1,027 matches
-
sa Nico, cerut de public): nu știm ce rețete i s-au prescris acolo, dar evoluția sa este entuziasmantă, nu stă o clipă într-o oră de recital, aleargă, sare, stă în genunchi, antrenează spectatorii la “conga”, îi face o reverență lui Elvis Presleysau dăruind schimb Cătălin Crișan a pus accentul pe repertoriul liric, admiratoarelor “Doar o singură noapte”, melodia lui Andrei intimist, smulgând oftaturi din pieptul doamnelor, iar la Kerestely cu care a cucerit Trofeul Mamaia. final a interpretat, a
?lag?rul rom?nesc la Baia Mare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83748_a_85073]
-
patetic sînt astăzi cineva. Ne-am intersectat și teatral atunci cînd a făcut, de pildă, Dama cu camelii sau Richard al III-lea pentru că a lucrat cu Răzvan Mazilu. De fapt, de aici s-a născut, într-un fel, această reverență pe care o fac maestrului Ioan Tugearu, care, în noiembrie trecut, a împlinit o vîrstă frumoasă. Apropierea domniei sale de tînăra generație. Și susținerea artiștilor tineri pînă la capăt, necondiționat, cu o uriașă deschidere și modestie. A fost pe aceleași baricade
Despre Ioan Tugearu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8684_a_10009]
-
aprinsă și hainele ei erau acolo. O văzui revenind pe o ușă de lângă fereastră, pe care n-o observasem, pesemne o toaletă. "Bună seara, domnule! zise cu un glas imitând o mică domnișoară care a fost trimisă să facă o reverență ceremonioasă celor mari. Apoi se vîrî sub pătura albă, care, încărcată de electricitate, o făcu să se înfioare. Vrei să vezi ceva?" zise și stinse lumina. Ca să-mi arate în întuneric scânteile minuscule, ca niște păreri, pe care le făcea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
doresc din toată inima ceea ce și dumneaei și-a dorit joi seara, în sunetele baladei lui Chopin; n-a uitat... Cele mai sincere urări! Generalul Ivolghin și prințul Mâșkin! — N-o să uit! spuse doamna și, devenind mai încrezătoare, făcu o reverență. Coborând scara, încă înflăcărat, generalul continuă să-și exprime regretul că nu i-au găsit pe stăpâni acasă și că prințul a ratat prilejul de a cunoaște niște persoane atât de încântătoare. — Știți, dragul meu, în sufletul meu sunt puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
surâsul jucăuș al Varvarei Ardalionovna și dintr-odată le-a trântit-o: „V-am chemat numai ca să-mi exprim personal satisfacția pentru sentimentele dumneavoastră sincere și prietenești, de care, dacă voi avea nevoie, fiți siguri că...“ Le-a făcut o reverență și cei doi au plecat, numai nu știu dacă au rămas cu buzele umflate sau au triumfat; Ganecika a rămas, firește, cu buzele umflate; n-a înțeles nimic și s-a făcut roșu la față ca racul (are câteodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
începutul secolului ori, în spațiul românesc, de la poeți ca Tristan Tzara, Ion Vinea și Adrian Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce în spectacolul feeric o undă de angoasă, ca în Almanah („Proprietarul circului salt mortal ca o reverență / Câte frânghii și în sângerări orchestra”) sau în Sfârșit, cu acest final amintind de Lamento-ul lui Ion Vinea: „Nu auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. „Almanahul” liric propus de Invitație la bal se deschide însă și la pagini mai
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aproximează o stare de spirit prin mișcarea aparent arbitrară a sintaxei textuale. Când scrie, de pildă, în Pneu: „Parc săpat în inel, amurg / Surâsul îl porți ca pe un alpenstock, / Strigătele urcă la cer ca apa în țevi, // Vântul face reverențe până la trei/ zeci și șapte, cuvintele ies ca soldații din garnizoană” - poetul vizează, succesiv, ordonarea plastică, geometrică a imaginilor naturale (în primul vers), entuziasmul „călătoriei” ca descoperire a unui spectacol destins, sărbătoresc, în care contează nu atât logica exterior-evenimențială, cât
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și se poate spune că planul „simbolic” nu acoperă deplin „referentul”, reținând doar câte o singură notă comună a elementelor asociate („ideea” de ascensiune din versurile 2-3, ritmica mișcării în versul 5 - cu numitor comun al sugestiei dinamice), după cum numărarea „reverențelor” cântului până la cifra arbitrară de treizeci și șapte (dacă nu cumva ea reprezintă totuși numărul casei în care locuiește femeia iubită!) este aparent gratuită. Și, de fapt, pot fi astfel în ordinea „realului” - nu însă și în cea a construcției
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
formă a expresiei”, cu „formele conținutului”, ținând de unitatea „tematică” a poemului. Analizate mai îndeaproape, versurile 4-5 descoperă o asemenea convergență la nivel fonetic, dar și sintactic dezvăluind în plus ceva din mecanismul producerii textului: Vântul se regăsește în cuvintele, reverențele fac ecou în sonurile „arbitrarului” trei(oprit, nu întâmplător, totuși, la această silabă rămasă suspendată la capăt (de vers), pentru ca silaba zeci, trecută în versul următor, să se prelungească în finalul aceleiași unități, în garnizoană. O extindere a analizei ar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aceleiași unități, în garnizoană. O extindere a analizei ar scoate la iveală și alte subterane relații de natură pur textuală, situabile pe mai multe axe. De exemplu: amurg / alpenstock / apa; amurg / surâsul / strigătele / urcă; cer / țevi / trei; la cer / face reverențe / trei-; ca pe / alpenstock; Parc / inel etc. etc. Întreaga poezie e plină de asemenea mărci autoreferențiale sau de motivare analogică a semnificantului. Încât finalul „Imn cristalizat în azbest, început de psalm” numește nu doar la modul metaforic o „impresie” subiectivă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în os”, „Strâns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „Gând încordat ca un mușchi în carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, în aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, în care carnavalescul e transferat ambianței: „Vântul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe, parfum”, „Cerul șe unț echilibrist peste lacul în metal”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „câmpul cântă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a momentului, circul are, și în viziunea lui Voronca, semnificații simbolice bivalente. El se circumscrie în primul rând ca spațiu și timp al acelei sărbători elementare despre care vorbea Jean Starobinski, precum în Almanah: Proprietarul circului salt mortal ca o reverență Câte frânghii și în sângerări orchestra, Echilibristul, din goană, surâde Doamnei din loja 34, Atletul înaintează cu mușchi ca pietrele gârlelor. Îmblânzitoarea, de aici, și calul dansează întrerupt, Interior mă străbate ca un stilet sângele tău... Doar în câteva poezii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
chemate la voia hazardului asociativ. Se poate observa însă că ele asigură, în genere, în poezia lui Voronca, un decor feeric și o atmosferă specifică sărbătorii: „luna pune o fundă în laboratorul urechii”, „nervii atleți negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul ș...ț împletește o beteală din vânturile bolnave”, „Marea își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară în măruntaie / Lampioanele păsărilor îi împodobesc
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
artefactelor de cele mai diverse calibre, pe care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lângă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și împrumută recuzita specifică în, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
exprimăm punctul de vedere. Dacă Ludovic ar fi simțit față de cardinal gelozia la care fac referire istoricii, dacă s ar fi comportat plin de meschinărie, daca s ar fi simțit lezat în orgoliu și onoare, atunci, trebuie să facem o reverență în fața sa, pentru mărinimia de care a dat dovadă! Ludovic al XIII-lea era regele și dacă dorea, cu un singur cuvânt, l-ar fi putut condamna la moarte sau mătura de pe scena istoriei pe Richelieu. Lăsând cu dărnicie puterea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a ajuns la prefectură pentru a indica normele de conduită și de adresare: Pentru Principese și Principe trebuie evitată formula dumneavoastră și folosite Alteța Voastră Regală, Alteța Voastră sau Alteță Regală, Alteță. (Internet, 2005). Adresarea deferentă trebuia însoțită, precizează autorul mesajului, de reverențe pe care femeile din respectiva zonă rurală nu le puteau executa. Mai general este Excelența Voastră, pentru miniștri, ambasadori, președinți sau pur și simplu personalități ilustre într-un domeniu. O scrisoare deschisă către ambasadorul României la Roma spune: Suntem nevoiți
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
comparabil cu "pluralul politeții". Construcția lui alde urmat de un nume propriu sau de un nume de rudenie este considerată (DA, GA I, 178, Mărgărit 2007) ca având utilizarea de formulă de politețe (în care alde substituie un termen de reverență) mai ales în graiurile din sud. Romanul Moromeții, vol. I, al lui Marin Preda (apărut în 1955), care reflectă în mod credibil limbajul popular muntenesc, conține numeroase exemple de utilizare a lui alde, dintre care - cu toată ambiguitatea inerentă - unele
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
ca Popescu (= au fost aleși unii care seamănă cu tipul "Popescu") vs (b) A fost ales unul ca Popescu (= a fost ales Popescu, care ilustrează un anume tip). 18 Descris deja de Șăineanu (1887), în legătură cu degradarea semantică a termenilor de reverență (în ediția 1999: 400-409). 19 În GALR, pe primul loc apare acest sens, nedefinit ("apartenența unui individ la o clasă de entități cu proprietăți vag precizate", 261) și adesea peiorativ. 20 Vezi și primul exemplu de la 2.2.3. Construcția
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
care nu-l vom putea defini decât ca fiind în vecinătăți metafizice. Pendulul s-a oprit la un ceas ce se poate numi ca fiind al păcii și tainei în care pictorul, singur, într-o liniște desăvârșită, face o sinceră reverență în fața obiectelor nemurindu-le prin atingeri ale pânzei cu minuțioasele vârfuri de pensulă muiată în culoare. Poate, într-un fel, la Giorgio Morandi vom regăsi, privind naturile sale moarte, senti- mentul atemporalității trăit într-o cu totul altă cheie expresiv
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
și umilința Conștiința că orice reușită vine din colaborarea cu felul în care am fost hotărât, că acest fel nu este un merit al meu, ci este partea care a apărut în mine fără participarea mea, creează umilitatea. Umilitatea este reverența în fața sursei neidentificabile care m a hotărât, care m-a constituit din afara mea. Și de vreme ce însăși libertatea mi-a fost conferită, tot ceea ce emană din ea ca act liber și hotărât de mine poate fi absorbit în sursa conferirii ei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței care nu are o adresă precisă. Ea este omagiul recules adus unui fond anonim, unei instanțe care, oricum am numi-o, va persista în depărtarea inaccesibilității ei. Umilitatea este reverența în fața a ceva care ne este superior altfel decât în ordine umană. Numai odată cu conștiința unei superiorități intangibile apare umilitatea în sensul ei plin. Umilitatea resimțită în fața a ceea ce ne este superior în ordine umană nu e decât reflexul conștiinței
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Atena.“<ref id=”2”>Ibid., p. 12.</ref> Procedeul lui Heidegger este aici de un extrem rafinament. Aparent, el se așază, din capul locului, sub autoritatea unui zeu apus, și totul pare o simplă figură de stil, dacă nu o reverență făcută gazdelor Conferinței. De fapt, el ne atrage atenția că, dacă vrem să gândim asupra provenienței artei în Grecia, noi nu o putem face decât rămânând la termenii gândirii eline. Așezarea sub protectoratul zeiței Atena devine în primul rând un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
are virtuți de prototip? Dar cred că aceste lucruri sunt de înțeles Ămai puțin cel cu Bahmuțeanu!), pentru că Mihaela Rădulescu are, ca mulți realizatori de talk-show-uri cu aer cultural, un fel de timiditate și politețe lipsite de spirit critic. Fac reverențe în fața a tot ce pare atins de „marea cultură“ fără să poată vedea dincolo... Dar asta fac și oameni adevărați de cultură, pentru că suntem o țară lipsită de spirit critic. Dacă Mihaela Rădulescu ar putea face și pasul următor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
o anumită filozofie a istoriei, produs necesar al credinței sale, nici după timpul pe care-l petrece vorbind și scriind despre creștinătate. El va fi cunoscut după atitudinea sa față de istorie, după calitatea preocupării sale pentru aceasta, după responsabilitatea și reverența cu care abordează subiectul său69. Istoria umană, prin viziunea sa holistică, oferă suportul factual al credinței. Teologul american John Bright condiționează formarea unui teolog de o bună cunoaștere a istoriei prologul teologiei. Referindu-se la istoria poporului evreu, el recomandă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este întotdeauna schema clasică, carteziană, reprezentativă. În această schemă fragmentată, mecanică, emițătorul este atotputernic. El, subiectul activ, principele, este cel care trimite bila de biliard, mesajul care va lovi receptorul. Puterea înseamnă să decizi pentru celălalt, subiect pasiv, plin de reverență și gata să-și dea consimțămîntul. Acesta, se presupune, pleacă urechea la conținutul mesajului și i se lasă răgazul, totuși, să judece realitatea, autenticitatea sau farmecul convingător al mesajului primit. Emițătorului îi revine datoria să se descurce pentru a-l
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]