1,193 matches
-
nu și să decelăm în spatele acesteia obsesia persistentă a unei recăderi virile în sânul, gineceul, matriarhatul imaginarului. Miraje ale imaginii, oglinzi ale erosului. Înțelegem atunci ce afecte îi atribuiau idolului religiile Scripturii. Ca și acel schimb continuu de la fascinație la repulsie, acea alternanță între tămâie și ruguri, de-a lungul răfuielilor creștine cu "scandaloasa". Iubirea-ură față de femeie (vrăjitoare și servitoare, credulă și credincioasă, diabolică și divină) se reflectă asupra idolului. Iar cine vrea s-o strivească vrea să-și înăbușe pulsiunile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vidul nu absoarbe; atmosfera împinge. Însă experimentul simplu al lui Pascal a demolat teoria lui Aristotel, că natura are oroare de vid. Pascal scria: „Însă până acum nu era nimeni care să gândească... în acest fel, că natura nu are repulsie față de vid, că nu face nici un efort pentru a-l evita, că acceptă vidul, fără dificultate și fără rezistență.“ Aristotel era înfrânt și oamenii de știință au încetat să se mai teamă de vid; ba chiar au început să îl
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
se "glocalizează", fluxurile migratorii au devenit din ce în ce mai mari (dar migranții nu se dizolvă în țările de primire, ci formează "rețele internaționale"2), diaspora 3, trăiește "interculturalitatea". Cultura se globalizează, culturile se interpenetrează, identitățile se hibridează. Globalizarea provoacă în continuare și repulsii, dar nu mai e privită ca o "junglă", fără principii de structurare. "Small is beautiful", dar societățile transnaționale sunt eficiente... FMI, OMC, BM au devenit instrumentele fabricării unei noi ordini 4. Apar "fragmente de autoritate și drept" specializate, cu finalități
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
spații informe"? Fără coeziune? dacă există, ce fel de coeziune? Tensiuni există (între voința de a alege zona de locuire și constrângerile impuse de piața funciară și imobiliară, între voința rezidenților de a se bucura de toate echipamentele urbane și repulsia față de condițiile și valorile locuirii în oraș, între dorința de a avea la îndemână servicii, școli, spații comerciale, culturale etc., dar nu alături de ei (să fie amplasate oriunde, numai alături de mine nu!), între exigențele actuale de asociativitate pentru promovarea dezvoltării
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
crește cu încărcarea și ca o consecință a creșterii interacției între moleculele adsorbite. Dacă căldura de adsorbție măsurată arată o creștere cu referire la încărcare, aceasta indică interacție secundară pozitivă între moleculele adsorbite. Dacă interacția între moleculele adsorbite este de repulsie (W este negativ), căldura de adsorbție va descrește cu încărcarea. Când nu există nici o interacțiune între moleculele adsorbite (W=0), ecuația Fowler-Guggenheim se va reduce la expresia ecuației Langmuir. Forma liniară a izotermei Fowler-Guggenheim este arătată în Tabelul 2.2
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
între moleculele adsorbite (kJ mol-1). O valoare pozitivă a lui K2 dovedește atracția între speciile adsorbite și valoarea negativă respingerea, ceea ce înseamnă că afinitatea aparentă crește cu încărcarea când există atracție între speciile adsorbite și descrește cu încărcarea când există repulsie între speciile adsorbite. Forma liniară a izotermei Hill-de Boer este prezentată în Tabelul 2.2. În continuare vor fi discutate pe scurt câteva modele cu trei parametri. 2.3.1.10. Modelul Redlich-Peterson a) Sistem monocomponent Modelul empiric Redlich-Peterson (1959
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
42% cu biomasa de A. niger autoclavată (Khalaf, 2008). Pe măsură ce pH-ul inițial crește, numărul de situsuri încărcate negativ crește, concomitent cu reducerea numărului de situsuri încărcate pozitiv. O suprafață încărcată negativ nu va favoriza adsorbția anionilor coloranților reactivi datorită repulsiei electrostatice. Considerentele menționate în cazul sistemului A. niger - colorant reactiv Synazol sunt valabile și pentru biomasa autoclavată de microalgă Spirogyra sp., pentru același colorant reactiv, prezent într-un efluent textil multicomponent. Procentul maxim de adsorbție a fost de 36% la
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
TVFB). Întrucât biosorbția maximă a MB s-a produs în condiții apropiate de pH neutru la bazic, MB adsorbit a fost recuperat în condiții de pH puternic acid. Eluentul HCl 0,1 M a favorizat desorbția colorantului cationic MB datorită repulsiei electrostatice (Saeed și al., 2009). S-a obținut o desorbție de >99% pentru ambii biosorbenți (TVFB și TVILS). TVILS și-a menținut capacitatea de adsorbție și s-a utilizat în cicluri sucesive de adsorbție-desorbție. Descreșterea eficienței de sorbție a TVILS
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
lui Peleu). Putem crede - deși, firește, Homer nu spune asta explicit - că omorul săvârșit din imprudență i-a rămas, pentru toată viața, lecție de stăpânire, care apoi a luat forma bunătății și a clemenței. De aici de bună seamă și repulsia lui față de îndârjire și violență, care se manifestă fățiș în ceea ce îi spune lui Ahile ca să-l înduplece să renunțe la inactivitatea ofensată în care acesta se retrăsese și rămânea retras chiar și în clipa în care aheii ajunseseră în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui Peleu). Putem crede - deși, firește, Homer nu spune asta explicit - că omorul săvârșit din imprudență i-a rămas, pentru toată viața, lecție de stăpânire, care apoi a luat forma bunătății și a clemenței. De aici de bună seamă și repulsia lui față de îndârjire și violență, care se manifestă fățiș în ceea ce îi spune lui Ahile ca să-l înduplece să renunțe la inactivitatea ofensată în care acesta se retrăsese și rămânea retras chiar și în clipa în care aheii ajunseseră în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
trebuie înțeleasă ca absență a sângelui cald. Atunci când biserica a interzis această abatere de la regulile postului, moluștele, crustaceele și amfibienii „de post“ au devenit „spurcăciunile“ pe care nici un țăran treaz n-ar pune gura. Și nu numai țăranii manifestau această repulsie; în volumul său de amintiri (Pirin-Planina) din Primul Război Mondial și din perioada de prizonierat în Bulgaria, unde toți românii captivi au suferit cumplit de foame, George Topârceanu scrie: „Altul, în locul meu, s ar fi spurcat de la început, măcar la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a asistat niciodată la un spectacol de gladiatori. Forțat să meargă acolo de prietenii săi, n-a putut, spre marea lui surpriză, să reziste acestei "sângeroase voluptăți" care invada publicul. Genul acesta de spectacol îi inspira, în realitate, dezgust și repulsie. Or, întâlnind, în zilele crudelor și funestelor jocuri, din întâmplare, cum ieșeau de la un prânz, niște prieteni și tovarăși, aceștia, în ciuda refuzurilor hotărâte și a rezistențelor sale, l-au dus cu o blândă violență până la amfiteatru. "Degeaba, zise el, îmi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu pot deci fi nici unul, nici celălalt, eroi de tragedie. Primul reprezintă o perfecțiune la nivel prea înalt pentru ca spectatorul să fie în măsură să se identifice cu el. În ceea ce-l privește pe al doilea, nu ar trezi decât repulsie. Eroul trebuie să fie suficient de "supus greșelii" pentru "a ne semăna", suficient de bun pentru a ne face milă prin nefericirea lui nemeritată. Acesta este, conform lui Aristotel, criteriul "celei mai frumoase tragedii". Acesta este și motivul pentru care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tragicul nu se poate produce, evenimentul patetic neavând loc. De aceea această configurație este rar exploatată. "Combinația în care, dispus fiind să acționezi în deplină cunoștință de cauză, nu se trece la fapte, este cea mai rea, căci ea trezește repulsia fără să producă tragicul din lipsa efectului violent." (cap. 14) Eroul acționează, deși știe contra cui. Este cazul Medeei, eroina lui Euripide, care-și sacrifică propriii copii. Un asemenea act de violență generează tragicul. Eroul nu descoperă identitatea victimei decât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apară episodic un personaj de nemernic și cu singurul scop de a-l pune mai bine în valoare pe cel virtuos. Iată de ce în Gemenii venețieni, trădătorul, Pancrazio, nu apare decât când și când, cu unicul scop de a trezi repulsia spectatorului. În Teatrul comic, Goldoni îi atribuie lui Orazio următoarele cuvinte: "Nelegiuiții pot fi arătați pe scenă; dar nu și caracterele scandaloase, ca cel al tatălui care s-ar face pețitorul propriilor sale fiice. Și pe urmă, când se vrea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
estetică avangardistă ține și tehnica dicteului automatic, detectată de G. Călinescu în stenogramele dialogului de la judecătorie 83, dar și în transcrierea telegramată a tablei de materii din Moșii (Tablă de materii). Spiritul de frondă, nonconformismul, respingerea așa-numitelor "valori" consacrate, repulsia față de îngrădirile de orice fel, inclusiv cele literare, sunt, așadar, determinante ale personalității lui Caragiale în acord cu imaginea comediografului exemplar. Susținerea acesteia este completată și de câteva elemente biografice notorii ale acestui autor comic care, dacă n-a fost
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialiană se deduce cu ușurință din numeroasele articole elogioase 45, amintește de Caragiale mai întâi prin virulența pamfletară din tablete sau "bilete de papagal". Pe linia inaugurată de "Moftul român" și uzând de aproximativ aceleași dimensiuni care subliniază o comună repulsie pentru "spanacografie", Arghezi trece de la simpla "înghimpare" a viciilor nației, la folosirea cu predilecție a registrului "putrefact-excremențial"46 în efuziuni sarcastice pentru sancționarea acelorași vicii. Constatăm, de pildă, aceeași atitudine critică necruțătoare față de parazitismul și impostura literară în De vorbă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viciilor nației, la folosirea cu predilecție a registrului "putrefact-excremențial"46 în efuziuni sarcastice pentru sancționarea acelorași vicii. Constatăm, de pildă, aceeași atitudine critică necruțătoare față de parazitismul și impostura literară în De vorbă cu mine însumi de I. Minulescu și aceeași repulsie față de poezia modernă și simbolistă "a căreia supremă originalitate rezidă în răscăcărarea tipografică a strofei pe o pagină întreagă"47, repulsie care s-a manifestat la Caragiale în ciclul de pastișe parodice după Macedonski (Erato, scapă-mă, Cameleon femeie etc.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atitudine critică necruțătoare față de parazitismul și impostura literară în De vorbă cu mine însumi de I. Minulescu și aceeași repulsie față de poezia modernă și simbolistă "a căreia supremă originalitate rezidă în răscăcărarea tipografică a strofei pe o pagină întreagă"47, repulsie care s-a manifestat la Caragiale în ciclul de pastișe parodice după Macedonski (Erato, scapă-mă, Cameleon femeie etc.). De asemenea, schița caragialiană Intelectualii pare hipotextul tabletei Despre scriitori, în care Arghezi a renunțat la învelișul derutant al ironiei, dând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tiparele de reprezentare ale universului copilăriei, teritoriu îndeobște înseninat de veselie și vitalitate plenară. Biografia "guignolescă"193 din eseul cu titlu semnificativ, dar ironic, Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice și expune ridicolul imposturii hugoliene în narația persiflatoare și demitizantă, asezonată cu scene al căror comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc benign: Victor Hugo recita atât de frumos
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
general umorul pare a fi singura zonă în care autoritatea lui nu s-a exercitat covârșitor, scriitorii care i-au urmat reușind să descopere resurse de originalitate acolo unde geniul caragialian n-a pătruns mai adânc fie dintr-o funciară repulsie pentru melodramatic și dulcegărie sentimentală, fie din cauza preferinței pentru modalitatea satirică sau ironică în redarea universului uman. Filonul de sensibilitate explorat însă de scriitori precum Mihail Sebastian, V.I.Popa sau George-Mihail Zamfirescu nu diluează comicul, ci îl împrospătează, iar tratarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stătut în soare; scursorile de murdării strânse pe lângă drum îți întoarce sufletul.108 Atmosfera de primitivitate sălbatică, septică și dezgustătoare, concretizată în buchetul de senzații olfactive și vizuale din registrul macabrului și al scabrozității, transferă asupra cititorului aceeași reacție de repulsie pe care i-o stârnesc preferințele culinare ale eroilor urmuzieni: Ismail mănâncă același viezure în fiecare noapte, iar Turnavitu "îi servă și de salam"109, Cotadi "se hrănește numai cu ouă de furnici"110, Algazy și Grummer consumă cu cea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adolescență și maturitate impune opțiunile și deciziile fundamentale. Când un grup uman se reunește (îndeosebi grupurile recoltate dintre tineri sau dintre oamenii cu afinități ideologice și cu înclinații similare spre un grad oarecare de fanatism sau spre o formă de repulsie socială protestatară fără un obiect definit, mulțumindu-se prin urmare cu un ideal mitic, însă de anticipație, adică de mitologie utopică), acel grup își construiește mitologia în jurul unui nucleu afirmativ sau negativ care reprezintă pentru grup unica soluție existențială în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sau al sportului). În fine, mai există mitul ca "istorioară, poveste sentimentală, relatare neverosimilă sau mincinoasă" (cum ar fi "bârfa" conform căreia Verlaine scria la beție). Pe scurt, Moirier operează cu mitul ca "o concepție colectivă bazată pe admirațiile și repulsiile unei societăți date".250 Miticul nu este neapărat mitologicul. Această afirmație le aparține lui Philippe Lacoue-Labarthe și lui Jean-Luc Nancy, cei care o introduc în analiza lor asupra mitului nazist, cu referire la scrierile lui Hitler și mai ales ale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Dar, dacă mă gândesc la ciudata ambiguitate din psihologia mexicanilor, aș înclina să cred că nici până azi conchista nu e încheiată. Mexicanul nu mai e același om care a ridicat piramidele, dar nu se poate desprinde de ele cu repulsia spaniolilor. Din când în când, se întoarce și le privește cu o emoție pe care nu și-o lămurește pe deplin. E în căutarea unei împăcări lăuntrice între "cuceritor" și "cucerit", care să vindece până la capăt ruptura săvârșită de spanioli
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]