11,877 matches
-
Barbu publică romanul Incognito, unde chiar plagiază, și din gros, în încercarea de a da marea carte despre 23 August, pe placul oficialităților. Dat în vileag, Barbu contraatacă în Săptămîna și începe să atragă atenția asupra autorilor "șopîrliști" cu o revoltă de apărător al regimului la care îl asociază și pe CVTudor, încît pentru scriitorii mai tineri idealul popularizării ajunsese să fie comentați elogios la Europa liberă și înjurați în Săptămâna.
Șopîrlele de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8901_a_10226]
-
literaturii", într-o epocă ce ar fi batjocorit valorile, "cele mai sfinte năzuințe ale generației" sale. întreg peisajul creației contemporane e cuprins într-o privire nihilistă: "Urmăresc îndeaproape experiențele literare și artistice ale timpului de azi. Toate sînt gesturi de revoltă împotriva condiției umane - a condiției umane din secolul XX. în literatură nu va rămîne nimic din ele. De fapt, literatura e un mod de expresie absolut anacronic. în epoca cinematografului și a televiziunii, literatura și-a pierdut prestigiul. Totul se
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
de un obstacol... (și a mai spus pe tema asta o mulțime). Mai zice... a mai zis: " Să zicem că un proprietar l-a dat afară pe un artist chiriaș că nu i-a plătit chiria. Dăm un exemplu. O revoltă, o suferință se naște în acest artist, în seara aceea are o premieră cu o piesă clasică ... cred că era Hoții de Schiller. Datorită acestei stări... că proprietarul l-a dat afară, mai târziu artistul, având un succes în chiar
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
mai necunoscute, sau mai prost cunoscute, popoare ale Europei. Românii sunt poporul cel mai supus, cel mai de nerăsculat, nu pentru că se lasă dominați de ideile celor ce-i stăpânesc, ci, dimpotrivă, pentru că nici o ideologie nu-i seduce, nici chiar revolta, care e întotdeauna o ideologie. Față de tot ce i se spune, față de orice propagandă care se încăpățânează să-l convingă (și cu cât se încăpățânează mai mult), el păstrează o distanță ironică, din ce în ce mai refractară. Această impermeabilitate funciară la entuziasm și
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
și cu cât se încăpățânează mai mult), el păstrează o distanță ironică, din ce în ce mai refractară. Această impermeabilitate funciară la entuziasm și fanatism îl face în același timp și de necucerit și de nerevoltat. Și asta pentru că, pe de o parte, orice revoltă presupune un elan mai mult sau mai puțin entuziast, fanatic, iar românul este nu numai incapabil de fanatism, ci, mai mult, fanatismul îi repugnă și - mai mult chiar - i se pare ridicol și îi trezește hazul; pe de altă parte
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
și îi trezește hazul; pe de altă parte, pentru că teroarea care pare, văzută din afară, insuportabilă, ricoșează în realitate pe suprafața alunecoasă a ironiei populare, nereușind să pătrundă în interior, nereușind o presiune interioară pe măsura grozăviei ei istorice. Deci, revolta nu se produce pentru că nu are condiții subiective (predispoziția psihologică), dar nici obiective (impactul real al terorii asupra indivizilor). Astfel se ajunge la paradoxala situație în care un popor care nu poate fi manipulat poate fi totuși guvernat cu ușurință
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
cu sete, lumina soarelui îmi lua vederea, aveam de ales între grădina Ferekide și bulevardul Woodrow Wilson"... Persecutați de întâmplări ce le amenință integritatea eului, eroii din Plecarea generalului comit acte asociale, trecând, bunăoară, strada exclusiv pe roșu, semnal de revoltă împotriva propriei existențe, a destinului. Un altul, își va pierde mințile. Cel ce se mărturisește în Sindromul Vega își irosește zilele într-un sanatoriu de boli mentale, între diverse exemplare de nebuni aparent calmi, dar cu antecedente criminale - ca și
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
să scrie despre mine, majoritatea dintre ei n-au înțeles bine. De altfel, laudele cele mai mari au venit de la critici care m-au redus la o schemă tradițională a romanului românesc. A, Breban, un ardelean care cultivă familia, sau revolta în familie, sau avatarul social, adică mă împing în chestii false, care nu există deloc, nici măcar în Francisca. În absența stăpînilor i-a derutat pe toți (rîde), nu se mai înțelegea nimic, nu mai era nici casa, nici toporul dat
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
turbulent, dacă îl comparăm cu eroii cuminți ai realismului socialist. Pentru a merge în continuare în paralel cu romanul lui Preda, personajele lui Velea sunt combinații imprevizibile de Ilie Moromete, }ugurlan și Nilă, cel cu fruntea mereu frământată. Seninătatea și revolta bruscă, vioiciunea sau aparenta încetineală a minții, vorbele în doi peri și gândurile întotdeauna mai adânci decât cuvintele ce le exprimă fac din ele niște figuri literare vii, imprevizibile, imposibil de introdus într-o schemă. Duminică și Adina Gheorghe, cei
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
de jurnale și memorii. Dar la o asemenea carte se gândea, după propria-i mărturisire, încă din 1973. Aceeași dificultate - temele nu se lasă ordonate, ierarhizate etc. - se ivește și în alte situații: Eugen Ionescu, teatrul absurdului și Academia Franceză; revolta studențească din 1968; contestarea ca mod de viață a tineretului și ideologia negării ideologiei; tema temelor ratate în poezia pornografică. Ce știa cititorul român despre poezia pornografică în 1977? Atunci afla, de pildă, că, în opinia unui scriitor român, în
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
moartea în suflet, încearcă să întâmpine neantul prin curajul actelor sale. La întâlnirea cu moartea, el nu vrea să vină cu mâinile goale. Așa au apărut catedralele, așa a apărut civilizația. Ca o sfidare a condiției noastre limitate, ca o revoltă față de durata noastră precară. Grandoarea omului începe în clipa în care, înțelegându-și condiția, încearcă s-o depășească. Disperarea nu este un act de curaj. Pesimismul este filozofia indivizilor comozi. A fi este mai greu (și, prin aceasta, mai nobil
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
pățise multe. Istoria îl purtase ici și colo, la suprafața vieții sociale și în subsolurile ei, și el, cu un instinct sănătos, scăpase, ieșise la lumină. Asta-l făcuse prudent, însă prudența era, uneori, lăsată deoparte și fondul lui de revoltă țărănească se declanșa tulbure și imprevizibil. Nu era un bun orator, dar obținea totdeauna ceea ce voia prin oratoria lui descusută, penetrantă. Când spiritul se inflama, devenea un polemist redutabil. L-am ascultat în câteva prilejuri, pamfletele lui orale băteau spre
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
delicii nuanțate și cu spor comprehensiv. Dacă lectorul din 1977 al Jurnalului parizian era interesat și chiar fascinat de istoria curentă a Franței, cel de acum, la 30 de ani de la prima ediție, ia act de o istorie deja defunctă: revolta studenților, din 1968, a devenit o amintire - deși alte revolte i-au luat locul -, generalul De Gaulle și Jean-Paul Sartre au murit și faldurile uitării îi acoperă aproape complet, Eugen Ionescu și Emil Cioran au trecut și ei într-o
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
al Jurnalului parizian era interesat și chiar fascinat de istoria curentă a Franței, cel de acum, la 30 de ani de la prima ediție, ia act de o istorie deja defunctă: revolta studenților, din 1968, a devenit o amintire - deși alte revolte i-au luat locul -, generalul De Gaulle și Jean-Paul Sartre au murit și faldurile uitării îi acoperă aproape complet, Eugen Ionescu și Emil Cioran au trecut și ei într-o lume mai calmă și, chiar dacă mai continuă să suscite dezbateri
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
de a face acest spectacol. Douăzeci de ani. Școala lui Lecoq, și nu numai, orele de studiu la Paris, laptele și cornul mîncat de la același magazin, renunțări, încercări, mize, pariuri. Viață. Îl privesc pe Mihai Mălaimare și îi înțeleg și revoltele, și pasiunea, și nebunia, și deruta. Înțeleg că nu poate fără teatru. Că asta l-a ținut și susținut. Teatrul a fost șansa lui. Gesturile conțin aceste șoapte, conțin greșelile, vinile, asumarea lor, întoarcerea. Simt un soi de comlicitate cu
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
teoretice, o solemnitate doctă travestește petele oribile ale vieții. O problemă oribilă de o respingătoare evidență e bunăoară moartea. Cînd ne referim la ea, o facem copleșiți de un sentiment neplăcut: fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea unei nenoriciri umane, fie deprimarea îndoliată pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi și regrete. Alteori cere apoteoze romantice: poeții fac apologia morții în numele eliberării de chinul
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
o socoteau demnă de dragostea și egalitatea lor, dar din care erau totuși obligați să se nască?" Oricît posedă rădăcini într-un trecut hispanic impozant, un spectacol de corrida îi provoacă autoarei un amestec "de milă și de oroare, de revoltă și de dezgust". însă cea mai reprobabilă scena i se pare a fi pauza. După înlăturarea din arenă a leșului însîngerat, toată lumea prezentă scoate, "ca la un semn magic", cutii de mîncare și sticle de băutură, înfulecînd și sorbind cu
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
simbolică, în efigie, cea care prelungește o prezență determinată, și cu atît mai mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se înscriu într-un registru foarte larg, de la reculegerea smerită și pioasă și pînă la revolta morală și la furia destructivă. Mari momente din istoria omenirii, de la năvălirile barbare și pînă la revoluțiile mai mult sau mai puțin sistematizate, au fost, simultan, și mari bătălii duse împotriva însemnelor, a statuilor și a simbolurilor consacrate. Pentru că oricît
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit ca un artist din Est, după cum stupoarea și revolta în fața neseriozității, a gregarismului și a indiferenței levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate răsăritean ( jumătatea simbolică și spirituală) pe jumătate apusean (jumătatea civică și morală), Bata Marianov este exact ceea ce el observă cu
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
M. R. Paraschivescu, din 1969 și 1970, adresate de poetul veteran al mișcării comuniste lui Paul Niculescu-Mizil, unul din liderii politici ai timpului care păruse să favorizeze liberalizarea. Scrisorile lui M. R. P. sunt pline de amărăciune dar și de revoltă, exprimând nu numai dezamăgirea ci și protestul față de ce se întâmpla, dezacordul cu "multe chestiuni din politica noastră de partid și de stat". Drept care poetul îl anunță pe secretarul C. C. că a decis să restituie carnetul de membru de partid
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
mai sărace țări. Riscul de deces matern în Africa subsahariană, raportat la întreaga durată a vieții, este de 1 din 16, spre deosebire de 1 din 2.800 în țările dezvoltate. Cauzele acestor discrepanțe sunt complexe și includ sărăcia, inegalitatea, războiul și revoltele civile și influența distrugătoare a HIV/SIDA, precum și eșecul transformării cunoștințelor teoretice despre protejarea vieții în acțiuni practice eficace și al investiției adecvate în sănătatea publică și într-un mediu sigur. Până în momentul de față nu s-a putut stabili
Revista Medicală Română by Ayman Ragab () [Corola-journal/Journalistic/92294_a_92789]
-
forma se topește în tușele ei componente și portretul se varsă, asemenea unui rîu aproape secat, în albia mare a existenței colective unde orice fizionomie se pierde. Melancolia se preschimbă și ea în disperare, contemplația în strigăt, tihna privirii în revoltă. Baba cel dintîi, gospodarul sever și orgolios, solar și viril, descoperă acum un alt sens al existenței. Iar acest Baba tîrziu, stihial și nocturn, bîntuit de fantasme și tulburat de spectre, nu se mai luptă cu ordinea exterioară a lumii
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
maladivului acesta contaminant, sînt, în final, toți cei cinci luzeri. Se visează eroi, gangsteri de primă mînă, habar neavînd cine sînt în realitate. Fugind de ea, de ei, de ceilalți, cei cinci sînt victima propriului plan, absurd, paranoic. Frustrările și revolta fiecăruia, eșecul destinului personal dispar într-o secundă în rafala gloanțelor. Șobolani în viață și dincolo de ea. Cuceritor în acest spectacol este jocul actorilor. Pariul regizorului Theodor Cristian Popescu. Deși de calibre și cu experiențe diferite, cei cinci sînt la fel de
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
apărut un soi de rușine de a vorbi o limbă elevată: "Am scăpat de limba de lemn care ne încorsetase gîndirea înainte de ianuarie 1990 și am căzut într-un colocvialism verbal subcultural, pe care mulți îl asimilează cu dezinvoltura, cu revolta împotriva tuturor regulilor și coercițiilor imaginabile, altfel spus - cu libertatea." Și Mihai Zamfir găsește aceeași explicație pentru starea actuală a românei vorbite pe stradă dar și la televizor și nu vede (cu umor englezesc) în asta o nenorocire: "O limbă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
Nicolae Scarlat a încercat s-o monteze la Piatra Neamț, dar n-a reușit decît după decembrie 1989. Faptul că piesa n-a fost acceptată de cenzură nu m-a mirat niciodată: cum să fie acceptată, cînd era vorba de o revoltă pe marginea unei gropi? Dreptul la un copac în fața ferestrei" D.P.: Să revenim la încăperile prin care ai stat și la piesele pe care le-ai scris. M.V.: După momentul Bine, mamă... de pe strada Lirei, m-am mutat la poetul
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]