896 matches
-
de pretutindeni care știu a scrie Profesor cu literă mare. TRIUMFUL CAUZEI ROMÂNE Elev: MUNTEANU OANA, clasa a X-a C Prof. coord. HOBJILĂ DANIELA După înfrângerea revoluției de la 1848, principalul obiectiv național a devenit unirea Principatelor Române. După 1848 revoluționarii români au fost nevoiți să rămână în exil și să acționeze în țările europene pentru a atrage atenția opiniei publice externe asupra problemei Principatelor. În perioada imediat următoare revoluției împrejurările interne nu erau favorabile unirii Moldovei și Țării Românești. În
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
locțiitor de domn) care trebuiau să organizeze alegerile pentru formarea Adunărilor ad-hoc. În Țara Românească, Poarta l-a desemnat caimacam pe Alexandru Ghica iar în Moldova pe T. Balș și, după moartea acestuia, pe Nicolae Vogoride. În cursul anilor 1856-1857, revoluționarii exilați s-au putut întoarce acasă, putând participa direct la lupta pentru unire. În ambele Principate, conducătorii mișcării unioniste s-au organizat într-o formație politică denumită „Partida Națională” care, deși eterogenă sub raportul compoziției sociale, a reprezentat o puternică
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
șapte ani, când a început revoluția americană; revolta avea să deposedeze Anglia de cea mai bogată colonie a sa. În 1789, imediat după ce George Washington depusese jurământul ca președinte al nou-fondatelor State Unite, a izbucnit Revoluția franceză. După încă patru ani, revoluționarii îl decapitau pe regele Franței. Un matematician, Gaspard Monge, a semnat raportul guvernului revoluționar, prin care se comunica oficial execuția regelui. Monge era un geometru renumit, specializat în geometrie tridimensională. Era responsabil de modul în care arhitecții și inginerii proiectau
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
șirul curentelor și evenimentelor care au lovit biserica apuseană. După ce a reușit să răstoarne tronul prin execuția regelui Ludovic al XVI-lea și a Mariei Antoaneta, revoluția a continuat cu nimicirea catolicismului prin execuții masive în rândul clerului și ierarhilor. Revoluționarii au realizat curând că pentru distrugerea Creștinismului trebuia suprimată Papalitatea. Dificultatea era destul de mare pentru că deocamdată influența Papei în statele pontificale și îndeosebi în țările latine era suficient de mare, în plus, Inchiziția reprezenta o barieră greu de trecut. Pentru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
că e vorba de militari ai armatei române sau de tineri recruți din trupele de Securitate. Una sau două pietre vor fi lovit câte un soldat; chiar și la Timișoara, unde mulțimea revoltată izbutește să captureze câteva tancuri și armament, revoluționarii nu trag în militari, ci se îmbrățișează cu soldații. Aceștia se retrag de altfel în cazărmi îndată ce răsturnarea de situație devine amenințătoare. Abia în seara de 22 decembrie, când de fapt revoluția triumfase, cad primele victime în uniformă ale tragicului
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pedepsirea acestora 28. O zi mai târziu, pe 20 decembrie, același Lorin Fortuna inițiază o Proclamație-program a primului partid politic independent, format în vâltoarea evenimentelor la Timișoara, cu numele de Frontul Democratic Român. Dezbătută și completată în cursul nopții de revoluționarii care vegheau în Piața Operei, proclamația va fi citită pe 21 decembrie de la balconul devenit celebru: Frontul Democratic Român este o organizație politică, constituită la Timișoara, pentru a realiza un dialog cu Guvernul Român, în scopul democratizării țării. Frontul Democratic
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
zi comemorativă a revoluției maghiare din 1848 fusese recent declarată sărbătoare națională în Ungaria, pe care și maghiarii din România se pregăteau să o celebreze. Or, cum bine se știe, evenimentele din 1848, departe de a-i fi apropiat pe revoluționarii români și pe cei maghiari, i-au adus să se înfrunte dramatic în numele propriilor națiuni, într-un război local sângeros a cărui cruzime bântuie și azi imaginarul istoric al ambelor popoare, provocând adesea neîncredere și, nu o dată, chiar ură retrospectivă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Răscoalei de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, înregimentată inițial războiului elen de independență declanșat de Alexandru Ipsilanti pe teritoriul Țărilor Române. Revendicările autonomiei naționale atât față de Poartă, cât și față de greci a aruncat în conflict pe pandurii lui Tudor și revoluționarii lui Ipsilanti, fapt care, alături de lipsa sprijinului rusesc, este responsabil pentru eșecul mișcării de emancipare. Singurul câștig pentru principatele danubiene în urma răscoalei de la 1821 a fost restaurarea principiului domnitorilor pământeni. De asemenea, suzeranitatea otomană a fost temperată de intrarea celor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fără să perturbe ordinea socio-politică existentă și să așeze bazele legislative pentru omogenizarea instituțională a celor două principate dunărene (Hitchins, 1998, p. 203). Inovațiile introduse de Regulamente (cum ar fi de exemplu principiul separării puterilor în stat) nu ținteau la revoluționarea vieții publice, ci, dimpotrivă, la o paradoxală modernizare în cadrele tradiției. După cum remarcă și K. Hitchins, unul dintre cei mai fini cunoscători ai realității istorice românești, obiectivul general al Regulamentelor era "consolidarea ordinii existente și menținerea privilegiilor boierilor" (p. 203
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
revoluționare declanșate de generația pașoptistă. Simbolizând "triumful ideii de națiune" pentru intelectualii români (Hitchins, 1998, p. 285), anul 1848 constituie un moment de răscruce în cristalizarea naționalismului politic românesc. După cum punctează și K. Hitchins, în toate cele trei Țări Române, revoluționarii pașoptiști și-au justificat revendicările de autonomie politică și independență națională fundamentându-le pe baza ideii "drepturile inerente ale comunității etnice la autodeterminare" (p. 285). Fragmentarea statală a Țărilor Române a făcut ca revendicările să aibă o coloratură locală, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
baza ideii "drepturile inerente ale comunității etnice la autodeterminare" (p. 285). Fragmentarea statală a Țărilor Române a făcut ca revendicările să aibă o coloratură locală, în funcție de circumstanțele zonale. Pe lângă dimensiunea sa socială, asupra căreia nu vom stărui, în principatele danubiene, revoluționarii au urmărit să iasă de sub protectoratul rusesc, iar în Ardeal ei au căutat să dobândească autonomie națională și drepturi colective în cadrul unui Imperiu Habsburgic federalizat. În Moldova, Dorințele Partidei Naționale din Moldova, documentul-program redactat de Mihail Kogălniceanu după arestarea fruntașilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fiind "cununa" tuturor reformelor, unirea principatelor este descrisă drept "cheia bolței fără de care s-ar prăbuși tot edificiul național" (Kogălniceanu, 1883, p. 31). Același deziderat de unificare statală a celor două principate dunărene este exprimat și de documentul redactat de revoluționarii moldoveni V. Alecsandri și A. Russo refugiați la Brașov sub titlul Principiile noastre pentru reformarea patriei, în care unirea Moldovei și Țării Românești completează tabloul cererilor cu caracter social-democratic. Fără să conțină asemenea revendicări unioniste, Proclamația de la Islaz, documentul-program al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al pașoptiștilor munteni, lansa o nouă concepție despre națiune, în care etnicitatea constituia singurul criteriu de apartenență (Hitchins, 1998, p. 296). În Transilvania, acțiunile revoluționarilor români au fost precipitate de decizia Dietei de la Cluj de a vota unirea cu Ungaria. Revoluționarii români nu au acceptat libertățile civile și individuale acordate tuturor cetățenilor Ungariei Mari, revendicând în schimb drepturi colective pentru naționalitatea română, fapt ce i-a angrenat într-un război civil împotriva revoluționarilor maghiari declanșat în Imperiul austriac. În pofida înfrângerii mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Române, programul politic care le-a propulsat va rămâne gestant în conștiința românească, împlinindu-se în unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859. Intervenția armată ruso-turcă în principate a reprimat guvernul revoluționar de la București, fapt urmat de restaurația ordinii regulamentare. Revoluționarii români, indezirabili, s-au refugiat în Occident, de unde au orchestrat o campanie intensă de informare cu privire la situația celor două țări române și de promovare a agendei unioniste. În același timp, deznodământul Războiului Crimeii (1853-1856) soldat cu înfrângerea Rusiei (devenită "jandarmul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tentativa geometricienilor de a găsi cvadratura cercului (p. 38). Nici libertatea nu este scutită de ridiculizare. Dacă egalitatea era un postulat al geometriei, acceptabil în sfera ideilor abstracte, libertatea e un postulat al nebuniei..." (p. 40). Fraternitatea umanitară proclamată de revoluționarii francezi cade și ea sub ghilotina satirică a academicianului. Solidaritatea umană se oprește la limita etnico-lingvistică a comunității de sânge a națiunii. "Națiunea, așadar, e granița cea din urmă a frăției efective (și trupește, și sufletește)" (p. 43). Umanitatea în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
face! Semne particulare ale personajului: de râde, un ochi îi plânge. Pe când era meseriaș, visa înființarea „unui grup al meseriașilor", cum zicea el. Acum... Semnătura: Lucifer. După aceste două articole, potrivite și cu situația noastră de astăzi, când parlamentarii și revoluționarii ne dau spectacole destule, iată și titlul altor materiale din „Breslașul": „Din durerile noastre" de M. Vasiliu; „Prin luptă la izbândă" de Gh.D. Ferman; „Casa de ajutor a Corporației meseriașilor" de dr. Dinder; „Tot săracul plătește scump" de Kârjă; „Suferințele
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
libertate și de toleranță, dar și experiența istorică. Evoluția moravurilor își va desăvîrși opera. Obiceiul creștin care cerea femeilor să își acopere capul cu o pălărie, un văl sau o mantilă în biserică a dispărut fără ca vreo regulă să acționeze. Revoluționarii francezi au interzis veșmântul ecleziastic, iar preoții au reînceput să îl poarte când libertatea religioasă a fost reinstaurată. Au sfârșit prin a abandona sutana fără ca cineva să îi fi obligat în vreun fel. Șoferii sikh conduc autobuzele londoneze purtând turban
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
rânduiește vornic al Bucureștilor. Redactor la „Popolul suveran”, militantul pașoptist participă la lucrările pentru eliberarea robilor țigani. Exilat după înfrângerea revoluției, izbutește să evadeze la Orșova și se refugiază la Brașov, unde editează „Espatriatul” (1849) și pledează pentru apropierea dintre revoluționarii români și unguri. Hărțuit din pricina unei afaceri cu diamante, fuge la Atena și, de acolo, la Paris, unde, prin scrisori și memorii, prin articole și poezii, susține cauza Principatelor, făcând o intensă propagandă pentru Unire. În același scop, scriitorul - care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
de la Eminescu și Macedonski, la Ștefan Aug. Doinaș și Leonid Dimov. Convingătoare la nivelul ipotezei de lectură, cartea e scrisă febril, în spiritul criticii de identificare, vizând un tematism existențial. Cercetătorul continuă seria edițiilor de documente cu Jules Michelet și revoluționarii români în documente și scrisori de epocă (1846-1876) (1982), volum „de o valoare eminentă” (Al. Zub), rezultat din studierea Fondului Monod de la Bibliothèque historique de la ville de Paris. Textele, adunate din arhive (în special scrisori), din presă, din lucrări diverse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
Folclorul, cum trebuie înțeles. Graiul din Țara Hațegului, pref. edit., București, 1966; Documente inedite din arhivele franceze privitoare la români în secolul al XIX-lea, I, București, 1969; C.A. Rosetti, Jurnalul meu, pref. edit., București, 1974; Jules Michelet și revoluționarii români în documente și scrisori de epocă (1846-1876), introd. edit., Cluj-Napoca, 1982; I. L. Caragiale, Restituiri, pref. edit., Cluj-Napoca, 1986; C. A. Rosetti către Maria Rosetti, I-II, pref. edit., București, 1988-1998; Dosarul berlinez al dramei „Anca” [„Năpasta”] de I. L. Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
și 1910, Germania s-a situat pe locul al doilea, după Marea Britanie, în privința numărului emigranților. Punctul culminant a fost atins în perioada 1881-1890, cu 1580000 de emigranți, după această perioadă manifestându-se o scădere vizibilă (numai 274 000 între 1901-1910). Revoluționarea transporturilor a însoțit, firesc, procesul profund de transformare a economiei germane. Transporturile favorizează circulația oamenilor și a mărfurilor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea, transporturile devin mult mai ușoare datorită construirii drumurilor cu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
osebire Europei continentale, au fost și sînt juriștii de formație universitară. Și analistul politic motivează această preponderență: Imensa influență a dreptului roman, ajustat de statul birocratic al perioadei romane tîrzii, s-a manifestat atît de pregnant datorită faptului că pretutindeni revoluționarea sistemului politic în sensul dezvoltării statului rațional a fost făcută de juriștii cu școală. Chiar și în Anglia, deși acolo marile corporații naționale de juriști au frînat preluarea dreptului roman". O trecere în revistă a profesiilor deputaților aleși după una
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
localismului creator, în sensul explorării temelor și valorilor locale. În județul învecinat - Dorohoi, în 1928, un grup de scriitori evrei pune bazele revistei avangardiste Unu. Sașa Pană, Stephan Roll, Ion Călugăru, Ilarie Voronca și alți colaboratori decid spargerea tiparelor și revoluționarea creației prin renunțarea la conservatorism și tradiționalism artistic. Mișcarea avangardistă este continuată în capitală, dar locul nașterii a fost provincia moldovenească. Presa centrală a atacat atât caracterul modernist al unei mișcări literare conduse de evrei, dar și provincialismul inițial al
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
iubire ale ultimilor ani. Dar și o reflecție amară asupra involuției societății contemporane și a tot mai sistematicei îndepărtări a omului de frumos, de bine, de adevăr. Să trimiți SMS-uri devenise gestul universal. Semnul de recunoaștere a ființei umane. Revoluționarii de la '68 cîștigaseră: oamenii nu mai aveau nimic să-și spună, dar comunicau. Pe Facebook, găseai grupuri de discuție precum "Îmi plac cartofii prăjiți" și "Nu-mi plac evreii" și era aproape același lucru. Involuntar aproape, din (S)cufundarea (posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
implementeze în noua Franță. Organizarea teritoriala a Franței care a urmat Revoluției a fost marcată atât de continuitate cât și de schimbare. S-a păstrat doar tendința de creare a unui stat centralizat aceasta fiind și una dintre caracteristicile monarhiei. Revoluționarii credeau că statul era "unul și indivizibil" după cum și-a definit monarhia propria-i suveranitate cu câteva secole în urmă. Ca și monarhul, ei au căutat să aducă sub control marea diversitate a Franței cu multitudinea ei de obiceiuri și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]