3,881 matches
-
am terminat, m-a întrebat ce fac de fapt, ce cred despre teatrul alternativ, ce am de gând, am sporovăit și, când a apărut directoarea, gătită frumos, veselă, cu acel zâmbet inconfundabil de vedetă de cinema, ne-am luat la revedere, el a plecat probabil la un restaurant, eu am luat-o pe jos spre hotelul unde urma să mai dorm o noapte înainte de a mă întoarce acasă, hotărât mai mult ca oricând să-mi caut un drum. La Național nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
munca intelectuală n‑ar fi existat cultura, care e lucrul cel mai important. Mama spune că‑și pierde mințile, iar lipitorii de afișe spun același lucru. Credem că deocamdată nu‑i nimic de făcut cu el, doamnă Sepp. Deci, la revedere. Ne îndepărtăm acum de acest coleg pe care l‑au instigat alții. Poate că până la urmă o să priceapă, deși ne cam îndoim. Acum ne întâlnim tot mai des cu astfel de cazuri. Mama spune, mai poftiți pe aici când aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iar micile certuri nu fac decât să consolideze iubirea, nu s‑o distrugă precum un acid coroziv; o biserică răcoroasă, cuvinte îndrăznețe, dar nu prea îndrăznețe, acorduri de chitară, solidaritatea unui grup unit, după aceea trebuie să ne luăm la revedere de la pater Clemens. Păcat! Întruniri vesele și interesante în același timp, unde se prezintă referate și poze. Plimbări de seară sub cerul înstelat, pe terenul proprietate personală sau în vecinătatea terenului proprietate personală. Ceva care să însemne un nou început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nou început, un nou boboc ce urmează să înflorească. Veșnicia înseamnă liniște - glasul efemerului, își notează cineva în jurnalul personal. Soarele și părinții care se înțeleg bine, vizite la castel, despărțiri, tristețe, dar cu un ochi care râde, fiindcă probabilitatea revederii e foarte mare, frați care te ajută să treci peste momentele grele cu jocuri amuzante de societate, frați care se ciondănesc râzând, pianul, Debussy, picturi impresioniste, un lac, oi, cărăbuși de pădure, nori aurii, drumeții cu rucsacul în spate. Mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
toată lumea îl aude, nimeni nu‑l înțelege, dar ceea ce nu este înțeles e tolerat, iar unde această toleranță lipsește, este promovată prin discuții. În locul ăsta oamenii au o strălucire în ochi chiar și atunci când se despart, fiindcă se gândesc la revederea care îi așteaptă cu siguranță în curând, adieu, Chou‑Chou, un VW broscuță de culoare gri se târăște de‑a bușilea până la colț și dispare, dar lasă mult în urmă: prietenie și calitate umană. O fată ia masa de prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care se înțeleg bine cu cele două jumătăți ale unei sfere care se îmbină perfect și alcătuiesc împreună o sferă. Se vorbește degajat și plin de încredere reciproc împărtășită despre această formă a geometriei în spațiu. Lumea își ia la revedere gândindu‑se că acum, în momentul despărțirii, ar trebui să se simtă la fel ca atunci când s‑au salutat, doar mai bogați, fiindcă între timp și‑au dăruit multe lucruri prețioase. Lui Hans nu i‑a dăruit nimeni nimic, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prea mult, ajung să mă detest. Ai găsit răspunsul În legătură cu urechea lui Van Gogh? Dacă Îmi spui răspunsul, sunt de acord să ne mai Întâlnim o dată. — Am aflat răspunsul, am spus. — Perfect. Spune-mi-l și apoi ne luăm la revedere pe ziua de azi. Am tras inconștient pe nas cocaină din recipientul pe care mi-l dăduse bărbatul. Mi-am dat seama abia când l-am luat de la nas. Prizasem fără ca măcar să-mi dau seama ce fac și m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se mai îngrijoreze pentru ea acum. Nimic nu o mai poate aduce înapoi. Ar trebui ca amândoi să vă continuați viața și să lăsați în urmă ceea ce s-a întâmplat. Încercați să fiți fericiți. Emmeline trebuie să plece acum. La revedere, Emmeline, suspină Hildegard. — Adio, am spus și eu. Din nou se lăsă tăcerea, cu excepția zgomotului făcut de sângele care îmi năvălea în urechi. Eram bucuros că era întuneric, deoarece îmi ascundea chipul, care cu siguranță îmi arăta furia, și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ezitați să ne contactați din nou dacă veți dori la un moment dat să intrați în legătură cu fiica dumneavoastră. Dar eu aș mai sta un pic. Nu e bine să chemi un spirit prea des. Ne-am luat din nou la revedere și am mers înapoi la mașină: — Du-mă departe de aici, Bernie, șuieră ea în timp ce-i deschideam portiera. Până să pornesc eu motorul, ea plângea din nou, numai că de data asta era de uimire și oroare: Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sau ceva de genu’ ăsta. Dar eu eram posedat de un simț al pericolului pe care geamătul vântului printre norii care se strângeau pe cer nu făcea nimic ca să-l reducă, iar acest sentiment fu și mai mult acutizat de revederea casei de turtă de dulce. Între timp, mașinile de serviciu dispăruseră de pe caldarâm, dar eu m-am apropiat totuși de grădină cu precauție, pentru cazul în care, din cine știe ce motiv, cei doi tipi de la SS ar fi rămas în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu vă supărați, am observat că vă plac prunele... poate luați și de la noi un sac... sunt proaspete... — Vă mulțumesc, băieți - spuse înduioșat Herbert -, nu vă refuz. Te rog, Toshiro. Asiaticul merse în magazie și aduse sacul. — Și-acum, la revedere, băieți! zise Herbert ridicându-se. Săru-mânușițele, doamnă. — Mai stați, vă rog, zise Felix S 23. Nu e nici o grabă. — Datoria-i datorie, zise Herbert. Nu mai putem sta. Azi n-am prins decât un satelit senegalez și pe voi. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
regăsit, apoi se auzi din vocea din eter: — Alo, „Bourule”! Sunt Roșca 7, responsabilul satelitului! — Ziceți, tovarășe Roșca! strigă Felix S 23. — Mă băieți, n-aveți cumva niște capace de delcou? — N-avem, tovarășe Roșca, și noi căutăm! — Atunci, la revedere! Să nu întârziați! Salutări acasă! Vocea se stinse. — Săracii, nu mai au nici fise... zise Felix S 23. Dom’le când e să fie, necazul te-ajunge și-n cosmos... Episodul 48 Veac nou La circa 48 de ore după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-i șoptit: — Nu disperați, nu intrați în panică. Organizați totul în așa fel încât obsesia rapiței să cadă pe un plan secundar, în subconștient. Taraful să cânte zi și noapte. Înființați mai multe brigăzi satirice. Organizați tombole. Revalorificați folclorul. La revedere. Tov. Roșca dădu încet din cap, apoi făcu semn tarafului să cânte. Nava se ridică în tării. Episodul 50 În sfârșit, acasă! Ce poate fi mai frumos, întorcându-te din spațiu și apropiindu-te de Terra, decât să vezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se va hotărî! Aveți rata locală imediat, peste un sfert de ceas. Uitați-vă, stația e acolo, lângă butoaiele acelea. Felix S 23 privi în direcția indicată și văzu un grup de treizeci-patruzeci de oameni așteptând în soare. — Atunci, la revedere, spuse el, făcând semn tovarășilor săi să iasă. — Toate cele bune, răspunse robotul. Prin fereastra deschisă, cei patru se văzură mergând spre stație. — Vai de mama lor până se vor acomoda, spuse robotul metalizat către cel de la birou. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ducând la stări de agonie și deznădejde. Nimeni nu mai putea să dărâme zidurile care se înălțaseră înfricoșător între noi. - Te sun mai spre seară. Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere! N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-a închisimediat. Surd, sec, ca un capac peste un sicriu în care zăcea o iubire moartă. O iubire încă în floare, atât de frumoasă în cumințenia ei, în
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
mai putea să dărâme zidurile care se înălțaseră înfricoșător între noi. - Te sun mai spre seară. Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere! N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-a închisimediat. Surd, sec, ca un capac peste un sicriu în care zăcea o iubire moartă. O iubire încă în floare, atât de frumoasă în cumințenia ei, în neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
de cât mă așteptam. S-a descoperit că are o rană de cuțit în spate, pierduse mult sânge, a fost luat de doi brancardieri și a dispărut în labirintul de săli și perdele. Când a venit să își ia la revedere, mi-a mai cerut odată amănunte și i-am spus că l-am zărit pe acest tânăr pe care nu îl cunosc de fel, într-o stare de semi-transă de la mine de acasă și cam asta-i tot. A dat
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
-o pe Vica, o femeie de două ori cât ea, însoțită de soțul ei care fierbea de furie, mi-a întins fără o vorbă cheia, iar eu mi-am făcut repede bagajele. Când am plecat le-am spus totuși la revedere și am îmbrățișat-o pe mamaie pe care o iertasem pentru gafa ei. Am observat că avea ochii plini de lacrimi și i-am strecurat în buzunarul de la șorț o ciocolată, apoi am plecat din casă fără nici o părere de
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
simple cuvinte spuse din și cu suflet, caligrafiază în mintea mea, tumultul sentimentelor gândite acolo, în arhipelagul inimii sale, stârnind nu numai admirație dar și o dragoste necondiționată; Pereche - Nepereche ; Somnul din somn ; Nascendo ; Orizont ; Înecarea lacrimei ; Basm; ; Litera ; La revedere ; Muntele din mare; Anotimp invers; Ea , și un alt șirag de poeme nestemate, precum le văd ochii mei . Tumultul, a tot ce este omenesc, îl desprind uneori din toată dragostea condiționată sau necondiționată, dăruită de cele mai multe ori fără a primi
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]
-
de cât mă așteptam. S-a descoperit că are o rană de cuțit în spate, pierduse mult sânge, a fost luat de doi brancardieri și a dispărut în labirintul de săli și perdele. Când a venit să își ia la revedere, mi-a mai cerut odată amănunte și i-am spus că l-am zărit pe acest tânăr pe care nu îl cunosc de fel, într-o stare de semi-transă de la mine de acasă și cam asta-i tot. A dat
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
localnic decât tine, deci gazdă..., te rog! Au ieșit veseli din restaurant și au mai zăbovit lângă mașină pentru a epuiza subiectele neterminate. Nu au obținut tot ce au dorit, fiecare de la celălalt, dar s-au declarat satisfăcuți și bucuria revederii i-a îndemnat să se invite reciproc, fără rețineri, pentru zilele următoare. În acest fel a aflat Gogu că, deocamdată, domiciliul stabil al lui Mișu este într-o comună apropiată, în casa bunicilor săi de după mamă... * La „conac”, după denumirea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
la pretențiile lui Mișu, nici că se făcea să consume el ceva în așa ambianță... - Hai să mergem la hanul lui P... Au mâncare excelentă și vin de cramă, superior, la alegere, a propus Doru, destul de binevoitor și bucuros de revedere. Și așa, în seara asta nu am treabă. Sunt liber, a precizat el pentru a se înțelege cât este de disponibil. - Da, nu ar fi rea ideea, dar eu sunt cu mașina... cum mă întorc acasă? Că doar n-o să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
la bară, precum te-am văzut aici, vei fi un avocat foarte bun! - Mulțumesc... Știți..., a încercat ea să răspundă, e greu de intrat. Cunoașteți... - Cunosc, cunosc! Caută-l pe maestrul și va fi mai ușor decât îți imaginezi. La revedere! i-a răspuns acel domn întinzându-i mâna. "Toți bărbații de la acea masă au dat mâna cu mine... Doamne, ce fericită am fost! Nu m-au privit ca pe un ospătar! Și câte se spun despre avocați! Dar, sunt oameni
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
vrut să... Te înțeleg, desigur. - Ei bine, mă retrag, nu te supăra... - Nu, nu am motiv. Hai, pa! Rămâne pe altă dată... Sper să fii mai bine dispusă și să nu mă lași cu ochii-n soare... - Mulțumesc, doctore! La revedere! Mergea cu pași mici și repezi. Ar fi dorit să alerge. Parcă o luase cu frig. Până să ajungă în fața blocului, a sunat telefonul. A scotocit poșeta cu grabă. Mâinile-i tremurau. „Doamne, bine că am avut puterea să plec
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
Să nu uităm că vremea la Eminescu, poate măsura și timpul etern, imuabil, circular, al naturii. O astfel de dublă polarizare semantică a vremii (care sugerează și timpul individual al lui Macedonski, dar și timpul naturii eterne) putem afla în Revedere, unde vremea exprimă mai întâi timpul regenerator al naturii, foarte apropiat de cel cosmic: "Codrule cu râuri line/ Vremea trece, vremea vine,/ Tu din tânăr precum ești/ Tot mereu întinerești". (...) La Macedonski vremea este partea componentă a unui spațiu poetic
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]