5,999 matches
-
comunității. Sunt servitorii comunității. În momentul în care se întorc în viața privată, se întorc în afaceri. Așa funcționează societatea americană de 200 și ceva de ani. și nimeni nu-i bănuiește, decât atunci când are probe, că fac vreo șmecherie“. Reporter: „Nu e din România, e din alt film. E din filmul din Statele Unite.“ DP: „E dintr-un film al normalității. Unii oameni încearcă să trăiască în normalitate. Mă număr printre ei.“ Adevărul este că normalitatea lui Patriciu ne răsfață de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
o să mai apuce să fie francez pentru c-o să moară. Duminică, 13 mai. — Până atunci, mai e destul. Sună-mă pe 12, să-mi amintești. — Poți să pui un băiat de-ai tăi pe urmele lui? Punem și noi un reporter de investigații. S-ar putea să iasă un subiect de presă ca lumea. — O să mă ocup. Vezi cum prezinți lucrurile, să nu mă șifonezi. — Stai liniștit, doar mă cunoști. — Tocmai că te cunosc. Gérard râde ca de-o glumă bună
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pătrat, a apărut un cubuleț cu latura de douăzeci de centimetri. Pe care statuia va trebui să stea, în echilibru, într-un picior. Lângă cei trei francezi este parcată o dubiță cu o antenă parabolică deasupra ei. Lângă dubiță, cunoscutul reporter frenetic Valentin Viorel Voicu, zis și Triplu Ve, transmite în direct pentru știrile de dimineață. A început fraza la ora 10.00 și acum, la 10.08, încă n-a terminat-o. Martinichezii - sau cum li s-o zice - îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
A început fraza la ora 10.00 și acum, la 10.08, încă n-a terminat-o. Martinichezii - sau cum li s-o zice - îl ignoră complet, fiind preocupați să mai detecteze un ultim strop pe fundul cutiilor de bere. Reporterul vorbește românește (perfect): — Dragi telespectatori, așa cum am transmis și ieri seară, când, din păcate, n-am putut să vă spun prea multe din cauza timpului infim alocat nouă, ne aflăm în orașul Angers, din centrul Franței, sau din nord-vestul Franței, după
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vorba de indicatorul rutier Atenție, cad chinezi! Dar mai multe amănunte o să aflăm de la acești simpatici francezi. Se apropie cu microfonul de muncitori și-i întreabă, în engleză (fără greșeală): — La ce lucrați voi aici? Martinicanii îl privesc complet nedumeriți. Reporterul le repetă întrebarea prin semne. Un martinic îi răspunde (într-o franceză aproximativă): — Monument erou luptă Est. Serbia. Triplu Ve, care nu știe o boabă franceză - în afară de mersi și de expresia déjà vu, pe care o pronunță cu accent englezesc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Mersi. După cum ați înțeles, aici se construiește un monument dedicat eroilor din Est care s-au transferat în Vest prin Serbia, în anii dictaturii comuniste. Să ne înclinăm cu respect în fața acelor înotători de excepție. Pe stradă se apropie de reporter un grup de manifestanți care se antrenează pentru marșul de a doua zi. Duc materiale propagandistice, cum ar fi portrete ale lui Lionel făcute după legitimația de la clubul pescarilor de crap sau pancarte pe care scrie: „Salvați-l pe Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
deschide televizorul. Pe ecran apare un generic îndoliat: „Oameni care l-au cunoscut pe Lionel“, pe muzica stenică a marșului funebru. Folosirea perfectului compus îi dă frisoane mai mari decât muzica. Emisiunea începe promițător, într-un azil de bătrâni, unde reporterul - experimentatul Lucien Racaille - a descoperit-o pe Florica Amântulesei, fostă femeie de serviciu la Casa de Copii numărul 4. Florica are 82 de ani, este complet senilă și molfăie o ciocolată cu alune dăruită de reporter. Lucien îi pune întrebările
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
azil de bătrâni, unde reporterul - experimentatul Lucien Racaille - a descoperit-o pe Florica Amântulesei, fostă femeie de serviciu la Casa de Copii numărul 4. Florica are 82 de ani, este complet senilă și molfăie o ciocolată cu alune dăruită de reporter. Lucien îi pune întrebările prin intermediul unei traducătoare recomandate de Centrul Cultural Francez de la București. Traducătoarea trebuie să repete fiecare întrebare de mai multe ori, prescurtând-o de fiecare dată, până o aude Florica. Din contră, fiecare răspuns este repetat de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
România se orientează și bagă publicitate. Când îi revine vocea lui Triplu Ve, manifestanții sunt deja departe. În urma lor au rămas două borcane goale la picioarele statuii, în care s au strâns deja câteva monede aruncate de trecători miloși. Freneticul reporter se uită mai atent la statuie. Mutra imigrantului necunoscut i se pare cunoscută. Seamănă leit cu Sandu Mutălăul, mimul care făcea bani pe litoralul românesc reușind să stea nemișcat minute-n șir, ca o statuie. Cei mai mulți bani îi scotea pozând
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în care Sandu nu scosese un cuvânt, nu clipise, nu respirase. Sau, cel puțin, nu se văzuse că respira. Se apropie de statuie și-i șoptește: — Sandule, tu ești? Hai, mă, că nu spun la nimeni. Statuia rămâne de bronz. Reporterului îi vine o idee. Se apleacă spre borcane. Are impresia că și statuia își apleacă ușor privirea. Triplu Ve se decide: ia cele două borcane cu bani și o rupe la fugă. Operatorul - după el. Sandu Mutălăul aruncă umbrela și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
înverzit. Iar verdele o prinde groaznic. Mai ales acum, de când s-a smochinit. Părerea lui Gérard Nu știu de unde și până unde are autorul o părere atât de proastă despre oamenii de televiziune. Atât eu, cât și caraghiosul ăla de reporter român cu trei prenume am apărut ca niște corbi, avizi de cadavre. Nimic mai neadevărat. Publicul e avid de cadavre, noi doar i le servim pe tavă. El le consumă, noi doar adăugăm sosul, ca să le facem digerabile. Credeți că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
I-am și cunoscut. Mulți cred că sinuciderea = act de curaj. Exceptînd cazul spionilor și al necesității dictate de codul onoarei, eu cred că-i lașitate... Într-un ziar central din toamna anului trecut, actorul și directorul Florin Călinescu răspunde reporterului la Întrebarea „de ce a eșuat un spectacol montat de dvs.?” : „E o piesă pentru oameni deștepți. Trebuie să fii puțin educat, să stăpînești niște mijloace teatrale...”. Just! Numai că trei rînduri mai jos, intervievatul declară :” Eu nu fac teatru pentru
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Interviuri care deconspirau mecanismele de tâmpire ale societății multilateral dezvoltate. Zicea un muncitor că „în timpul liber, pentru că trebuie să faci ceva și cu timpul ăsta liber, io mă ocup cu inventatul. Aș inventa o mașină de oprit timpul, sper, domnu’ reporter, că ați gustat gluma, pentru că, trebuie spus, noi, muncitorii, muncim, dar mai și glumim“. Probabil interviurile aveau o bază reală, plecau de la niște conversații absolut autentice, după care Monciu le îmbunătățea, adăuga câte o perlă de gândire schimonosită și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aflam... După ce am deschis televizorul, am pregătit un suc de portocale ( una din băuturile mele preferate) și m-am așezat În fotoliu. Imaginile care se derulau prin fața ochilor păreau desprinse dintr-un film de groază. Crainica (numi amintesc numele) anunța: „Reporterul nostru la Madrid revine cu noi informații privind atacul cu bombă....” Ca dintrun alt capăt de lume, frânturi de cuvinte ajungeau până la mine. Madrid... „atentat cu bombă”... peste o sută de morți și mai mulți răniți...” Totul devenea confuz , Începuse
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
La ora 11.oo trebuia să fiu la școală. M-am aranjat, mi-am prins o floare În păr ( doar era sărbătoare), am luat cartea și poeziile scoase la imprimantă, și am plecat. Înainte să ajung la liceu am sunat reporterul de la TV locală. Am uitat să amintesc că am trimis un e-mail În care relatam frânturi din acțiunea ce avea să aibă loc. Solicitasem și un număr de telefon. L-am primit pe data de paisprezece ianuarie, seara târziu. Când
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
încarcă armele și așteaptă indiferenți. Nici Sebi nu se așteptase să fie târât în fața lor și lăsat acolo cu spatele la zid. Ar fi vrut să vadă corespondenții de presă cum notează ultimele sale cuvinte, cameramanii filmându-l de aproape și profilul reporterilor relatând fiecare schimbare de la locul evenimentului. Dar pe obrazul său nu cădea lumina din reflectoare, ci doar soarele, și nici sunetiștii nu-și plasau microfoanele cu tijă lungă deasupra capului său, numai o enervantă muscă și o liniște lungă printre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plătit pentru el! Ai văzut, unde ne era leacul? Am văzut. și am simțit. Acum, te rog, taci, și lasă-mă să mă liniștesc, și să dorm. Bine. Să dormim. Somn dulce. Dulce, da, dulce. Recuperarea În fragedă tinerețe fusese reporter la ziarul tineretului comunist din România. Întâmplarea a făcut ca, Nicolae Ceaușescu, abea devenit conducător de vârf al partidului, să aibă o aniversare. Zarvă mare, cu acest prilej, în toată țara și, deci, și în presă. Colegiul de redacție de la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
gazetar cunoscut, prolific, al Bucureștiului. De-aici pînă la a afirma că defunctul a rămas „cel mai important critic de teatru, după Radu Popescu și Carandino”, e Însă un drum lung. Fiindcă E.C. nu a fost niciodată critic, ci doar reporter cultural. Semna cronichete și știri, nu cronici. Într-un număr mai vechi din Adevărul literar & artistic, am găsit, abia acum, Într-un articol al distinsului intelectual O. Paler, un pasaj seducător :”Ei bine, da eu mă consider - și cu vanitate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
unul din redactori - Virgil Munteanu - și sunt luat la-ntrebări Băi, ne-a dispărut registrul cu telefoanele colaboratorilor ; nu l-ai luat tu și p’ăsta?!... Într-un ziar central din toamna anului trecut, actorul și directorul Florin Călinescu răspunde reporterului la Întrebarea „de ce a eșuat un spectacol montat de dvs.?” : „E o piesă pentru oameni deștepți.Trebuie să fii puțin educat, să stăpînești niște mijloace teatrale...”. Just! Numai că trei rînduri mai jos, intervievatul declară :” Eu nu fac teatru pentru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Atât. Nici chiar așa - făcu Lara, profesoara de biologie - de exemplu... De exemplu - reluă Ghiță firul - vă place Teleenciclopedia? Da. Voi credeți că filmele pe care le vedeți acolo sunt așa de curate, încât nu poartă amprenta subiectului, adică a reporterului care vede realitatea dintrun anumit unghi de vedere și mai apoi o filmează? Adică, desigur, e vorba de unghiul lui subiectiv. Ei bine, dacă o sută de reporteri filmează aceeași realitate, noi, telespectatorii, vom urmări tot atâtea unghiuri deosebite de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acolo sunt așa de curate, încât nu poartă amprenta subiectului, adică a reporterului care vede realitatea dintrun anumit unghi de vedere și mai apoi o filmează? Adică, desigur, e vorba de unghiul lui subiectiv. Ei bine, dacă o sută de reporteri filmează aceeași realitate, noi, telespectatorii, vom urmări tot atâtea unghiuri deosebite de a observa acea realitate. Un rahat și doi pești - zise Covi? Fă cărțile și las-o baltă. Dar dacă tu ai fi fost în locul lor? La fel aș
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un serviciu de cafea incomplet, televizoare, un baraj cu tot cu hidrocentrală și ecluze, trei cârlige de rufe din plastic și multe miliarde de alte obiecte asemănătoare. 18 august. Vin extratereștrii. Pleacă. Un reportaj transmis În direct de canalul Discovery, Înainte ca reporterul și cameramanul să fie fierți, iar echipamentele lor folosite la construcția unei fabrici de circuite integrate, aduce o lumină asupra vieții pe ceea ce cartografii denumesc deja continentul Titland. În mijlocul vastului univers de obiecte inutile, trăiesc sfârcii, o specie ajunsă extrem de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca și cum ar fi vrut să o Împuște. — N-ai voie să te amesteci În afacerea asta! Nu ai voie să dai nimic la radio! După cum știi, toate informațiile cu caracter militar sunt strict secrete. Nu cumva să-mi trimiți vreun reporter acolo, că-i rup picioarele! Își terminase muniția. Lăsă degetul În jos, Îl adăugă celorlalte, acolo unde Îi era de fapt locul. Apoi o Îmbrățișă, lipindu-și pentru scurtă vreme obrazul aspru de obrazul ei Îmbujorat și un pic fierbinte
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care-și fixase Întîlnire, Marychka tîrÎndu-l de mînă pe Kiki, care se Învîrtea fericit printre picioarele oamenilor și, de fiecare dată cînd Întîlneau un vînzător ambulant, cerea să-i cumpere vată de zahăr, cîțiva polițiști apatici, poate și niscai reporteri de la ziare, de la televiziunea rolandă, inclusiv de la radio Galaxy... (și totuși, cum vom vedea, despre Marea Spirală n-a apărut nici o știre, nicăieri), În fine, maiorul Smith, deghizat Într-un artist excentric aflat În căutare de inspirație, după ce aflase de la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de cele mai multe ori, intenții sau atitudini Înșelătoare. Un efort la capătul căruia Își simțea sufletul obosit și dezorientat. CÎnd citise știrea despre deplasarea polilor magnetici, nu bănuise nici o clipă că ar putea fi doar rezultatul inspirației de moment a vreunui reporter mai leneș, care se sculase prea tîrziu În dimineața aceea, sau n-avea chef să iasă din casă, și constatînd că nu are despre ce scrie, inventase un eveniment planetar, ca să-și poată lua totuși leafa Întreagă. Cu atît mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]