1,270 matches
-
locuit; de bună seamă fusese sau Încă era un han pentru cărăuși și geambași. I-am observat, gâfâind, ascuns lângă borna de protecție a unui colț de stradă, cu bocceaua mea sub braț. Astfel l-am văzut coborând pe Alatriste, resemnat și liniștit, Înconjurat de Martín Saldaña și de oamenii lui; după care i-am văzut ieșind fără căpitan, urcând În vehicul și plecând cu toții. Treaba aceea nu mi-a plăcut defel fiindcă nu știam cine și câți erau Înăuntru. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Împotriva căpitanului. Mulțimea Începea să-i sprijine fățiș: răsunară vorbe grele la adresa lui, spiritele se Încinseră. În sfârșit, prin vacarmul de vociferări, cineva rosti cuvântul nemernic. Atunci Diego Alatriste suspină foarte adânc În sineși. Nu mai exista cale de Întoarcere. Așa că, resemnat, duse mâna la spadă și scoase oțelul din teacă. Cel puțin, Își spuse În treacăt trăgând spada, doi-trei din feciorii ăștia de curvă tot mă vor Însoți bine găuriți În iad. Și fără a mai lua poziția „en garde“, lansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
măi băiete, pune mâna și m-ajută, că-s bătrână și nu mai pot. Ți-am luat și morcovi, că ziceai că nu mai ai. Și ouă... Niște carne de vită, să nu-ți dăuneze la colesterol... Gigi Pătrunjel aștepta resemnat. Acum trebuia să vină aia cu de ce nu te însori și tu măi, mamă, că eu mult n-o mai duc... Să te spele și să te calce și pe tine..., să am și eu un nepot să ies cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
filologia craioveană ș.a., scepticismul meu s-a dezumflat irepresibil în fața amfiteatrelor pline cu tineri binevoitori, sănătoși, ambițioși, motivați. Adică hăt departe de prejudecățile mele, care-i vedeau exclusiv ca narcomani, misologi, imorali și orfani sufletește. Ajuns la întâlnirile cu ei resemnat, acrit și acuzator, am avut copleșitoarea surpriză să-i văd ahtiați de lectură, fermecător de familiari nu doar cu Salinger, Sarah Kane, Amălie Not homb, Veterany sau Houellebecque , dar și cu Eliade, Jünger, Cărtă rescu, Yourcenar, Hesse, Cioran, Efrem Sirul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trenin guri cârpite, fesuri cu ciucur, cămăși roase la gât și teniși găuriți, total in diferent la sfintele cutume ale micii bur ghezii inter belice. Tot așa, n-am fost deprins cu buna cumpătare (care nu e totuna cu sărăcia resemnată), cu chibzuința în toate, cul tul slujirii și al economisirii. Când, în 1990, m-am împrie tenit cu niște francezi, m-a siderat naturalețea cu care ei își făceau planuri de vacanță pe trei, patru ani înainte, în timp ce noi, în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu Liviu Ciulei. Am fost vecini vreo jumătate de oră la... coadă să plătim lumina, la IDEB-ul de pe Hristo Botev, acum vreo zece ani. Eram chiar în spatele lui și i am urmărit cu stupoare calmul, aerul de pensionar senin resemnat, liniștea cu care îndura acel supliciu - domestic și arhibanal pentru unul ca mine -, însă total inadecvat pentru unul ca domnia sa. Am prefirat mental mai multe variante de a-l aborda. Surâsul nătâng blazat al formulei „Ce să-i faci? asta
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și Lenin la Zürich. Cui trebuie să-i explic de ce? 1 decembrie 2011 La dulcea vampirizare Zău că-mi pierdusem de mult nădejdea că așa ceva poate să mi se mai întâmple! După aproape un deceniu de plictis, agasare sau rutinare resemnată, mi-am regăsit pentru două zile excitațiunea târgurilor de carte! V-am mai spus: cu o singură excepție, am fost prezent activ, adică implicat profesional, la toate edițiile Bookarest/Bookfest și Gaudeamus. Să fi fost vreo treizeci și ceva. Am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu poți avea încredere în mine, cu atât mai puțin prieteni: „Inocența mea de atunci, cred că a contat mai mult decât băutura. Am ajutat fel de fel de oameni care astăzi se prefac că nu mă mai cunosc” , povestește resemnat Petrișor. La început, nu părea să-l deranjeze faptul că nu mai avea locuință, pentru că suma impresionantă pe care o avea compensa celelalte nevoi. Totul a fost bine până în ziua în care „sacul” plin cu bani s-a golit. Abia
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
luptă cu el însuși pentru că nu a dispărut nici durerea nici disconfortul de a avea un picior mai scurt decât celălalt. Astăzi stă alături de un alt om al străzii tot pe banca care i-a rămas credincioasă atâția ani. Sunt resemnați amândoi și privesc fără nicio speranță spre lumea reală, așa cum o numesc ei: „ Noi nu existăm pentru lume, așa cum lumea nu există pentru noi. Am înțeles de mult timp că nu mai avem nimic de pierdut” , spun amândoi bărbații.
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
când se înnorează, când se face frig și plouă sau ninge. Loviți de rafalele ploii sau de viscol, iubiții mei compatrioți se înfășoară în paltoane, merg cu pași măsurați pe stradă și țin gura închisă. Par civilizați. Câinii vagabonzi redevin resemnați și tăcuți. Iar bacteriile recad în hibernare, creând impresia că trăim într-o țară curată.
Vine primăvara. Păcat! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13094_a_14419]
-
asociația cu frumoasa titulatură "Patru labe", priponiți de-un gard putred, într-o curte prăfoasă și murdară. Fie că e vorba de oameni sau de câini, România are o singură șansă de supraviețuire: să se lepede de mentalitatea de victime resemnate. Fondurile sosite din străinătate pentru protecția câinilor trebuie folosite pentru ușurarea suferinței acestora, exact așa cum banii câștigați de românii ce lucrează în Ungaria se vor traduce în marfă mai multă vândută în magazinele românești, în mașini mai numeroase și nepoluante
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
șleampătă și cam nătângă, un fel de Dulcinee degradată, aducea cu Tovarășa Elena. Sau că secvența de început extrasă din Parisul vesel al lui Abe Levitow unde motanul Jones Tom fixează prin obiectivul privirii, obiectiv de pușcă cu lunetă, victima resemnată ca în fața unui pluton de execuție a dat de gândit Tovarășului nevrotic sau politrucilor lui. Însă cu adevărat subversivă era chiar bucuria și evadarea pe care desenul animat o propunea. Pisicile erau aristocrate, Parisul era vesel, se făcea artă, se
In memoriam Viorica Bucur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5290_a_6615]
-
de fraze fără cusur, al căror sunet cizelat nu provoacă vibrație. Creția scrie frumos fără să te tulbure, fiind genul de scriitor care scrie impecabil fără să te impresioneze. E o sfîrșeală doctă în cuvintele lui, un soi de blîndețe resemnată care împrumută scrisului aerul unei procesiuni elegante. Didactic și prevenitor, autorul n-are ferment de controversă, adică imboldul de a încălca tabuurile, și nu are nici intrigă de sentiment, adică tensiunea aceea inițială din care ies frazele cu virtuți expresive
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
din obiecte, într-o absență inspirată a decorului. Obiectele și lumina nasc cel mai potrivit decor pentru această feerie în termenii lui “azi”. Ca un fel de Harry Potter. Și nici despre contrapunct, despre pledoaria neașteptată a unui ciudat și resemnat Zmeu al Zmeilor, despre apariția “fatală” a vrăjitoarei, baba Vraga à la Angelica Huston, de pildă, despre firescul în care se nasc relații, situații, momente întregi. Vreau să spun, de exemplu, că Valeriu Preda este de nerecunoscut aici, că nu
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
topise ca zahărul, înălțată pe patru nivele, casa liftului, cu marea roată în vârf și cutia elegantă, cu uși de cristal, oprită între etaje, domina toată strada ca un turn sinistru. Înăuntru se mai afla, poate, stând pe scaunul ei, resemnată, liftiera, pe care alarma și-ntreruperea curentului din seara trecută o prinseseră în cușca eternelor ei chinuri cotidiene. Poate că se zbătuse și țipase toată dimineața, ca o pasăre-n colivie, și nimănui nu-i pasase s-o elibereze, așa că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acelor draperii! Fata avea să păstreze-ntotdeauna gustul pentru bibelouri, mileuri de macrame, poze-nrămate: și peste zece-cincisprezece ani, în Ștefan cel Mare, avea să umple casa cu îngerași, veverițe sau boboci de rață de caolin, de doi-trei lei bucata, înfruntînd resemnată sarcasmele bărbatului ei: Iar ai cumpărat o găină} Dacă nu ți le-oi arunca o dată eu pe toate, numai să vezi!" " Eu nu am avut copilărie și nici tinerețe. Scormonesc degeaba după ele în memoria mea, așa cum degeaba încerci să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
călău fără suflet, cum acul străpunge dopul de cauciuc al sticluțelor și cum extrage de-acolo substanța alburie cu miros atât de agonizant, că mai târziu mi-am spus întotdeauna că mucegaiul miroase-a penicilină, și nu invers. Strângeam ochii resemnat și-ngrozit totuși, o mână de băieței cu pantalonii de pijama trași în vine, suportam ușoarele și rapidele izbituri cu palma pe fesa deja udă de spirt și-nduram supliciul acului pătrunzând în piele și carne și lăsîndu-și acolo, pungă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care Stănilă și-l amintea. Urme ale adevărului ar fi putut persista în subconștient, așa încît ofițerul superior (securist romîn? KGB-ist? amândouă la un loc?) recomanda - și era, de fapt, un ordin - interogatoriul în stare de dezinhibare a conștiinței. Resemnat, Stănilă acceptase. Știa despre ce e vorba: dezinhibarea Jagodka, pe care-o foloseau și ei câteodată. Cum naiba, se-ntrebase el întotdeauna, erau antrenați spionii de clasă să reziste interviului cu amital? În orice caz, metoda asta se dovedise mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
policlinica Mașina de Pâine. Când dăduse cu ochii de clădirea sinistră, puțind a dentist până-n josul străzii, îi dispăruse durerea de frică. Așteptaseră vreo două ore în fața cabinetului, pe un hol întunecat. Lângă ei, pe scaune de plastic slinoase, așteptau resemnați mulți alți oameni cu figuri amărâte. Din cabinet se auzeau cei de pe scaun urlând, văitîndu-se și, din când în când, cîte-o voce de femeie isterică răstindu-se la ei: "Gura mare am zis! Ce zbieri așa? Ar trebui să-ți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
săptămâni, timp în care nu mâncase aproape nimic și uriașe aproape continuu, plimbat prin casă când de Nicu, când de Vasilica și chiar de Marian, care n-avea pe-atunci mai mult de șapte ani, până când, în cele din urmă, resemnată, mai slabă și mai întunecată la față decât fusese vreodată, Maria îl luase acasă, în Silistra, dar nu ca să-l țină cu ea, lipit de sânul ei, consolîndu-se unul pe altul și revărsîn-du-și dragostea unul asupra altuia, pentru că Maria lucra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și urcă-n fugă scara exterioară până la un fel de balconaș ce se ridica deasupra intrării. Viola venea-n fugă și ea pe scări, triumfătoare, căci prietena ei nu mai avea unde fugi. Se repezi spre Constanța, care se așezase, resemnată, cu fundul pe balustrada de piatră a balconului, și o-mbrînci cu toată puterea. Fata-și amintea cât de încet căzuse, pe spate, de la patru metri înălțime, cum avusese timp să-și spună "acum am să mor", cum văzuse cerul albastru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
chinuit de o presimțire grea. ― Jeremiah, șopti Stin și, strîngîndu-și în fugă puținele veșminte, se năpusti spre poarta mare. Dincolo de gard, doi călugări-ostași îl țineau cu greutate pe Jeremiah. Bondocul se zbătea și țipa cuvinte neinteligibile. Tovarășii lui Stin priveau resemnați. Știau ce avea să urmeze. Alvin se întorsese cu spatele, Matteo strângea un stâlp din gard de parcă s-ar fi luptat cu cineva, iar Israel își abandonase cartea și privea întreaga scenă cu ochii săi bulbucați, în care nu se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
strigă printre lacrimi. Voiam doar să fac rost de carne, spuse Odolgan, râzând, dar își agăță din nou arma la brâu. Balamber îl atenționă pe marcoman: — Ai un câine idiot. Riști să-l pierzi curând. Audbert, alb la față, suspină resemnat, dar și ușurat. — Veniți, zise el, îi spun nevestei să taie un porc. Dar o să trebuiască să așteptați puțin. încrețindu-și buzele pe sub mustața lungă și neagră, Balamber consimți; își îndreptă apoi spinarea, își aranjă pe talie brâul verde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâna streașină la ochi, după care încuviință cu o strâmbătură de satisfacție, fără să spună nimic. Audbert dădu din cap, înghițindu-și nemulțumirea și spunându-și că era fără nici un folos să aștepte de la acele bestii un cuvânt de apreciere. Resemnat, adăugă: — Curând, însă, va trebui să părăsim drumul: am văzut în câteva locuri urme de cai, iar dacă vreți să ne ferim și mai departe de întâlniri, e mai bine să o luăm pe drumuri mai puțin bătute. — Bine. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl întrebă dacă într-adevăr voia să poposească acolo. — Sigur, unde altundeva? fu răspunsul bărbatului. Aici e apă, pășune pentru cai și mai ales liniște. Tovarășii săi descălecaseră și ei de pe cai și acum îi ușurau cu totul de încărcătură. Resemnat, Audbert descălecă, la rândul său, și, după ce legă bine frâele calului de un rug de mure, îi ceru lui Balamber să-i împrumute securea, cu intenția să o pornească printre copaci în căutare de crengi pentru foc. Balamber însă dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]