KorAP: Find »[drukola/base=revelion & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...95 >

2,374 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

puțin știi că Îți servești Statul, și până la urmă Țara și Poporul. Ochii lui Gheretă se umeziră de emoție. Nu ziceam noi În armată: Servesc Patria! Ba da, Gheretă, și ce-am mai servit-o! Dar să ne Întoarcem la Revelion. Ziceai că e ciudat.... Păi, alt cuvânt nu am găsit pentru un „Revelion cu vânzare”. După cum scrie la ziar. Cum ai spus? Brândușă văzuse și auzise multe În viața lui, mergea prin talciocuri mai des decât la biserică, dar așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
lui Gheretă se umeziră de emoție. Nu ziceam noi În armată: Servesc Patria! Ba da, Gheretă, și ce-am mai servit-o! Dar să ne Întoarcem la Revelion. Ziceai că e ciudat.... Păi, alt cuvânt nu am găsit pentru un „Revelion cu vânzare”. După cum scrie la ziar. Cum ai spus? Brândușă văzuse și auzise multe În viața lui, mergea prin talciocuri mai des decât la biserică, dar așa ceva... Și ce se vinde, mă Gheretă? Pictori morți, zice domnul Zegrea, farmacistul, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și când cobora cu liftul de la etajul zece. Doar când ajunse din nou În stradă admise că Brândușă era tot Brândușă. Cartușul de Kent pe care Îl ținea sub braț era dovada. El nu fuma deloc. Zorela, În schimb, de Revelion, fuma numai Kent, și numai de la Brândușă. E o femeie rafinată, orice s-ar spune. Și se spuneau destule. Rafinamentul ei, Însă, era mai presus de orice bănuială, una fiind curvăsăria, mai bine zis. Chiar așa stând lucrurile, Zorela merita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
deloc. Pentru a nu-și ofensa amfitrionii și stăpâna absentă a casei, cei mai puțin familiarizați cu pictura citiră totuși pioși etichetele Înguste ce Însoțeau tablourile, păstrând În memoria artiștilor un moment de reculegere și chiar de recunoștință pentru acest revelion furcsa sau bizar pe care Îl onorau după puteri: Îmbrăcați cum se cuvine și cu brațele Încărcate de platouri cu mâncăruri pe care le așezaseră cu evlavie pe masa uriașă din mijlocul sufrageriei, În timp ce un gând pios Însoțit de cruci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de această mulțime eterogenă și străină, entuziastă sau abulică, În funcție de cantitatea de alcool ingerată, euforică sau blazată, dispusă totuși, În ciuda diferențelor, să petreacă o noapte Împreună Într-un loc altfel inaccesibil. Mulți dintre ei aveau să povestească mai târziu despre revelionul lor la Casa Ster, le fel de celebră și de enigmatică În orașul lor, precum Casa Vernescu sau Capșa la București. Interesul pentru tablouri era unul mimat sau de circumstanță. Se anunța un eșec răsunător. Scuze ar fi fost destule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de in În care tablourile erau promisiunea Înșelătoare a unor oaze de neatins. Căuta drumul cel mai scurt spre debaraua În care Își lăsase cizmele și ceea ce ea numea un military trench coat pentru a se face nevăzută Înainte ca Revelionul cu vânzare să se transforme În Revelion cu regrete când ușa masivă de la intrare se deschise fără preaviz și cu asemenea amplitudine, Încât mulți o și văzură sărind din balamale ca o ușă oarecare de pefele cum aveau mai toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Înșelătoare a unor oaze de neatins. Căuta drumul cel mai scurt spre debaraua În care Își lăsase cizmele și ceea ce ea numea un military trench coat pentru a se face nevăzută Înainte ca Revelionul cu vânzare să se transforme În Revelion cu regrete când ușa masivă de la intrare se deschise fără preaviz și cu asemenea amplitudine, Încât mulți o și văzură sărind din balamale ca o ușă oarecare de pefele cum aveau mai toate apartamentele de bloc. Intrară pe rând: un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
gagica lu' dom' profesor care Îl scăpă de pălărie. La timp ca să vadă că mirosul de sarmale care Îi ajunsese la nas, venea chiar de la sarmale. De servirea lor se ocupa un domn chelner În persoană. Era Într-adevăr un revelion select! Lui Gheretă Îi plăceau sarmalele! Îl făceau mai bun parcă, mai blând, mai Îngăduitor. Parcă aș lua napoton, Își zicea el În aceste momente fericite de Împăcare cu lumea sau o cană de ceai cu bromură cum doar În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu se Întâmplă nimic, va trebui să mă mut de aici, Își spuse Petru, cu ochii la Iolanda, care ținea, În brațe, râzând, farfuria aceea albă și bizară a ochelaristului. Văzută de departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mâna de câteva secunde, repetând Într-una: Dom' profesor, dom' profesor! cu o intonație care avea cel puțin trei Înțelesuri: bucurie a revederii după mica lor agapă secretă de acum două zile; subliniere a unei relații care depășea moftul unui revelion unde ar fi putut veni oricine, și, În sfârșit, Încercare amicală de a-l readuce cu picioarele pe pământ după o scurtă plimbare În lumea ideilor, pe unde dom' profesor mai dădea câte o raită, precum alții la curve. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai dădea câte o raită, precum alții la curve. Cu gândul Încă la silueta diformă a Iolandei, Petru nu putu spune decât atât: Cu ce ocazie, domule Brândușă? Cum cu ce ocazie, dom' profesor, cum cu ce ocazie? Cu ocazia revelionului cu artă. Așa ceva nu trăiești În fiecare an. De distrat, te distrezi când vrei, he, he, parcă nu știți, zise Brândușă trăgând cu ochiul spre locul În care se găsea Iolanda. Da' să te cultivi, cum se zice, În anumite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
le spună ceva. Doamna Ster, stăpâna casei, după cum bine știu unii, vă urează un an bun și petrecere frumoasă! Fără prelungiri, adaug eu, cu voia dumneavoastră. În afara acestei case și a acestor tablouri scoase la vânzare, pentru mulți dintre noi, revelionul acesta ar fi unul oarecare. Pentru domnul Brândușă, dacă i-am reținut bine numele de floare, evenimentul la care asistăm ca la un spectacol În reluare la cererea publicului În fiecare an, la aceeași dată, e cu siguranță unul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
câteva pagini, nu știu cum arată astăzi și, până astăzi nu am văzut nici măcar În reproduceri tablourile. Despre Școală de pictură de la Baia Mare am informații puține și contradictorii, unii o socotesc de un interes local, alții de anvergură europeană. A transforma acest revelion Într-un colocviu cu această temă ar fi o dovadă de inconștiență sau de prost gust. Eu mă aflu aici ca mesager al doamnei Ster. În ce privește textele Violetei, pot spune că le știu pe de rost. Le-aș putea recita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
fără păreri de rău, protejați doar de ramele de un auriu coclit ale tablourilor pe care zarurile colorate ale vieților lor fuseseră demult aruncate, fără să abolească Însă hazardul, vorba cuiva. 16. În sufragerie Însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Revelionul căpătase Încă de la primele cuvinte rostite de Eleonora ceva din solemnitatea și stranietatea unui vernisaj nocturn, inedit chiar și pentru cei foarte puțini obișnuiți ai expozițiilor de artă plastică din oraș, vârful de neatins rămânând Încă Atelier '35, un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu tot timpul. Până atunci nu fusese decât un zâmbet Înghețat rătăcind Într-o mare de zâmbete reci și priviri de o apăsată curiozitate, care o hăcuiau fără milă ca pe o bucată de carne nelipsită din meniul tradițional de revelion. Dansa cu mâinile Încrucișate pe sâni, vrând parcă să se asigure că Îi mai avea și că nu fusese deposedată de ei și de nici o parte vizibilă a corpului, prin cine știe ce scamatorie oricând posibilă În acest mic bâlci În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ăsta? i-a răspuns ea. I-a urat drum bun și l-a sfătuit să se ferească de scorpioni și de legioneloză. Apoi a intrat În casă și i-a spus doamnei Ster că va merge totuși În oraș la revelion și că va citi Însemnările Violetei. Doamna Ster avea oaspeți de seamă În noaptea asta: pe Susana Și pe Matei. Mezelurile domnului Húsvágó erau deja puse pe platouri În cămară. Macavei s-a dus la bufet și a băut rachiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
meargă bine vânzările, Îți urează Iolanda Filcz&Co. Mulțumesc, la mulți ani, zise Flavius-Tiberius surprins de acest telefon. Era nesigur În voce și lucrul ăsta se simțea bine. Îl scoase din Încurcătură tot Iolanda. Dacă te interesează pictura, poți face revelionul cu noi, În casa doamnei Ster. Avem aprobare. Care pictură? Întrebă el o dată În plus mirat. Toată, dar mai ales Școala de la Baia Mare. Ai auzit de ea, sper... Câte ceva, zise el, dus pe gânduri. Îi veniră În minte fișele Violetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Grațian reda tuturor o bună dispoziție pe lângă care ei trecuseră fără să Își dea seama, preocupați parcă În mod obscur, mai degrabă de fragilitatea decât de bucuria reîntâlnirii. Spunându-i lui Grațian că tocmai se pregătea să meargă la un revelion ciudat, Flavius-Tiberius Își punea părinții În fața unui fapt Împlinit. Ai și tu loc, dacă ai chef. Și Maria și camera ta de filmat, adăugă el, mai mult de formă, căci Își cunoștea prea bine prietenul pentru a crede că un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
oarecare. Excepțiile, miracolele dacă vrei, prietene, au, uneori, banalitatea și prospețimea ciupercilor găsite după ploaie. O simplitate năucitoare! Prefer să le trăiesc aici, la mine, unde vei fi bine primit, la orice oră. Și să-ți mai spun ceva: dacă revelionul tău se anunță ciudat, al meu chiar este. Și asta nu doar pentru că am o sticlă de bourbon Four Roses, din care o să ai și tu o picătură, ci și pentru că, În afară de ceea ce toată lumea face acum În mod obișnuit, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
gonflabilă. Acum, nici acest lucru nu mai era posibil, dar nici nu și-l dorea. În cel mult o oră tragem cortina, zise Petru. Și ne vom duce cu toții la culcare și vom mai dormi un an În așteptarea altui revelion, zise Iolanda. Privi o clipă În jur, apoi continuă: Poate cei doi vor adormi dansând. Unul În brațele celuilalt. Somnul ideal! Arată bine Împreună... Un an trece repede. Mai ales În cazul acesta, zise Petru, cu o undă de ironie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și la tine... Petru Însă nu mai auzi ultimele cuvinte pentru că băiatul cu muzica pusese Marșul din Aida la puterea maximă a boxelor sale. Petrecerea se Încheiase. Urmau socotelile. 37. Ora patru e o oră potrivită pentru un final de revelion, zise Flavius-Tiberius. În aer plutea un miros ciudat de ierburi arse. Îl simți și tu? Ce anume? Mirosul ăsta? Cred că mica noastră tundră pubiană arde mocnit, zise ea, trecându-și În jurul gâtului un capăt al fularului nesfârșit de lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
din cartier. Gheretă e poștaș la stat, dar lucrează și pentru mine. În orele libere. I-aș fi spus chiar eu domnului cu antene cum stau treburile pe aici, dar m-am gândit că nu-i frumos să-i stric revelionul și libidoul tocmai când se freca de domnișoara cu discursul de ieșea fum din ei. N-ați simțit? Dacă vrea să lucreze la mine, să mă caute. Și s-o aducă și pe fată. Am Înțeles că e tare la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În contrast oarecum cu o prezență rece și indiferentă, cel mult amuzată, de până atunci. Orice se poate contesta, zise el Într-un târziu. Începând cu buna mea credință În organizarea acestui hibrid jalnic, cum bine s-a văzut, de revelion și licitație. Ideea ta cu anunțul la mica publicitate nu a fost neapărat stupidă, cât insolentă, dar câștigul e spectaculos, trebuie să recunoaștem. Acum ce-a fost, a fost. Nu ne mai rămâne decât să scoatem afară pânza de decor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
așa până la Sfântul Ioan Botezătorul. Pe lângă bucurii, sărbătorile aduceau, odată cu excese de tot felul, și câteva Înmormântări. Nopțile de priveghi treceau Însă de la o vreme mai ușor, Întrucât pe casetele video, ce nu lipseau din nici o casă, se putea vedea revelionul ce tocmai se Încheiase, cu mortul care Încă mai era În viață. Se Închina mereu În memoria lui, cu țuica ori cu vin, după preferințe, și se spunea: „Dumnezeu să-l odihnească” sau „Să-i fie țărâna ușoară”! Judecând după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de pahare golite În această Împrejurare, cei mutați la cele veșnice ar fi trebuit cu adevărat să se odihnească În văzduh. Printre paharele care urcau și coborau ca tastele unei uriașe mașini de scris din sticlă roșie, se vedea când revelionul, când priveghiul. Consolarea supremă adresată celor chemați la Domnul era cuprinsă În aceeași cugetare Încurajatoare: „La toți ne vine rândul” cu variațiuni: „De asta nu scapă nimeni” și sceptic-optimista „De aiasta nu tare mulți scapă”, formulată se pare spre știința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]