2,564 matches
-
cu vocea mai domoala l-a-ntrebat pe vânzător: Care-i costul, cum sunt câinii, dac-a fost vreun doritor. La auzul celor doi, cinci căței au dat navală, Făcând tumbe, alergând, foarte-atenți la cleveteala. Unul singur, măi sfios, necăjit, blănita sura, Rezemând codită mică pe sandala gri de zgură L-a privit cu îndoială pe băiatul curios, Cu ochi triști, năsuc rozat, vrând să pară bucuros, Dar și-a coborât privirea și lătrând aproape stins, Niciun gest n-a mai schițat, se
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
invitat-o la dans.In ritmul melodiei amândoi ne-am pierdut în timp și spațiu. Dansăm cu trupurile strâns lipite încât simțeam cum notele muzicale se scurg prin vene, odată cu sângele nostru tânăr ce stă să dea în clocot. Își rezemase capul de umărul meu și murmura în surdina textul melodiei. Eu pluteam de fericire în ritmul melodiei, pătruns de mirosul de lăcrămioare ce emană din trupul ei prin deodorantul pe care il folosise ... Sfârșitul melodiei a rupt vraja ce ma
DESTIN DE FEMEIE.OANA ESCAPADA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342426_a_343755]
-
căsuță de scândură. Înconjurată de un platou mare și luminos și vecină cu case luxoase și frumos aranjate, am crezut că adăpostește materialele de construcție a unei noi vile, sau că stă acolo în așteptarea investitorilor. La întoarcerea de la plajă, rezemată de ușa ce era deschisă o umbră parcă ne aștepta: -A, uite-o pe bunica, îmi spune Klaus. Privesc mai cu atenție. Mi se pare bunica bunicii mele, o femeie care ea însuși și-a uitat vârstra. Cu toate acestea
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Rădăcinile pământului scormonesc în fiecare dintre noi - Mă simt din ce în ce mai singur în mijlocul tuturor; Te-am recompus cu fiecare gând, te-am închis în fiecare vers până te-am uitat definitiv... Bătrânul cerșetor murise rezemat de far; Nu vă aventurați astăzi în larg! Referință Bibliografică: Rădăcinile pământului / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 321, Anul I, 17 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RĂDĂCINILE PĂMÂNTULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342523_a_343852]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MĂTURA Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului MĂTURA Curtea interioară a Bisericii este curată. Foarte curată. Rezemată de zid, o mătură. Tocită. Câteva fuioare de pai învârtejite. Moș Nicolae s-a oprit și și-a adus aminte: În casa parohială locuia o femeie de 40 de ani, mică de statură. Era angajată ca femeie de serviciu. Avea
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
în sârmă. Avea iar un ochi umezit. Ninsoarea asta sărată, măruntă... Anul acesta, nici bătrânica, nici femeia, nici fetița, nu mai erau de față. Întârziaseră. Totuși, cu o seară înainte, cineva, femeia, fetița, măturase lună toată curtea. Și lăsase mătura rezemată de zidul bisericii. „Adu-ne, moșule, o mătură și în acest an. Căci, uite, lumea intră aici și iese. Țăranii vin la oraș și pleacă. Tinerii aruncă tot ce le prisosește, pe jos, și se grăbesc să ajungă la școală
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
creț,un nas prea gros,trăsături greoaie de negru cu fața albă.Nu era nici un Apolo din antichitate și nici un Antonio.Era un in trockener Patron.Așa îl vedeam purtându-se cu femeile,mai târziu.Un curtenitor ... Am ascultat lucrarea rezemat de tocul ușii de la intrarea în balcon.Când a terminat,s-a întors spre mine și m-a salutat discret. -Ce zici,Florine? -Superb! De la această lucrare începe crearea liedului german. -Nu mă măguli... -Acesta este purul adevăr!Muzica împlinește
EVADARE DIN LIED, PROZĂ ONIRICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342561_a_343890]
-
Și ce mărci! Au bani de benzină și țigări scumpe, dar se vaită că nu au bani de mâncare. Am intrat în curtea spitalului și atent m-am îndreptat spre „Pavilionul cu umbre”. Aici, în fața ușii se aflau câteva cosciuge rezemate de zid. M-am uitat împrejur. Nu se vedea țipenie de om. Am coborât cele cîteva trepte spre morgă. Imediat un om a trecut pe lângă mine. -Fugiți imediat de aici! Vine doctorul! Nici nu am apucat să mă întorc bine
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
soarta lui, așa va fi. Ei, timpu’ le așează pe toate în matca lor! Noi să fim sănătoși”, a concluzionat Ioana mult mai liniștită și l‑a privit lung pe bărbatul de lângă ea ce stătea cu maxilarele încleștate, cu bărbia rezemată de palmele strânse una‑ntr‑alta și cu privirea ațintită pe pragul ușii. - Da’ tu ce ai, omule, de ai rămas așa încremenit? Nu ți‑e bine, ce ai? - N‑am nimic, femeie. Mă gândeam și eu la ce este
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
de trening cei mai groși, ciorapii și cizmele. Trase căciula peste părul tuns scurt și înfășură fularul de două ori în jurul gâtului, își băgă mănușile în buzunar și ieși din cameră. Coborî la beci, știa că acolo de ușă era rezemată săniuța. O luă și târând-o urcă scările. În curte stratul de zăpadă o ajută să lustruiască tălpile ruginite ale saniei. Până ajunse la poartă deja săniuța aluneca ușor. Deschise poarta încet și se strecură afară. Fu întâmpinată cu o
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
E liniște veche adânc în morminte, apuse amintiri suspină-n sicrie, se aprinde o stea, sau poate asfinte, iar vântul azi noapte, nu plânge, adie... Nu-mi pasă, e toamnă, prin ceața văd luna, norii sălbatici speranța-mi petrece, mă reazăm de-o cruce uitată și rece, simțind cum se scurge viața întruna... Ascult cum plânge moartea-ntre morminte, cosind prin grădina vieții, iar și iar... și strâng la piept o umbră să m-alinte, căci îngerii se nasc astăzi... tot
GÂNDURI BACOVIENE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342665_a_343994]
-
întins aparatul, urmărindu-i atent reacțiile în timp ce privea fotografia acelui cadru minunat, în care, în plin soare, la marginea unui șanț, un copilaș tuciuriu în pielea goală, zâmbea strâmb, culcat drăgăstos pe spinarea rozalie a unui porc imens. Capul copilului, rezemat de gâtul porcului, dovedea încrederea nelimitată în animalul pe care-l cuprinsese cu mâinile și picioarele rășchiate, iar întreaga poziție a animalului demostra totala supunere a acestuia. Fotografia aceea eram eu cu adevărat. Adina zâmbi fără să mă privească, după
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
să apreciezi aceste eforturi ale mamei tale, care erau destule? - Cât m-am mai bucurat, lacrimi de fericire mi-au inundat ochii când Doru a absolvit facultatea, că l-am îmbrățișat cu atâta căldură, vai!... dacă nu m-aș fi rezemat de el, cu siguranță leșinam, dar el a găsit că-i momentul potrivit să-mi ceară să-i plătesc o excursie în Europa... Ți-era rușine să-ți săruți mama, devenisei mare învățat și dornic de călătorii peste hotare; trebuia
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
află Mormântul Sfântului Ioan: Iar peste întreaga Asie a răsunat atunci cu jale glasul marelui episcop de Efes. „A adormit mare Stihi, care va să se scoale la ziua cea de apoi a venirii Domnului, Ioan, cel ce s-a rezemat pe pieptul lui Cristos” . O mare parte din eseuri se referă la Paști, cea mai mare sărbătoare a creștinilor din toate riturile: Sărbătorile Pascale și trecutul lor magic, Când cad Sfintele Paști, Paștile la ortodocși, Obiceiuri de Paști, Paștile la
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
anotimpurilor, aceasta-i toamna! Din inima ei a venit în zorii vieții regele românilor, Mihai I! În atâtea prilejuri s-a scris, se scrie și se va scrie despre cele mai de seamă personalități pe care istoria neamului românesc își reazemă meritata statornicie. Rar s-a întâmplat însă, ca pentru o viață trăită cu cea mai curată simplitate să nu se găsească îndeajuns cuvinte, spre a i se alcătui povestea. Despre Majestatea Sa Regele Mihai I al României, scrisa aceasta e
MAJESTATEA SA REGELE, 93 DE OFRANDE, ÎN 93 DE TOAMNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341070_a_342399]
-
în oală cu apă caldă de pe plita, le-a clătit în cratița așezată alături, pe un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de pernă ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi sufla fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
în oală cu apă caldă de pe plita, le-a clătit în cratița așezată alături, pe un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de pernă ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi sufla fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
în oala cu apă caldă de pe plită, le-a clătit în cratița așezată alături, pe un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de perna ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi suflă fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boierească, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o alta nouă. Scândurile
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
meu Antal, te-ai însoțit cu zeul Enlil? Ți-ai lăsat urmașii pradă Venerei? E un dezmăț total aici! Mmm... Dă-mi puterea, Antal, să fac ordine, să-i trec prin sânge și sabie, să purific neamul nostru!... Burnesha se rezemă de zid și începu să alunece ușor în jos. Ajungând pe pardoseală, își poziționă corpul greoi pe genunchi și își acoperi fața cu mâinile ei vânjoase... Citește capitolul II aici: http://confluente.ro/Literatura--Proza/Aga lucia selenity 1396288804.html Referință Bibliografică: TALESTRI REGINA
CAPITOLUL I de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341171_a_342500]
-
un singuratic. Îți spun deschis ... nu-i plac guvernantele. Ce am văzut aseară s-ar putea să fie de bun augur. Leon te agreează și asta pentru mine e un punct de plecare în colaborarea mea cu dumneata. Lordul se rezemă de spătarul fotoliului. Gura lui avea o sclipire de zâmbet. Alma stătea ca pe jar deoarece nu putea să discute de la egal la egal cu lordul, așa cum era firesc. - Sunt copii deosebiți, cu siguranță ne vom înțelege. Fiecare copil e
MY LORD (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341183_a_342512]
-
dinte de lapte care mișcă, și mișcă, și mișcă, dar nu vrea nici în ruptul capului să cadă. Nu mă mai suportam. În loc să merg la magazin, m-am dus pe malul unui lac. Am șezut acolo mult timp, cu spatele rezemat de-un salcâm, fără să mă pot gândi la nimic. Nu eram capabil să iau nicio decizie. De ce nu mi se întâmpla ceva, eventual o combustie spontană? Când nu am mai avut stare să șed, m-am ridicat și am
Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță () [Corola-blog/BlogPost/337879_a_339208]
-
Opinii Maria Balabaș | Rezemată de unul dintre colțurile vagonului, o femeie cu unghii negre, urcă și coboară continuu pe ecranul telefonului. Părul îi cade lejer peste față, pe umeri. Atât timp cât ea nu e atentă, urmăresc liniile corpului ei. Nimic decisiv, nimic zglobiu, doar un
Scaunul din metrou (XIII) [Corola-blog/BlogPost/100871_a_102163]
-
mare, pe vremea răposatului. Un bărbat îl întreabă pe ultimul: „Pentru ce stați aici?” Răspuns: „Nu știu, întrebați mai în față.” Și tot așa până la primul. Întrebare curioasă: „Ce se dă aici?” Răspuns: „Nimic, am amețit puțin și m-am rezemat de zid.” Întrebare: „Și de ce nu plecați?” Răspuns: „Cum să plec dacă sunt primul...?” Râdem, glumim, dar stăteam și stăm la coadă. Pe atunci statul la coadă era un instrument al regimului de a-i umili pe români. Știm că
Statul român și statul la coadă () [Corola-blog/BlogPost/337702_a_339031]
-
popor, l-au decimat Slugi la Occident au dat Iar cei mari ...s-au îmbuibat Fie-le viața amară Ducă-se de-aici, să piară! TRISTEȚE Seara tristă, goală pe dinăuntru vuiet de vânt săgeți de lumină și-un suflet rezemat de un vers își caută liniștea pierdută-n pământ umezit de ploi năpădit de nevoi sau rătăcită pe un colț de stea în univers... AZI NU MAI VREAU SĂ ȘTIU DE SUPĂRARE! Azi nu mai vreau să știu de tine
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
către viitorul despre care îi vorbise asistenta. Se agățase de Nicu, așa cum se agățau scaieții toamna de cozile oilor. El îi găsise de lucru imediat, ca vânzătoare la taraba cu încălțăminte din piața unui mare cartier. Când nu avea clienți, rezemată de masa din piatră, urmărea cu privirea tramvaiele care opreau în stația de lângă piață. I se părea uneori că îl vede pe Nicu, manevrând cu pieptul scos în față vagonul, de-a lungul șinelor lucioase. Se îmbujora, fericită că un
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]