5,533 matches
-
se termină sec cu masa luată la restaurant de către Găbița, instinctul de supraviețuire mult mai puternic decât orice elimină trauma, actul atroce. Nu știu dacă există un film românesc care să arunce mai multă disperare decât acest film, fără nicio retorică, fără nicio morală. Poate tocmai de aceea, prin prisma acestui film, grupajul filmic al Epocii de Aur pare cumva frivol, inconsistent, făcut să amuze. Riscul cu noul film este tocmai acest amuzament, sesizarea situației absurde se face fără dificultate, comicul
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]
-
Expoziția a fost prezentată de Tudorel Urian. După cuvântul oficial de deschidere a "Zilelor culturii călinesciene", rostit de C. Th. Ciobanu și saluturile din partea oficialităților și a principalilor sponsori au urmat cele două prelecțiuni susținute de Elvira Sorohan (G. Călinescu - Retorica polemicii) și Geo Șerban (Despre normalitate în cazul călinescian). Dacă prelecțiunea doamnei Sorohan s-a remarcat prin precizia academică, Geo Șerban a punctat la capitolul farmec, discursul său cucerind realmente sala prin recursul la amintiri personale, introduse în demonstrația de
Zilele culturii călinesciene by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6863_a_8188]
-
marxist-leninistă, de autentic spirit revoluționar în abordarea problemelor atît de complexe ale ideologiei, culturii, educației și ale construcției socialiste în general". Fără nicio remușcare autentică, își îngăduia a osîndi ceea ce săvîrșise el însuși. Evident, palinodia nu depășea cadrul convențional al retoricii comuniste: În expunerea tovarășului Ceaușescu au fost supuse analizei și greșelile care s-au manifestat în trecut în activitatea ideologico-educativă. Într-adevăr, atunci tendințele puternice de dogmatizare a unor teze ale marxism-leninismului slăbeau puterea de înrîurire a activității noastre ideologice
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
lui migăloasă, sporită cu fiecare mileniu, viața lui lentă desfășurată / sub limita zero a viului". Ia naștere astfel un soi de tiranie a istoriei pe seama individului. Durata cea mai scurtă, condiția fragilă a acestuia sunt desconsiderate, azvîrlite în abisul unei retorici ce constituie „un decor inutil", „manevrabil". Cape diem s-ar cuveni să fe deviza noastră: , Jmi trăiesc limpede viața. / Forma mea proprie de cristalizare. Cît mai uman cu putință. Cît mai cristalin cu putință. Viața mea e o treabă mai
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
Ce se întîmplă? Pofta de a se juca a regizorului este dublată de forța intelectualului din el. A simțului cu totul special pe care îl are în a observa. A artistului preocupat de limba, de justa valoare a cuvîntului, de retorică - astăzi, pragmatică - și de poetică. A celui care face jocurile în funcție de ceea ce este scris. Vreau să spun, încă de aici, ceva care m-a emoționat real: performanța fiecărui actor. Fără excepție! Trupa aleasă mi se pare că aduce pe scenă
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
ale Europei, el nu avea cum să accepte captivitatea unei singure expresii culturale. Sedus în aceeași măsură de limbajele narative și de cele vizuale, de anecdotica diurnă a relului, dar și de chipurile lui ascunse, de ficțiunea comună și de retorica înaltă a filosofiei și a teologiei, el a încercat, și asta încă de la primele cărți, realizarea unei mari conexiuni: ceva asemănător cu teoria integrată a fizicienilor, capabilă să cuprindă în aceeași demonstrație și teoria cuantelor și pe aceea a relativității
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
cu trei chile mastică prima", ajungând la „venisem tomn-atunci". Nu trebuie să ne inducă în eroare pronumele relativ care. Nu are rolul de a introduce posibile relații de subordonare logică. Sintactica gramaticală, nu este folosită, ci doar mimată de moftangii. Retorica lor conține numai contradicții în care terțiul este acceptat cu seninătate. Admiterea contradicției, arată Piaget, este determinată fie prin amnezie (subiectul uită pe parcursul discursului premisele, ca în Căldură mare), fie prin condensare, mecanism prezent și în procesul de construcție al
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
Mattis-Teutsch, și tot el răspunde: ,,Prin tematica umană-estetică-sufletească - într-o formă care reușește să-l redea pe omul spiritual în cel mai frumos și cel mai măreț, din punct de vedere estetic, moment al existenței". Și iată cum în plină retorică realist-socialistă, în plină iconografie a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
rezultat nescontat, un soi de parazitism al paginilor în chestiune, ca și cum un stol de vietăți mici s-ar hrăni cu trupul uneia cu dimensiuni majore: "Vine apoi că succesorii, de obicei adversari, trăiesc - și bine și multă vreme - numai din retorica acuzelor și a culpabilizării, renegînd orice merit celor pe care i-au dat jos". Cade oare vreun politician din pricina propriilor merite? Ei aș! Dacă le-am lua în considerare exclusiv pe acestea, l-am putea socoti pe oricare din ei
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur pentru toți îndrăgostiții (măcar pentru a vedea că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice muritor)". Iarăși, "rezon". Prin retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent, pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-au preludat
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
o noua listă cu oficiali ruși sancționați, pe care se regăsesc șeful Administrației Prezidențiale de la Kremlin sau miliardarii Arkany și Boris Rotenberg. A doua lista a UE conține două figuri controversate și foarte vocale ale Kremlinului: vicepremierul Rogozin, cunoscut pentru retorica să belicoasa, si Dmitry Kiselyov, denumit și "șeful propagandei Kremlinului". Kiselyov este cel care a afirmat în timpul unei emisiuni pe care o prezență că Rusia este singura țară care poate "transforma SUA în cenușă radioactivă". Tot el a spus că
Cine sunt rușii de pe a doua "listă neagră" a UE by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79337_a_80662]
-
rezultat nescontat, un soi de parazitism al paginilor în chestiune, ca și cum un stol de vietăți mici s-ar hrăni cu trupul uneia cu dimensiuni majore: "Vine apoi că succesorii, de obicei adversari, trăiesc - și bine și multă vreme - numai din retorica acuzelor și a culpabilizării, renegînd orice merit celor pe care i-au dat jos". Cade oare vreun politician din pricina propriilor merite? Ei aș! Dacă le-am lua în considerare exclusiv pe acestea, l-am putea socoti pe oricare din ei
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur pentru toți îndrăgostiții (măcar pentru a vedea că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice muritor)". Iarăși, "rezon". Prin retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent, pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-au preludat
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
se afla în altă parte. Denigratorul consecvent al lui Alexandrescu, Heliade, are o singură (una singură!) notație relativ favorabilă dușmanului său, notație ce sugerează că vocația hulitului "ingrat" era poezia de idei, adică acea poezie pe care vechile tratate de retorică o numeau "didactică": Alexandrescu rămîne unul dintre puținii poeți români ce au scris o astfel de poezie. Faptul că el continuă să fie un om al secolului al XVIII-lea întîlnește aici argumentul hotărîtor: doar cînd începe dialogul cu un
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
de anxietatea împingerii pe o treaptă socială inferioară asimilată școlii profesionale. Cred că meritul principal al filmului lui Laurent Cantet stă în această punere în ecuație a relației polemice dintre profesor și elev ca situație existențială și nu ca simplă retorică pedagogică fără a impune concluzii și fără a propune o soteriologie laică pentru defavorizați. Personalitatea fiecărui individ în parte și încercarea de a înțelege dincolo de propriile condiționări cultural-mentalitare rămân coordonatele principale ale actului critic din filmul lui Cantet.
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
părere sexistă. "Cerem președintelui Traian Băsescu să își ceară scuze publice pentru declarațiile făcute, solicităm sancționarea acestor declarații de către instituțiile abilitate, delimitarea față de aceste declarații din partea altor reprezentanți politici și cerem din partea cetățenelor și cetățenilor României să nu accepte o retorică care ne subminează solidaritatea reciprocă", mai spun femeile. Președintele Traian Băsescu a declarat, marți, că, în actualul ritm de scădere demografică, România va avea 15 milioane de locuitori în 2030, iar structura se va schimba pentru că minoritatea roma este foarte
Băsescu, somat să își ceară scuze pentru declarațiile rasiste, sexiste, clasiste si naționaliste by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78416_a_79741]
-
obiect care-ți voalează retina, care absoarbe polaritățile prin concilierea transparenței absolute cu opacitatea unică, iar acest tip de obiect nu este altceva decît pictura lui Oravitzan. Pentru că este mult mai ușor să vorbești despre abstracțiuni, pur și simplu, despre retorica flăcării, de pildă, despre tremurul aerului, cam la un metru deasupra pămîntului, în amiezile toride, despre vocația halucinogenă a zăpezii sau despre măreția apelor înghețate decît despre ritmurile încărcate de lumină ale unui panou care se revarsă dincolo de orice margine
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
Titanic și, mai ales, L'Exode o vor ilustra. Fundoianu-Fondane nu a aderat la niciuna din mișcările de avangardă românești sau franceze (cu excepția grupului Discontinuité în 1928) și a formulat obiecții severe la adresa suprarealiștilor. Din climatul avangardist nu reține nici retorica revoluționară, nici extremismul politic, nici măcar experimentalismul artistic, ci doar impulsul - înscris în formula sa genetică -, de a pune spiritul în stare de criză, de a cultiva o libertate împinsă până la absurd: comentariile sale asupra programului dadaist stau mărturie. Această criză
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
întreprinsă de cunoscutul teoretician asupra "retoricii" specifice manifestelor de avangardă are ca bază solidă și convingătoare tocmai textele programatice ale italienilor. Nu e locul să le rezumăm aici, dar se cuvine să notăm măcar câteva date definitorii, ce evidențiază o "retorică a nu-ului și a lui anti", modelată de enumerări de "teze", într-un discurs de aspect "ritual", ca și "incantatoriu", în care suita negațiilor extreme "scandaloase", tinde să se formalizeze spectacular, virând către ludic, printr-o, cum zice Marino
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
cu viața acestui iubitor de muzică și de boemă, sobru, melancolic și ciudat, care s-a sinucis la o vârstă când opera abia începe să capete contur bine identificabil. Mai trebuie spus, pe scurt, că în pofida abandonării modelelor tradiționale, a retoricii anterioare, în spatele acestor texte, ce par lipsite de orice normative interne, există anumite coordonate în stare să facă din "metoda" absurdului urmuzian un mijloc inovator. Avem de-a face cu un mecanism de perfectă luciditate în mânuirea limbajului cu semnificație
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
spirituale de adâncă penetrație, lucru ce nu mi se întâmplă des și nici nu-mi este de vreun folos, fenomen care, tocmai prin neobișnuita-i prezență m-a pus pe gânduri. Totul a pornit de la o simplă întrebare, de pură retorică, dar cu întinse și profunde rădăcini în filosofie - de la anticii elini încoace: "ce ți-e și cu viața asta", - mi-am zis, oprin-du-mă scurt, cum și cutremurul a fost. Pentru că, din fire, sunt adversarul sistemelor. Am cugetat și m-am
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
și de idei, paginile romanului nu au totuși ceea ce ar trebui să fie nivelul de profunzime, adâncimea existențială. Dialogu-ri-le purtate între oștenii lui Osul nu au o evidentă tensiune a trăirii (iminentă în preajma catastrofei despre care știm că a urmat), retorica lor sună destul de anost, ca într-o nu foarte reușită piesă de tea-tru de factură istorică. Personajele nu au nimic memorabil. Osul și camarazii săi rămân la nivelul literaturii la fel de anonimi ca la nivelul istoriei celei mari. Nu au nimic
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
lui Ioan Pintea au remarcat ariditatea stilistica a autorului, tonul dur, direct, lipsit de dulcegăriile și zorzoanele excesive ale literaturii provenite din mediile bisericești. Ioan Pintea este probabil singurul poet care izbutește să acomodeze perfect judecățile și revelațiile credinței cu retorica poetica postmodernă. Aceasta face ca versurile sale să sune izbitor de actual, dar și neobișnuit de profund pentru cei familiarzați doar cu poezia postmodernă. Versurile lui Ioan Pintea pot părea pe cât de originale, pe atât de bizare și chiar vulgare
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
de lună, altfel decît solarul poet al anotimpurilor calde, apare Miron Costin: "Iar razele privirii lui stăpâne,/ Lucesc - de foc! - în noaptea diafană,/ De-ți pare ca o glorie romană/ Profetul sfânt al vremilor de mâne." Nu face economie de retorică laudativă, cu aroma cronicii de scrib tocmit de domn, versul lui Codreanu. Croit pe mărimea giganților pe-ai căror umeri, ne-o amintește o butadă recunoscătoare, dragă modernității, stau vremurile noi. Și liniștite. Era încă timpul, la 1914, să privești
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
ținut o serie de conferințe. Într-o abordare comparatistă, Felicia Mihali stă alături de Patrick Süskind, Marguerite Yourcenar, Oscar V. de L. Milosz, autori diferiți, de limbi diferite și din culturi diferite, ilustrînd ŕ la page circulația motivelor. Annafrancesca Naccarto analizează retorica desrădăcinării, în romanele Feliciei Mihali, oprindu-se, dintre infinit precisele țineri de minte ale simțurilor, pe care modernitatea toată le-a moștenit de la Proust, asupra virtuților mnemonice ale mirosului. Katia Stabile fixează pe harta imaginilor culturale spațiul descrierii din țara
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]