu mare sinceritate: fără concesii ieftine, fără vulgarizări, fără trucuri mentale, fără Împăciuitorisme, fără aere de superioritate. Avea tot dreptul să arate așa cum arăta acum, În timp ce chelnerul ne servea micul dejun. Intelectul său Îl făcuse milionar. Nu‑i puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din apartamentul lui - sau din aripa locuită de el. Lucrătorii care executau mutarea Îngrămădeau mormane de obiecte. Cărțile dispăreau de pe rafturi, rafturile În sine erau demontate Într‑o grabă nebună. Un camion care fusese tras În curte era Încărcat cu repeziciune. Pe urmă a ieșit din casă bătrâna soție a artistului, Îmbrăcată Într‑o rochie lungă, verde‑auriu, s‑a aplecat și a fost ajutată să se urce În cabina camionului. Purta o pălărie de mătase. Artistul TV și‑a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Da’ groapa unde duce? MAJORDOMUL: Habar n-am! TOȚI: Nu știm nimic, domnule. Noi suntem actori. Groapa stă de mult timp aici. TOȚI (Agitați.): — Au! — Gata! — Cade! — Feriți-vă! — O să se facă zob! (Funia a început să coboare cu o repeziciune alarmantă; se aude și un ecou de corp care se prăbușește; personajele se dau câțiva pași înapoi și așteaptă paralizate prăbușirea lui GRUBI.) BRUNO: Să știi că a tăiat funia cu cuțitul! MAJORDOMUL (Stins.): S-a zis! Asta ne trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și două perechi de ciorapi flaușați, italieni, toate acestea din ajutoarele umanitare sosite cu două zile înainte din rezervele NATO scoase din garanție. Zvonul că se vor împărți ajutoare în telemea și banane la Casa de Cultură se răspâdise cu repeziciune și printre cei care, de pe trotuare, urmăreau defilarea pensionarilor. Încetul cu încetul, coloana s-a îngroșat încât, în cele din urmă, au năvălit în sala de festivități a Casei câteva sute de noi spectatori entuziaști, scandând numele lui Băcănel. Venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
egale. Marea se spărgea mai departe de dig, norii alunecau grav până se prăbușeau în mare. Kristine căscă. Se întoarse tot căscând, cu ochii închiși. Făcu trei pași. În clipa deschiderii pleoapelor, văzu cum o bilă verde se apropie cu repeziciune și o plesnește în falcă. Se chirci. Plămânii îi refuzară să respire. Cât despre ciclist, casca îi zbură cât colo și el fu proiectat la rădăcina unui platan. Atât Kristine cât și ciclistul leșinară. * Au fost duși la spital cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
într-o apă agitată de loviturile disperate de coadă ale caimanului, care făcuse o săritură de peste un metru, ca să dispară în adânc. Harponul se duse după el și, în urmă, funia lungă care se desfășura la provă cu o asemenea repeziciune încât devenea cu neputință să o urmărească cu privirea. Încercând să contrabalanseze, își scoase maceta ascuțită, gata să taie funia la cel mai mic semn de primejdie, dar nu a fost nevoie și, după câteva clipe, totul s-a liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și își aminti ziua în care a văzut-o pentru prima dată stând pe vine la umbra copacului și cealaltă zi, când a dorit-o mai presus de orice. Jaguarul răgi mai aproape decât oricând. Mirosul morții se întindea cu repeziciune prin selvă, se strecura printre frunze, impregna copacii, urca până la cele mai înalte coroane și ajungea până la cele mai adânci rădăcini. Și în drumul lui, chema fiarele și insectele, ocelotul, jaguarul, furnica și tăunul, invitând la festinul care îi aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fața tristă sau îngrijorată. Viața unui copil e o perioadă măreață în care realizezi în ce lume minunată trăiești. Dar ce păcat că durează atât de puțin... cu etape atât de scurte precum anotimpurile bătrânului an care se îngemănează cu repeziciune, anotimp după anotimp, încât nu-ți dai seama cum a mai trecut un an, și încă unul și tot așa, până devii adult. Nevinovăția primilor ani ai copilăriei e ca primăvara, fiica renașterii, e anotimpul în care totul revine la
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
în fund, așa să știi! Râse, dar râsul semănă mai mult cu un sughiț. Aproape că se înecă. Deschise ochii - abia acum realiză că îi ținuse închiși de când cădea - și văzu un cerc luminos care se apropia de el cu repeziciune. Acum voi fi făcut pilaf - apucă să murmure. Simți cum căderea este oprită încetul cu încetul, atenuată aproape delicat, până avu senzația ciudată că plutește. O plasă de protecție - așa cum, obligatoriu, ar trebuie să aibă oricare circ - îl feri de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
propuse să îl aștepte pe scriitor în fața benzinăriei, doar așa, din pură curiozitate, cu toate că i se făcuse o poftă nebună de o bere... Și de sex. Desfăcu o altă lamă de gumă și porni radioul. 4 Evenimentele se derulaseră cu repeziciune, ca și cum Doamna cu Coasa (am putea să-i spunem direct Doamna cu Gazul, chiar dacă suspansul dispare ca prin farmec, însă asta nu schimbă cu nimic destinul viitoarei victime) nu mai avea răbdare. Ca și cum cineva trebuia pedepsit cât mai repede, fiindcă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Cocuz Îi lăsă În salonul de chirurgie, după care, curând, ajunse și la magazinul cu autoturisme. Acolo? Surpriză. Era așteptat. De numeroși nuntași, precum, și de o mașină a poliției. De la circulație. De cum intră În mulțime problema se rezolvă cu repeziciune. Mirii au pus mâna pe sacoșa cu banii de la nuntă. Socrul, infestat de microbul autoturismului, fu silit, de către miri și de alte rubedenii, să abdice, de la planul său inițial, datorită căruia se și... vorba aia... prin parc. Același socru, cum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nelămurită durere dădea semne că se va sfârși încet. Se întinse pe patul cald, își adună genunchii la gură și rămase așa ceva vreme cu ochii ațintiți pe telefon, într-o așteptare în care gândurile cutreierau prin timp și spațiu cu repeziciune. „Dacă a plecat după ce am vorbit la telefon... ar ajunge imediat după miezul nopții, deși eu de unde să știu cum conduce el mașina? Oare este vitezoman? Nu cred. Părea a fi un om foarte calculat, meticulos, calm, sincer și, trebuie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
un atac de panică. Respiră adânc, bău un pahar cu apă și se trânti din nou în pat, ascunzându-și fața în pernă, încercând neputincioasă să alunge amintirile care i-au înveninat mulțime de nopți. Anumite scene se derulau cu repeziciune și începu să plângă aproape ca atunci, când a plâns mult și a țipat. Acum nu țipa, deși îi venea să urle de-a binelea. Da! Mereu ea, amintirea aceea urâtă mă chinuiește îngrozitor... De ce nu pot să înving? De ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
învățat de mic să respect omul. Am respectat-o pentru tot ce a dovedit că este, inclusiv pentru lecția de morală pe care o primisem de la ea. A meritat cu prisosință... Să nu uităm că și licența se apropia cu repeziciune la orizont... Trăgeam tare să obțin rezultate care să mă propulseze din prima. În sfârșit... Așa a fost scris să se întâmple atunci, potrivit destinului, poate... Marian Malciu ... Întâmplător, ne-am întâlnit după ceva ani de zile. Nu știam unde
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și tresări, neplăcut surprinsă. „Nu sunt singura femeie care... Wow! Ba sunt!” aproape că exclamă ea cu voce tare când, aplecându-se, ridică papucii și văzu scris pe câte o bretea numele ei. Gândindu-se că timpul se scurge cu repeziciune, se grăbi să se dezbrace. Din câteva mișcări a fost gata. Trecu în fața oglinzii destul de mari și ușor înclinată astfel ca cel din fața ei să se vadă în întregime. Își desfăcu părul legat într-un soi de pieptene care-i
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la doar cîțiva metri de ariciul în fața căruia frînase brutal, alte cîteva ghemotoace sau sfere imobile, paralizate din cauza luminii. în schimb, ceva mai departe, șoseaua colcăia de alte zeci și zeci de arici perturbați care se mișcau în zig-zag cu repeziciune. Betty se apropie de Ken, îi puse o mînă pe umăr, îl mîngîie ușor pe ceafă. — o fi vreun party, spuse ea. Un party al aricilor. Ken se întoarse la mașină ca să caute o lanternă în timp ce Betty continuă dialogul cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
brațul tânărului, mănuși de piele și de ață lungi până la coate, sticluțe, gheme, o perniță de ace și alte nimicuri, dîndu-le pe toate acestuia. Apoi îi făcu semn să o urmeze. Ajungând în capătul scării, începu să coboare cu o repeziciune de pisică, abia urmată de Felix. Din sălița de jos a scării intrară într-o odaie aproape goală, în care se afla un pian cu coadă, cam vechi, cu capacul ridicat. Cele două ferestre ale odăii erau deschise. Mormane de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pretențios în bluze albe și foi negre, minuțios plisate, și se pudra pe față în chip bătător la ochi, carminîndu-și prea tare pomeții slabi ai obrajilor, ceea ce în acea epocă se socotea încă scandalos. Mergea pe Calea Victoriei străbătând mereu cu repeziciune și cu repetiție același itinerariu, care cuprindea circular amândouă trotuarele. Ea spera în acest chip o aventură, care însă întîrzia să se întîmple. O singură dată, un elev de școală militară, indus în eroare de ținuta ei, se luă după
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
luă docil și sorbi din el. - Iar voi, se îndreptă Aglae către cei doi, plecați acum. Osă văd eu ce fac cu ăsta. Olimpia ieși suspinând, iar Stănică o urmă țanțoș, după ce dăduse ceremonios bună seara. Simion, calmat cu aceeași repeziciune cu care se înfuriase, cu aerul chiar de a nu ști ce s-a întîmplat, privea mâhnit la ghergheful lui și la ghemele de lână risipite pe jos și se aplecă să și le culeagă. Otilia se repezi și-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strat gros de colb uscat, și caii alergau fără greutate. Moșia se afla la vreo cincisprezece kilometri depărtare de Ciulnița, în direcția Dunării, departe de linia ferată, fiind cam la jumătatea distanței dintre Călărași și Fetești. Caii alergau cu o repeziciune de cursă, ridicând într-un stil decorativ picioarele de dinainte, în vreme ce Pascalopol îi atingea numai ușor cu sfârcul unui bici lucrat cu îngrijire, pe cotorul căruia se zăreau împletituri de piele de marochin, întărite printr-un inel de argint. Un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a prins mișcarea.Trăiește cu Otilia și stoarce bani de la moșier. Ăsta ajunge departe, să vedeți. O să-l moștenească și pe moș Costache. În timp ce în casa Giurgiuveanu se petreceau acestea, un alt eveniment luă naștere, evoluă și se stinse cu repeziciune în casa Tulea. Actorul principal fusese tânărul Titi Tulea. Titi, după incidentul erotic cu Otilia, continuă să fie neliniștit și să caute, fără nici un acoperământ, o ființă de sex feminin mai puțin mândră. Lucrul era greu, deoarece Titi, timid, n-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
casa a fost scrum în două ceasuri, cu bani cu tot. Morala: Nu pune banii de unde nu poți să-i scoți imediat. Stănică încercă să fixeze în ochi pe moș Costache, care continua a părea nepăsător, însă mânca cu o repeziciune cam nervoasă, evitând să ridice privirea. " Să știi, își zise Stănică detectivistic, că l-am prins pe moș. Îi are în casă banii!" - Domnule, zise el tare, sunt oameni care strâng o avere înlăzi, și nu prind de veste când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pretinzi. Isus a G. Călinescu fost înțepat pe cruce cu sulița, și dumneata nu te lași înțepat cu un ac. Ce fel de sfânt ești? Surprins de argumentare, Simion se opri locului fără replică, și Weissmann îi trase haina cu repeziciune și-i făcu injecția înăinte ca bătrânul să se dezmeticească. Stănică îi șterse locul înțepat cu vată, în vreme ce Simion, repede amețit, privea curios spre propria-i mînă: - Nu cumva vreți să-mi furați mâna, cum mi-ați scurtat hainele?! zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sentiment mai sfânt. Tocmai această purtare tulbură pe Lili. Până acum fata se jucase în libertate și vorbise de căsătorie ca despre păpuși. Prin educația ereditară, simțurile ei erau coapte de pe acum pentru dragoste, și căzu în ea cu aceeași repeziciune cu care-i căzuse victimă Titi. Urmărea cu ochi umezi tot ce spunea Felix, îl scruta cu supunere și duioșie, râdea când râdea el și se întorcea ori de câte ori acesta o țintea în ochi. În același timp Titi simțea leșinuri când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Căii Victoriei. Șoferul își abandonă tărăboanța într-o delectabilă viteză de croazieră. - Mare pișichier! Pehlivan nepereche al întregii nații române și versificator șef al nădragilor mei!!... își reînnodă Ho diábolos comentariile, înlocuindu-și cu bruschețe masca gravă și trecând cu repeziciune dintr-o stare în alta. Încolăcindu-se, descolăcindu-se și iar încrețindu-se într-un imens hohot de râs. Desfăcând, fără a mai lua, fără să mai ia seama, cu cotul, mânerul portierei. Portiera crăcănîndu-se, și el continuând să râdă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]