2,221 matches
-
supraviețuire. Nu ne îngăduim să trăim pe deplin liberi. Ne este încă teamă de a ne elibera. Recunosc, și eu scrutez cu reținere un grad mai mare de libertate. Și eu caut să mă pun la adăpost, în felul meu. Resemnarea și detașarea pot fi uneori atât de reconfortante... aproape că, paradoxal, te eliberează. Pentru că libertatea vine la pachet cu responsabilitate și îndrazneală. Deci, implicit, poate provoaca disconfort, nesiguranță chiar și când ești dispus(ă) să ți-o asumi. A te
Alegerile unui client pus în fața unei serviri mediocre și ars la notă. „Da, domnule, o fi furat, dar...” () [Corola-blog/BlogPost/337724_a_339053]
-
renovate. Și ce show am avut la zilele orașului. Îl/ o cunosc, a stat cu noi în cartier înainte de revoluție. Și-apoi, pe bune, toți mai călcăm strâmb... Ce, tu ești cruce de-nchinat?!” Când aud astfel de teorii, ies din resemnare, pun regretele deoparte și scriu un articol din ăsta, la granița dintre autoironie si vorbit „pe bune”. Măcar așa am senzația că trăiesc, nu doar supraviețuiesc.
Alegerile unui client pus în fața unei serviri mediocre și ars la notă. „Da, domnule, o fi furat, dar...” () [Corola-blog/BlogPost/337724_a_339053]
-
În peisajul liric contemporan, fiecare carte scrisă de Victor Sterom este o bucurie, o lectură indubitabil plăcută - izvor de armonii. Am remarcat în structura poemelor cărții mai multe planuri ideatice, pe care poetul le-a avut în vedere: nevoia confesiunii, resemnarea în fața durerii și a morții, scenariul unei posibile vieți (viața bate filmul), căutarea propriului univers contemplativ, dragostea pentru semeni (a căror grijă - de multe ori - îl copleșește). Poezia lui Victor Sterom este - fără îndoială - inspirată și distilată, până la esențe. Aici
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]
-
de iarbă./ Raza de soare/ Îl eliberează/ De povara splendorii./” (Roua). Vezi și: „Covorul de iarbă/ Mângâie talpa/ Care-l strivește./ Sculptura/ Sărută gura dălții/ Din mâna cioplitorului./ Bobocul de floare/ Se dăruie, cu toată frumusețea,/ Aceluia care-l culege./” (Resemnare). Așa cum reușite ale volumului sunt și poeziile religioase (Credință statornică; Învrednicește- ne, Doamne; Părere nedeslușită; Dangăt sfânt ș.a.), completând armonios, cu imaginea credinței, icoana satului din copilărie. Veronica Oșorheian nu trebuie să se teamă că are un „cântec demodat”, pentru că
CRONICA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344356_a_345685]
-
soarta copiilor. Așa a și făcut. A mers pe ruta pe care trenul i-a scos plozii din țară până la granița de la Curtici. Neaflând însă nimic mai mult decât știa, s-a întors acasă frământat când de deznădejde, când de resemnare. Dar unde s-a mai văzut ca un părinte în situația lui Dumitru Dominte să aibă somn, să aibă poftă de mâncare. Cu atât mai mult cu cât aflase din ziare despre iadul din Germania, în preajma Capitulării. Sătenii îl compătimeau
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
cerului s-au închis, iar trupul lui trudit zace sub lespedea acestei catedrale. Noi, fiii lui duhovnicești și ucenicii lui, am încercat atunci o mare durere. A trebuit să treacă un timp până să ne împăcăm și să acceptăm cu resemnare pierderea. Am dat vremii un tribut de un an pentru ca imaginea marelui dispărut să renască, revelatoare și pentru veșnicie, în amintire. Nu am venit să plângem, nici să preamărim ci să afirmăm legătura indestructibilă a dragostei dintre noi și Episcopul
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
decupez o gaură în cer și /mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte /până când prin inima mea /vor mai trece odată toate anotimpurile”. Cea mai amplă secțiune este, desigur, cea de a treia, în care autorul își explorează neputința și resemnarea în fața vieții și a morții. Poeziile sunt formă în care autorul își exprimă în modul cel mai natural intensitatea trăirilor. Comunicarea cu cititorul e directă, uneori ajung doar două trei cuvinte pentru că poetul să etaleze o mare gamă de sentimente
MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343372_a_344701]
-
Articolele Autorului Istoria adevărată a poporului român (istoria decojită cum am numit-o eu!) nu trebuie să sperie. Oare să fie greu de consimțit acest adevăr? Mitologia poporului român, liricul învăluie trecutul și bântuie prezentul, un flanc de contraatac împotriva resemnării istorice. România se pare că este de neînțeles! Să nu ne grăbim, stagnări relații imuabile și incurabile, scepticismul în fața istoriei conduc spre un tip de unicitate negativă a României. Evenimentele din 1989, o rezolvare tipic românească, unică și din păcate
ISTORIA ADEVĂRATĂ A POPORULUI ROMÂN de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343459_a_344788]
-
închise), „Așteaptă vei fi iar la început” (Margini închise), „Un început așteaptă iarăși/ Semnalul zilei ce va fi.” (Începutul pentru sfârșit), „Lumina stinsă va fi iarăși la început” (Metisaj). E un univers arid în care „Nimic în jur nu încolțește” (Resemnare), materie și spirit sunt supuse aceluiași proces de scufundare, prăbușire, cădere: „Căderea își lasă aripile atât de aproape” (Vânător), „ultimul bocet căzut,” „E atât de cald și lumea /se scufundă”,(Patimi trezite) „Nimicul cade blestemat” (Margini închise),”Și gândurile cad
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
Publicat în: Ediția nr. 741 din 10 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului (Credeți faptelor, nu vorbelor) Dezastrul general al agriculturii românești este bine cunoscut. Atât de români, cât și de străini. Și totuși, în pofida angajamentelor sterile ale guvernanților și a resemnării tuturor acelora care - direct sau indirect - se identifică cu rămășițele țărănimii, situația agriculturii românești trebuie urgent și serios ameliorată. În caz contrar, toate sacrificiile și eforturile postdecembriste ale românilor sunt primejdios de zadarnice, iar interminabila noastră reformă se conturează din ce în ce mai
OPERIBUS CREDITE ET NON VERBIS de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343669_a_344998]
-
poetică, calități conferindu-i originalitate, autenticitate. Spuneam la volumul Moartea, un fluture alb că “poezia lui Teodor Dume nu are nevoie de o decodare, este un aide-memoire pentru repetabila stare de târziu, fragmentele vieții amintite în reverii sau meditații au resemnarea acceptării declinului până unde Thanatos devine familiar, devine adevăr, ca un drum fix al poeziei-destin: “―undeva în copilul din mine zbura un fluture alb lăsând o dâră un fel de drum pe care oamenii plecau...” Acum citesc noul său volum
CRISTINA ŞTEFAN (ÎN LIRA21), DESPRE CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340184_a_341513]
-
crini, Versuri înflorite chiar în trandafiri, Cerul alergând după o călimară Să scrie cu pace clipa cea de ceară... Verdele a crescut și la mine-n suflet Uneori aud chiar al ierbii umblet, Frunzele foșnind toate a tinerețe, Eu cu resemnare le mai dau binețe... Câmpul a cuprins și apusu-n poală Spicele de grâu, vântul le răscoală Strânge-n brațe cerul, cât de dor i-a fost Sprinjin în nevoi chiar și adăpost... Au venit și macii legănați de timp
POEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377391_a_378720]
-
unii scăpa... De urât, prin gânduri bune, Să iubesc precum o apă Care șterge, care spală, Într-un joc de ea știut, Renunțarea că o smoala, Toate cele ce- au durut, Fără șansă că uitarea Trupului fără de vină Să se-ascundă-n resemnarea Umbrei fără de lumină, Să iubesc precum o apă Care curge, răcorește, Naște vis când maluri sapă, Care nu se mai oprește, Niciodată. Nicăieri. Ploi să-nece în puhoaie, Fiindcă mâinele, că ieri, Poate fi motiv de ploaie. Silvana Andrada Tcacenco
MOTIV DE PLOAIE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377410_a_378739]
-
gheara mult prea rea și fioroasă a morții. În țară unde nimeni nu știe a ține cârma Și zborul către viață e frânt din nepăsare, Bolnavi ne sunt păstorii, bolnavă e și turma, Ei sunt după putere, iar noi de resemnare. În goana după posturi plătite și călduțe Au sugrumat din fașă tot ce le-a stat în cale Și cocoțate-n funcții... sălbatice maimuțe, Se leapădă de vină și-nvățături morale. În locul unde îngeri cu lacrimi înghețate Pășesc spre veșnicie
UITAŢI ÎN ÎNTUNERIC de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377465_a_378794]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RESEMNAREA TOAMNEI Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului În podgorii desfrunzite, Cruci simbolice se văd, De araci și joarde frânte, Să aștepte un alt rod. Pomii cu brațele goale, Lăcrimând privesc spre
RESEMNAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377531_a_378860]
-
Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului În podgorii desfrunzite, Cruci simbolice se văd, De araci și joarde frânte, Să aștepte un alt rod. Pomii cu brațele goale, Lăcrimând privesc spre cer, De a morții resemnare În frunzele care pier. De la munte la câmpie, Viață-n muguri așteaptă Primăvara să învie, Pentru altă etapă. Dar în natură domnește Rece vânt vijelios. Iar ploaia nu contenește Să cearnă cerul noros. Toamna își scrie cuvântul pe destine omenești
RESEMNAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377531_a_378860]
-
câmpie, Viață-n muguri așteaptă Primăvara să învie, Pentru altă etapă. Dar în natură domnește Rece vânt vijelios. Iar ploaia nu contenește Să cearnă cerul noros. Toamna își scrie cuvântul pe destine omenești, vieții rătăcind avântul în ai timpului nămeți. Resemnarea se așterne Pe natura pustie. Ducând cu vise eterne, Speranță-n pribegie. © Maria Filipoiu 29.10.2014. Referință Bibliografică: RESEMNAREA TOAMNEI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1779, Anul V, 14 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
RESEMNAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377531_a_378860]
-
nu contenește Să cearnă cerul noros. Toamna își scrie cuvântul pe destine omenești, vieții rătăcind avântul în ai timpului nămeți. Resemnarea se așterne Pe natura pustie. Ducând cu vise eterne, Speranță-n pribegie. © Maria Filipoiu 29.10.2014. Referință Bibliografică: RESEMNAREA TOAMNEI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1779, Anul V, 14 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
RESEMNAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377531_a_378860]
-
în Împărăția Tatălui Meu, Să vă aduc Lumină, Iubire, Pace și Speranță! S- au scurs de-atuncea multe primăveri, Iisus e din nou singur și fără apărare, Ducând toată povara lumii pe umeri, Cu măreție, cu iubire dar și cu resemnare. Referință Bibliografică: Joia Mare / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1945, Anul VI, 28 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
JOIA MARE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378327_a_379656]
-
Nu vă doriți decât intimitate Chiar dacă impresari acum v-o cer. Și nu aveți nicicum imunitate Fiindcă chiar viața asta e mister. Sătui acum de crunta răzbunare Vă milogiți la tot ce e străin. Nici nu aveți voi somn sau resemnare Gândindu-vă la visul cel hain. Pe alții îi trimiteți în surghiun Sau pe la alte uși acum să bată. Și vă purtați nemernic, ca stăpân Ca omenirea asta să-nțeleagă. Fanatici ! ... Înrobiți de sentimente Vă tot hulim dară vă și
SĂRMANI IDIOȚI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378400_a_379729]
-
să-ți adun de unde-s risipite Acele gânduri dacă s-ar putea ! O vreme-am fost chiar vânzător de vise Dară cerința lor a fost prea mare ! Au fost prin ele chiar și interzise ! Și de-asta am căzut în resemnare. - Iubirea ta acum neșlefuită ! O voi trata ca pe-o esență tare. Chiar dac-o știu că este împietrită Am să o ”ung” cu dragoste, răbdare. Și-am să sculptez în dragostea divină Chipul plăpând ce-mi este și ispită
SCULPTURĂ ÎN DRAGOSTEA TA de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378402_a_379731]
-
considerația noastră, pentru fiul nostru, Ionuț. Se lăsase o tăcere stânjenitoare la masa lor. Rodica, un bun observator, urmărea curioasă efectele discuțiilor celor doi foști soți. Pe fața lui Nicolae se citea o tristețe profundă, o durere sfâșietoare și totodată resemnarea. Ochii Laurei erau senini, își golise sufletul de tot ce se adunase în anii conviețuirii cu Nicolae, se descătușase de tot ce însemnase trecut, devenise luptătoarea de altă dată, sigur va lua din nou viața în piept și își va
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378855_a_380184]
-
fie și-accepți ca în continuă robie puterile să-ți fie vlăguite? Această nefirească împăcare cu cei ce-au reușit să te dezbine nu e decât cumplită dezertare ce nu-ți aduce cinste, ci rușine, sau poate că în trista resemnare e liniștea furtunii care vine?!... Anatol Covali Referință Bibliografică: LINIȘTE / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1966, Anul VI, 19 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LINIŞTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379050_a_380379]
-
stridențe, într-un firesc al lacrimilor poetice: “nu pricep ce se petrece între acest albastru străin și drumul plin de noroi unde tu apari strălucind iluzie acoperită de ceară...” Nu am întâlnit nicio ostilitate, nicio aversiune, în fața fatalității, doar melancolie, resemnare și suferință, nicio revoltă, ci doar asumare și mers mai departe printre meandrele destinului însingurat, înjumătățit: “în creierul meu nu-i decât vântul că nu mai știu nici măcar dacă mor sau poate-am murit...” Ubicuu, sentimentul însingurării are ceva molcom
LETIȚIA VLADISLAV- VIAȚA ÎNTR-UN PUMN DE LACRIMI, GRINTA 2016 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379125_a_380454]
-
și-nlăcrimați privesc la rădăcină că, au rămas goi de-al frunzelor veșmânt. Lumina nopții aprinde o gutuie ascunsă bine în frunze arămii. Stă învelită în pătură gălbuie, până ajunge în casa inimii. Din suflet să îmi alunge nostalgie și resemnarea vieții să-mi aducă, luminează în nopți din toamnă târzie. Să-naripez a inimii dorință. 3.11..2014 Autor, Maria Filipoiu Referință Bibliografică: SUSPINUL FRUNZELOR / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1403, Anul IV, 03 noiembrie 2014. Drepturi
SUSPINUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379832_a_381161]