6,394 matches
-
de Sus, n-a fost nici o clipă când să mă gândesc la acest vin. Nici când ni s-a născut copilul sau la vreo sărbătoare... Abia când am aflat de la Gruia că este feciorul tău și că ne vom putea revedea, abia atunci gândul a zburat glonț la damigeana cu acest vin... Și iată-l pe masă, dinaintea domniilor voastre... ― Da’ de când vorbești tu ca din cronici, dragule? - l-a Întrebat Nicu. ― Vina o purtăm amândoi, fiindcă atunci când am terminat clasa a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și au plecat... Ne-am luat rămas bun de la el, urându-i Însănătoșire grabnică. „Te așteptăm cu mult drag să te Întorci” - i-a spus căpitanul, cu durere În glas. Multă vreme am trăit cu speranța că ne vom mai revedea... Nu bănuiam Însă că revederea va avea loc abia după... o viață de om! Și asta doar datorită unei Întâmplări fericite... L-am cunoscut pe dragul doctor Gruia, feciorul lui tata Toader și al mamei Maranda... ― Apoi sî nu mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fețele. Când a fost sigur că este „rotund”, l-a introdus În lucrarea pe care o pregătea. Cea pentru „marea Întâlnire”, cum Îl persiflase gândul de veghe. Se Întreba dacă n-a omis totuși ceva. Așa că s-a apucat să revadă mental fiecare moment al intervenției și să-și amintească comentariile profesorului... Privea mai mult În jos, pentru ca nimeni să nu-i distragă atenția. Se apropia de poarta Spiridoniei... ― SÎ trăiț’ domnu doctoru’, bunule! Da’ ci gânduri ti frământî șî mergi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a lipit de Nicu. ― Îți mai aduci aminte, dragul meu, cât de copii eram atunci?... În iarna aceea?... Și moș Costache... Ce suflet!... ― Spune-mi, Gruia, cum stai cu pregătirea? Peste șase zile va fi marea confruntare. ― Am reușit să revăd lucrările și... ― Și poimâine, după contravizită, vom sta de vorbă cu cărțile pe masă, cum se spune. De acord? ― Fără Îndoială, domnule profesor. ― Acum, hai să facem vizita bolnavilor și după aceea vei fi liber. Ne vom revedea poimâine seară
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
reușit să revăd lucrările și... ― Și poimâine, după contravizită, vom sta de vorbă cu cărțile pe masă, cum se spune. De acord? ― Fără Îndoială, domnule profesor. ― Acum, hai să facem vizita bolnavilor și după aceea vei fi liber. Ne vom revedea poimâine seară - i-a propus profesorul... Când au intrat În ultimul salon, Gruia a Întâlnit ochii unei țigăncușe nemaipomenit de frumoși, alături de un zâmbet timid... „Vezi, prietene, că ai a face cu o veche cunoștință!” - l-a atenționat gândul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cor: <Domnu’ doctoru’, bunule, hai cî moari mama noastrî ă. Ei, printre fusteicile Înflorate ce se agitau pe lângă <mama noastrîă era și cea a acestei țigăncușe, care atunci era o copilă doar. Acum Însă...” „Fără insinuări, cumetre. Sigur că acum revăd scena”. „Ei! Ce vremuri, domnule doctor asistent, viitor lector! Ce vremuri!” - l-a lăudat gândul de veghe. „Vezi cum ești? Eu Îți Întind un deget și tu Îmi apuci mâna toată. Da’ unde mai pui că mă cam iei și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
exagera, tati. ― Nu o spun fiindcă tu ești Despi, ci o spun ca cel prin mâna căruia au mai trecut și alți chirurgi... Acum, hai să ne odihnim un pic și apoi fiecare la treaba lui... * În cămăruța lui, Gruia revedea pentru a câta oară lucrările pregătite În vederea confruntării cu cei care vor hotărî dacă merită să urce pe treapta universitară următoare sau dacă mai are Încă nevoie de pregătire... Se apropia ora de vizitare a pacienților. Deși a primit Învoire
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
El punea Întrebările și el răspundea...” „Ei, să n-o luăm chiar așa. Poate Îi plăcea să se audă vorbind...” „Poate” - a răspuns Gruia conciliant. Când a ajuns la clinică, s-a dus În cămăruța lui, cu gând să mai revadă unele Însemnări, dar i se părea că nu are aer. Îi lipsea ceva... Nu și dădea seama ce. Încet-Încet, i s-a părut că lucrurile nu sunt chiar atât de complicate. Puterea de a se concentra asupra celor din paginile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
participării asistentului său la acest examen. Cei din comisie așteptau cu sobrietate rece prezentarea lucrării Întocmite În acest scop de Gruia, pentru a putea pune apoi Întrebări... Când Gruia a primit Încuviințarea să-și prezinte lucrarea, a simțit că renaște... Revedea toată țesătura frazelor tipărite din tomul Întocmit cu atâta trudă... A privit În ochii profesorului, unde a Întâlnit lumina Încurajatoare, și a pornit să vorbească... Când a sfârșit, razele soarelui strecurate pe după un colț de perdea arătau deja ora prânzului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lumea reală”, Încât În acest moment Îmi vine greu să vă dau un răspuns. ― Acum, se cade să te duci acasă și să-i bucuri și pe ai tăi, așa cum m-ai bucurat pe mine... Astăzi, fiind vineri, ne vom revedea luni dimineață. După efortul pe care l-ai depus, aceste câteva zile de odihnă vor fi ca o ploaie bună după o lungă arșiță. Să stai cu Tudorel, cu Maria și cu bătrânii tăi. Meriți din plin acest lucru, la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
văzuse ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat să își revadă teafăr și sănătos unicul frate. Apoi se repezi să îl îmbrățișeze, cu lacrimi în ochi. Vittorio! Caro mio!... Nu te-ai schimbat deloc... Ce bine-mi pare c-ai venit... Credeam că n-o să te mai văd niciodată!... Da de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dintre documente, pregătindu-se să citească. Ticu își întoarse pentru o clipă capul spre nevastă-sa și tuși cu tâlc, ciocănindu-și discret tâmpla cu degetul. ..."În numele comuniștilor italieni și a solidarității muncitorești internaționale... vă solicităm, dragi tovarăși români... să revedeți cu toată seriozitatea și responsabilitatea... cazul tovarășului Lucrețiu Pătrășcanu, personalitate marcantă a mișcării comuniste și muncitorești internaționale... Fiind convinși că în acest caz este vorba de o regretabilă eroare și că de dumneavoastră depinde ca ea să fie îndreptată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
păru-i albit căzându-i în șuvițe rebele peste frunte. Și tot în timp ce adăsta pe holul de la intrarea în facultate, întorcând capul spre ușă de câte ori se deschidea pentru a mai lăsa pe cineva să intre, mai avu ocazia să-l revadă pe tânărul și adulatul poet cu rubașcă neagră și chip expresiv. Însoțit de o mică ceată de prieteni și de admiratori, poetul se îndreptase glonț spre secretariatul facultății, ca să-și rezolve și el, ca toți muritorii, niscaiva probleme birocratice legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fuma ore în șir așezat pe bordura drumului îngust cu circulație infernală. In tovărășia umbrelei la fel de uzate ca și el, cu degetele tremurând pe țigara veșnic aprinsă, Justin analiza trecătorii cu pătrunzătoarea lui privirea albă. În preajma spitalizării, Dora l-a revăzut. De data asta, alături de umbrela diformă culcată pe trotuar se odihnea un rucsac uzat de culoare ce fusese cândva neagră și pe care se putea citi, imprimat cu un cenușiu murdar : "Dumnezeu nu există". Justin nu și-a ridicat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
proteja simțurile pacientei : "E doar aparatul de măsurat tensiune al monitorului. Nu te teme !" Dora își simte gura prinsă într-o botniță legată cu cabluri care strivesc obrajii. Pleoapele, redevenite materie, se deschid cu lentoare de parcă ar avea greutatea plumbului. Revede discul auriu coborând din înălțimi în rotație lină și transformându-se într-un nimb, ca cel al sfinților din icoane, care înconjoară chipul doctoriței anesteziste. Ar vrea să îi vorbească, dar nu are putere să își desfacă fălcile din încleștarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
desigur cea mai mare, cea mai frumoasă, cea mai..." Inima pornește în vârtejul dansului recent învățat, vârtejul emoției care reîncepe deîndată ce numele și imaginea lui Alex îi vin în minte. Legătoria este un pretext... Un pretext pentru a-l revedea cât mai repede. Pentru a se cufunda în privirea lui catifelată care poate să facă să dispară toate angoasele... Dorina se ridică de pe neprimitorul fotoliu gri și, în cadrul unicei ferestre a micii săli de așteptare, se apleacă discret pe minuscula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și prieteni, nici nu știe exact care anume, s-au ocupat să îl interneze pe Justin într-o casă de îngrijire a copiilor cu probleme... Justin se apropia acum de treizeci de ani și el nu avusese puterea să îl revadă vreodată. Primea la intervale regulate rapoarte medicale care spuneau ca starea lui Justin se degrada fără încetare, trimitea cu aceiași regularitate contribuția financiară necesară. Profesorul Grand nu realizează de câtă vreme stă pe banca din parc și nu știe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dobândise și ea un fel de înțelegere, de bucurie, în așteptarea acelei zile în care viața noastră se va schimba. Pentru ea era foarte important să-și cunoască mai bine tatăl cum era și pentru mine dorința de a-l revedea pe Simion și de a mă ști mai aproape de el. Trecuse un an și ceva mai bine de jumătate din al doilea de la plecarea lui Simion și nu primisem nici o veste dar nu îmi pierdusem speranța, aveam încredere deplină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scoată din geamantanul cafeniu și să disimuleze sub fusta creață pe care o purta, aparatul de fotografiat și o cărticică, "Farmacia naturii", pe care o luasem printre puținele cărți de farmacie în voiajul care se voia să fie al libertății. Revăzând cu ochii minții gara în care am fost duse sub escortă de doi ostași ruși, undeva departe între linii, cred că era gara de mărfuri de lângă grădina publică din Cernăuți, dar asta oricum nu are importanță. Odată în vagon, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urma celor trei femei din familia ucraineană Cozmei. Cu bună seamă că s-au stins pe Obi în sus, pe un plai străin, dar mai apropiat de osemintele bărbaților lor. Odihnească-se în pace ! Doar pe Vasili l-am mai revăzut peste ani. Primăvara revenise cu cortegiul ei de ciripit de păsări, de muguri care se grăbeau să se deschidă sub căldura razelor de soare, de parfumuri de verdeață și de flori care dominau chiar și mirosul de spital. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ai mei, de zilele bune trăite înainte de război. Mai era această casă pe care am găsit-o părăsită și dărăpănată, dar totuși nu stăteam în drum. Și mai erau tufele de liliac, amintirea lui Simion și speranța că îl voi revedea vreodată. Nu a fost să fie... Comunismul triumfase și de partea cealaltă a graniței, strașnic de păzite pe vremea aceea. Dar eu nu aveam alt "acasă" decât acest loc pe care îl idealizasem și la care visasem în tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de aripi de fluture : "...păcătoasă... sfârșit... sfânt... iertare..." Nu mai are nevoie de nici un alt îndemn. Se concentrează și o cheamă în memorie pe mama ei, pe Isidora. La început, gândul o poartă doar la patul de spital, unde o revede așa cum a văzut-o pentru ultima oară, chinuită de dureri și tratamente. Fără să își dea seama, acestor imagini triste le iau locul cele din copilărie, în care chipul mamei este cel pe care îl poartă întotdeauna în suflet: blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Botșănii ceia, legat de Respublicuța nostră Huțulească. Dar numai cât a durat procesul, că m-au găsit nevinovat și iată-mă-s alăturea de tine, întreg și nevătămat, Mălină, flămând și însetat de toate cele... Mă bucur că ne-am revăzut aici, la poala pădurii. Vezi că ți-am adus un bucium nou, ca să-ți aud chemarea când mă voi afla tocmai la fâneața de peste munte, și iarba dracului în pacioace; Oxanei-mărgele și fluturași, iar pentru băieți-pălărioare feșterești cu pană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și s-au iubit încă din liceu. În plus, se pare că amândoi au avut neșansa unor căsnicii nereușite, dar și-au onorat contractele încheiate la voia părinților cu decență și creștinească supunere. Acum sunt liberi, fără obligații și se revăd după 50 de ani... Șansa unei vieți!... Mai știi... Nici o dată să nu zici niciodată!... O las... așa precum spuneai, dar tot jigodie a rămas... japița... Și se menține de minune babornița... că nici nu-i dai 73... Ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bulevardul, mă gândeam să-i spun că-mi place ce-i ascunde tărtăcuța. Nineta, trecută prin toate iadurile terestre ale lumii, văzuse, probabil, aceste zvârcoliri freudiene și tocmai de aceea mă pusese la zid. După vreo cinci ani, când am revăzut-o pe Liz, care purta în brațe al doilea prunc, am tresărit și i-am zis, din reflex, zâmbind, tot "săru' mâna A". Dar Liz m-a privit drept în ochi, mi-a citit dezamăgirea provocată de trupul său, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]