1,256 matches
-
-l să încerce. Norocul ezită, privind în gol, adică acolo unde niciun semn al norocului nu se află. Oftară amândoi, norocul parcă mai adânc, iar acest semn de înțelegere îl înduioșă pe Jenică. Închise mapa cu lozuri și o puse, resemnat, deoparte. Și bine făcu, fiindcă tocmai în clipa aceea clopoțelul de la intrare anunță, cu o bucurie ce era doar a lui, un client nou. Norocul lui Jenică dispăru într-o clipă. În locul lui rămase planta veștedă, răstignită pe arac. Ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se dovedi suficient. — Mai vrei ? întrebă maică-sa. Jenică refuză, mai împinse farfuria câțiva centimetri, jinduind după fasolea cu ciolan de la bătrânul Coropciuc. — Nu-i nimic, acceptă maică-sa. Mai rămâne și pentru mâine. Tot ultima zi, gândi Jenică, resemnat. — Adică ce vrei să zici ? începu maică-sa încă unul dintre dialogurile ei imaginare. Că nu vii mâine-seară la masă ? Să nu începi iar cu chestii de-astea ! Să văd ce zic și băieții... încercă Jenică, privind pieziș la oala
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu puțini sunt cei care admiră curajul, demnitatea, perseverența acestuia. Dialogul cu libertatea ar trebui să fie unul pe care fiecare dintre noi să îl exersăm în tonalitățile responsabilității acute. Libertatea este un dar divin pe care însă comozii și resemnații îl vănd pe nimic. Pentru o bucată de păine tăiată de voința de putere a celor ce se cred născuți să fie conducători. Ar trebui ca noi, restul din mulțime care am primit ca dar libertatea prin sacrificiul de sine
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
că iar ai călcat intenționat în rahat de câine, așa cum faci mereu, pentru că este atât de plăcut lunecos, așa cum spui tu. (Hasi ridică un os de jos și vrea să-l lovească pe Schweindi, dar se stăpânește brusc și lasă resemnată osul jos) KARLI: Herta mea își spală picioarele de trei ori pe zi, și pentru că picioarele ei sunt atât de curate, a remarcat că picioarele pot fi folosite și la altceva decât la mers. Herta mea este fecioara Herta, pentru
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bunătățile lumii. JÜRGEN (încântat): Exepțional, domn' Schweindi, foarte profund și foarte culinar formulat, dar care este foarte nimerit cu ceea ce se întâmplă în această încăpere. FOTZI: Dar noi murim. Noi suntem păsăriți în lume și totuși nu putem zbura. SCHWEINDI (resemnat): Sunt zile în care lumea întreagă miroase a pâine. HASI: Mirosul de pâine m-a făcut să devin înainte de naștere o mică scroafă. De asta m-am luat cu un înfulecător de pâine ca tine, d-le Schweinde-Porcuț1, pentru că voiam
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dacă țeava de eșapament vrea să rămână acasă. Nimic nu ține cu noi. Peste tot e cineva cu cineva, numai la noi patria halește ceea ce ar trebui să fie chiar ea însăși. (o vreme scormonește printre gunoaie și apoi pleacă resemnat mai departe) SEPP BOTDEJIGODIE: Lumea unui fitecine e tot așa de mare ca și scroafa lui, și se umple cu foame de la ciuma porcilor și d-aia scroafa trebuie musai tăiată și așa dispare lumea sub pământ și foamea e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ofensiv scârboasele tumori maligne extrase ca si cum ar fi excremente. (Impresarul sare în sus cu gura plină) COMPOZITORUL (îl imită preventiv): Uhu, uhu, tu pizdă, tu... ȚĂRANCA: Ciudați mai sunteți voi cu voi între voi... (impresarul cade înapoi la locul lui resemnat) PIANISTA: Nici măcar muzica, dacă ar exista o posibilitate să se afirme aici, chiar ea dacă ar fi să existe, sau totuși? COMPOZITORUL: Păi, mda, ar trebui să discutăm cu dovezile pe masă, să răsdiscutăm, ceea ce se desenează ca o delicatesă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de „harnicii lucrători ai câmpului”. Asta până la noi alegeri, când negreșit vor sosi în sate, în mașini stârnind rotocoale de colb, agenții electorali ai celor ce vor dori să-și reînnoiască mandatele. Până atunci, prinși în cleștele unei cumplite mizerii, resemnați, de parcă ar aștepta apocalipsa, bieții oameni sunt lăsați pe întuneric. În aceste condiții e aproape un sacrilegiu să aduci vorba despre cultură, să reamintești despre necesitatea unei instruiri a electoratului care trebuie, spre binele său, să-și ridice cultura politică
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
gropii în care acesta se află, unii dintre ei cedează nervos și ajung să multiplice scenariile conspirației mondiale împotriva basarabenilor (sindromul, așa cum știm, e larg răspândit și dincolo de Prut!). Ultima creație de acest gen, spusă pe un ton de împăcare resemnată - „de, nu se mai poate face nimic” -, poartă un mesaj devastator: „Europa nu ne vrea!” Urmează imediat și explicațiile acestei ultime „revelații”: „Occidentul neglijează efortul nostru de a ne integra în Europa, nu vrea să ne primească la masa bogaților
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Deși nu este formulată, concluzia alegațiilor de mai sus se impune de la sine: „Va trebui să trăim sub conducerea înțeleaptă a tandemului Ostapciuc-Voronin și, de aici încolo, cum va fi voia dumnezeului bolșevic.” Ce se poate replica unei asemenea descrieri resemnate care, confruntată cu realitatea de pe teren, pare să închidă orice perspectivă? Mai întâi de toate că ea ascunde un mare neadevăr, o minciună ce trebuie divulgată pentru a-i refuza eternizarea. Statul Republica Moldova, apărut pe ruinele fetide ale imperiului sovietic
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mai fost chemat și la Adunarea Generală a breslei sale (10 decembrie curent). Evenimentul promitea să fie unul hot, dat fiindcă spiritele se încinseseră destul, iar mizeria și degradarea instituției scriitoricești se înfățișa în toată splendoarea ei. Dar, vorba românului resemnat, n-a fost să fie. Strâns uniți în jurul președintelui (Mihai Cimpoi) - „erudit și talentat”, „bun român”, „blajin”, „răbdător”, „conciliant”, „popular”, „al nostru comesean” etc., dar și „total lipsit de aptitudini manageriale atât de necesare astăzi”, „de rigoare și coerență în
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
aceste observații se referă de fapt la decalajul între stilul Margueritei Yourcenar și proza tradițională, ele recunoscând calitatea sa de excepție: motivația calofiliei este una care vine de mai departe, din zona de dincolo de forme, anume spune interpretul din conduita resemnată, pentru care nu există altă mângâiere decât scrisul 24. În ansamblul lecturilor cum putem vedea , nu cântărește atât aspectul structural izolat, ci legătura lui cu substanța comunicată o relație pe de o parte stăpânită și sigură, de cealaltă parte, nervoasă
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
autorități: după o scurtă perioadă petrecută la spitalul Tor Vergata orice terapie a fost întreruptă, vizitele personalului de specialitate deasemenea, nemaiprimind nici un tip de medicamente. Vizibil slăbit de boală supraviețuiește într-o celulă împreună cu alți cinci conaționali de-ai săi, resemnat, așteptând ca cineva din Italia sau din România să-și amintească de el68. Capitolul 5 Nu doar bone și menajere Există și o altă fațetă a medaliei. Din datele oferite de CARITAS în Dossier 2009, observăm că românii, în număr
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
-se Dumnezeului lor, pentru a potoli setea și foamea comandantului și a întregii armate, iar pe de alta, datorită subiectivismului său filozofic, le lăuda buna intenție și simultan îi compătimea ironizând gesturile care aveau, în viziunea sa, expresivitatea unui pietism resemnat și a unui fanatism vulgar. Acele gesturi creștine, considerate parte a teatralității și dulcegăriilor, condamnate în Memorii, erau interpretate drept vicii ale sufletelor fără demnitate, atitudini ce îi ostraciza de stoici, bărbații cu adevărat virili. Contrar acestei atitudini, a fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la rândul ei, o formă de memorie creatoare. Dar explicația unui termen prin celălalt relevă o aporie (generată, s-a spus, de diversitatea semnificațiilor atribuite de filosofii greci conceptului de "imagine", eikon) care, dincolo de insatisfacția cognitivă, ne îndeamnă să acceptăm, resemnați, că nici memoria nu funcționează fără imaginație, nici imaginația fără memorie de unde și posibilitatea spațializării timpului și a comprimării lui în prezent (ca "prezență a absentului") cu ajutorul "amintirii-imagine". Ei bine, această "prezență a absentului" nu desemnează cumva chiar ipostaza privilegiată
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
decât în compania prietenilor, cu gândul de a duce la bun sfârșit un studiu despre Horațiu. Interesant e că, asemeni moraliștilor, nu opera poetului latin îl interesează în primul rând, cât "omul", cu "atitudinea lui față de viață", cu "nihilismul lui resemnat", cu "filosofia lui scurtă dar singura reală și de bun simț". Horațianismul furnizează, de altfel, câteva principii esențiale în configurarea concepției "bovarice" a intelectualului lovinescian (vezi supra comentariile privind "filosofia de viață" a lui Andrei Lerian). Prin urmare, cum "capul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vedea decât ceea ce e" "singura realitate și valoare pozitivă i se părea moartea, al cărei simț nu izvora dintr-o infirmitate, dintr-un conflict cu viața, dintr-o deziluzie", ci se manifesta "ca o simplă constatare ineluctabilă", vădind "un simț resemnat și fără tragism". Mai mult decât "lirismul propriu-zis", Bizu aprecia la Horațiu "prezența efectivă și eficace a morții, cu toate limitările aduse normelor unei vieți trăite fără iluziile voinței de putere". Evident că în personalitatea poetului tiburtin, asumată bovaric drept
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
său simbolic, de fapt), ce stă mereu la distanță, departe de iureșul vrăbiuțelor "vulgare și zorite". Izgonit din vis, contemplativul agronom se vede silit să privească seară de seară, cu vădită resemnare, la această "imagine vie a vieții". Mai puțin resemnat, Lovinescu reconfigurează ulterior destinul personajului său, împăcându-l din nou cu viața. Astfel că, voindu-se un romancier în toată puterea cuvântului, criticul modernist va abandona treptat registrul autobiografic (al "povestirii" și al "memoriilor") pentru a izbuti să scrie o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Bida-ruuu", îl va învăța să se apere la nevoie de animalele agresive, va face din el un bun cultivator și culegător de roade! În jurul femeilor, droaia de puradei slăbănogi, în pielea goală ca și mamele lor, cu urechile ciulite așteptau resemnați rezultatul. Ca să nu cadă cu toții pradă animalului crud și feroce, cei plecați la vânătoare trebuiau să învingă cu orice preț. Momentul era crucial pentru întreaga lor comunitate. O asemenea namilă nu putea fi răpusă decât prin voința unită a tuturor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ionaghinionistul, care trăiește în orizontul nenoro cului și incomunicării (singurătate psihologică; omul ce șia pierdut ecoul) și Iona visă torul solitar. Primul conflict - între realitatea trăită și idealitatea visată - este de ordin existențial. În tabloul al doilea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care trăiește un conflict cognitiv. Sfidând limitele, el devine căutătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime, devine Ionacugetătorul, apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului existenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mărci ale subiectivității, precum interogațiile retorice sau topica afectivă. Cea dea doua caracteristică este reliefată prin structurarea poeziei ca monolog liric ce urmărește fluxul unor stări de conștiință legate de apropierea sfârșitului și de sentimentele de solitudine, de inutilitate, de resemnată tristețe. 9. Ultimele șase versuri concentrează mesajul poeziei argheziene, evidențiind tema existențialistă a limitelor condiției umane. Discursul poetic, marcat de ambiguitatea specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat întrun spațiu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sa de ființă socială, dublat de Ionaghinionistul, trăind în orizontul nenorocului și lipsei comunicării (omul care șia pierdut ecoul), Iona visătorul solitar (năzuind în somn sau treaz să prindă peștele cel mare). În tabloul al II lea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care, sfidând limitele, devine Ionacău tătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime (omul lucid care meditează asupra condiției sale existențiale), apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului exis tenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu "Pasărea sfântă" în viziunea lui Blaga: "potir" și "cântec de aur" peste "enigme moarte"; duh unduitor, pasărea "cernită, din lunare potire" (invocată de Vasile Nicolescu), "ține în cântec pământul". Pe urmele ei, poetul se angajează, solitar, într-o meditație resemnată; totul în lume e Fugă, trecere dintr-o stare în alta, mișcare perenă: Fuge luna, beată luntre între stele pune punte. Fuge vântul, fuge luna, Dacă mor, îmi e totuna. Din pământul rece sloi ca un fum mă-ntorc la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și o Îndemânare spontană de a neutraliza latura mârșavă a subalternilor: ranchiuna ascunsă sub servilismul celor care Îi slugăreau pe alții În silă, visând la revoluții care să-i descăpățâneze, și al celor care Își jucau rolul cu o demnitate resemnată. Femeile o invidiau frățește, bărbații o adoptau de la prima privire, trecând de partea ei. Dacă Olvido ar fi fost bărbat la Începutul secolului, Faulques și-o Închipuia luându-și fără efort micul dejun Într-o ciocolaterie, cu frac, lângă servitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
marmură, aplicat cu spatula și repictat pe deasupra; dar acesta nu schimba lucrurile prea mult: fisura Își urma, În tihnă, progresul implacabil. Pe când Își curăța griul și albastrul de pe degete cu o cârpă și un pic de apă, Faulques a privit resemnat crăpătura din perete. La urma urmelor, s-a consolat, totul făcea parte din criptogramă. Zigzagul din haos și sensurile lui oculte. Și natura, și-a amintit, avea pasiunile ei. Din această perspectivă, a privit multă vreme traiectoria fisurii: punctul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]