903 matches
-
ecuatorial, precum și alizeele emisferei boreale, temutul Ha’aipiti Fă’arúa, un vânt rece și capricios, cu care cei din Bora Bora nu erau obișnuiți să navigheze. Iar insulele erau atât de rare, atât de mici și se găseau atât de risipite, încât s-ar fi crezut că nu există nici o posibilitate de a le localiza. Din fericire, ploile scurte le asigurau apă dulce, iar în jurul lor înotau o mulțime de pești zburători, toni și mai ales Mahi-Mahi, atât de mulți, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
n-are rost...“ Dimineața de vineri îl găsește aplecat, fără a se putea concentra, asupra schițelor. Foi cu tabele, calculul cantităților de material și manoperă, primele fraze din memoriul tehnic. Greoaie de păcura și amețelile nopții, orele urcă, anevoie. Gânduri risipite : avortul permis după 40 de ani, lipsește hârtia igienică, apa nu curge, milițienii, discursurile... surdina știută. Bâjbâie, reușește să găsească pastila, cafeaua ; închide ochii, soarbe repede. Cât costă o sorbitură când cafea se găsește doar la piața subterană cu preț
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
către mine. Mă răsucesc acum inutil în mine, ca o fată romanțioasă. Dar voiam să înțelegi. Regăsise puterea de-a porni iar gândurile. Reluaseră plimbarea, părăsiră parcul, își ascultau pașii pe trotuarul ulițelor pustii. — Am auzit toate frazele voastre. Replici risipite chiar în acea dimineață. „N-am să fiu niciodată prea chibzuit, strângător“, se plângea într-un grup, când Vera intervenise, spre stupefacția celorlalți : „Mie un așa bărbat îmi place“... Înainte de a pleca, A.P. își avertizase colega : „M-a întrebat Șeful
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce, În final, se făcuse loc liber În jurul căruciorului distrus. Doi polițiști care căutau să elibereze strada pentru a face loc circulației Întrerupte, au transportat lîngă bordură căruciorul strivit, mai Împingîndu-l, mai cărîndu-l, și Începuseră să culeagă de pe jos mărfurile risipite, cutiile, ceștile și farfuriile sparte, cioburile de sticlă, furculițele și cuțitele ieftine și, În cele din urmă, cutiile de tinichea cu spaghete și, să le Îngrămădească peste mormanul de sfărîmături. Spaghete, bucăți de creier și frînturi de craniu zăceau laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stînd În pragul unor uși minunate, pe cînd ne Învăluiau tăcerea și lumina piezișă și coamele dealurilor, am văzut pe pămînt ciudate forme tăcute, zarea mută, și Înțelegînd atunci totul... ce mai puteam spune În afară de faptul că În jurul nostru zăceau risipiți, neclintiți, camarazii noștri și că amiaza era departe? Ce puteam spune acum despre pămîntul pustiu... ce puteam spune acum despre materia și forma veșnică... ce putem spune noi, cei care am trăit aici cu sufletul, cu oasele, cu sîngele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pieile de oaie pe care nu reușise să le vândă și ne-am aburcat: eu în spate, ea în față, pe capră, lângă „vizitiu”: veniți lângă mine, cuconiță, iar neica să se întindă în spate, pe pielicele, că pare cam risipit. M-am întins pe pieile de oaie neargăsite și am privit cerul. Ciudat, aici soarele nu mai purta masca tip capac-de-canal. Pe deasupra mea treceau în zbor razant cintezoi și rândunele. Din cauza putorii de oaie, cu greu mai puteam simți mireasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și nemuzicale, se Întinse pe spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând mai devreme: Da, Niculae, Niculae! Ți-ai Închipuit imediat că bărbatul din căruță nu putea fi decât fiul bătrânului Învățător, fiul mai mic, cel cu mințile risipite, cel născut după prima permisie pe care o avusese bătrânul. Dar cine era femeia și, mai ales, cine murise, pe cine boceați voi În acel cortegiu grăbit? Caii mergeau În continuare la trap, voi toți erați desculți și fugeați după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
parcurs de toți: Și-n larma lumii s-au pierdut pe drum / Înfrângeri vechi speranțe înșelate / De la trapez doi mari actori de fum / Zâmbesc peste aplauze-nghețate. Spectacularul e implicit, dar și explicit: Când vânturi mari veneau din infinit / Copacii risipiți sincronizau / Spectacolul din geamul aburit... Traversând clipe fără vârstă, eul liric parcurge, de fapt, un drum inițiatic, însă legat la ochi, spre ascuțirea simțurilor, consecința fiind Un foc de gânduri, orbitor, compact / Am împietrit în pragul unui vis / Mai nemilos
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
facle aprinse. Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian rezultă că norocul războiului a șovăit între daci și romani până ce arta, știința și numărul au biruit. Regele Decebal s-a furișat pe vreo potecă de munte spre a aduna cetele risipite și pentru a urma lupta până la sfârșit, pe când supușii lui cei mai de frunte, pileații, au preferat să moară în capitala care nu mai era a lor. Strânși împrejurul unui vas mare cu otravă au ales moartea în locul vieții fără
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
după cum am spus, trebuia ca poporul lui Israel să fie sclav în Egipt pentru ca virtutea lui Moise să fie cunoscută; și dacă pentru a cunoaște spiritul măreț al lui Cirus trebuia ca perșii să fie asupriți de mezi și atenienii risipiți pentru ca Teseu să-și arate marile lui merite; tot astfel acum, cînd vrem să ne dăm seama de însușirile unui spirit italian, înțelegem că Italia trebuie să fi ajuns în situația extremă în care o vedem astăzi; trebuia ca ea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acum, cînd vrem să ne dăm seama de însușirile unui spirit italian, înțelegem că Italia trebuie să fi ajuns în situația extremă în care o vedem astăzi; trebuia ca ea să fie mai sclavă decît evreii, mai înrobită decîtperșii, mai risipită decît atenienii; trebuia să fie fără conducător, fără orînduire, învinsă, jefuită, sfîșiată, cotropită și să fi îndurat nenorociri de tot felul. Și cu toate că pînă astăzi s-a arătat într-adevăr cineva care părea că aduce o rază de speranță, încît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Lucian Raicu). Afirmația că de numele inginerului Vladimir C azac u „n a rămas nici o urmă literară”, dincolo că e s upăr ătoare, are în ea un mare neadevăr pentru că precum I. Palodă, criticul de la Academia Bârlădeană, care a lăsat risipite creațiile sale, neadunându-le măcar într-o plachetă, așa s-a întâmplat și cu conducătorul și îndrumătorul cenaclului nostru, care a scris destul de mult, stimulându i prin aceasta și pe î nvățăcei. Precizând că în unele perioade cenaclul era c
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
satele, învățînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției, și vindecînd orice fel de boală și orice fel de neputință, care era în norod. 36. Cînd a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor. 37. Atunci a zis ucenicilor Săi: "Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! 38. Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui." $10 1. Apoi, Isus a chemat pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
intens În Est-Vest, convins că l-a chemat cineva să vorbească despre Eminescu. „Atunci El a Început să alunece spre Înalturi.” De unde și expresia să aluneci În sus, dîndu-te de-a dura. Mai citez o dată, Îmbrobonit de admirație, din gîndurile risipite ale editorului Națiunii. „O țară nu poate fi mutată, ea rămîne acolo unde este.” Și, pentru a completa armonic mesajul șlagărului „La psihiatru, birjar!”, Eremia, un colaborator al lui Cosma, scrie cu ochiul fix că „așa-zisa acțiune de reeducare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sunt și acum? spunea ea, cu un glas stins. Nu e păcat? Mi-au trebuit câteva zile până am înțeles ce vroia ea să-mi spună. Era păcat, pentru că ea simțea voluptatea complect și se temea ca rouă dragostii astfel risipită să nu strice orânduiala lumii. O dată ce-mi dăduse buzele și mă îmbrățișase, cu trupul ei tot lipit de al meu, noi eram uniți. Și dragostea trebuia să se săvârșească până la capăt, altminteri voluptatea ajungea viciu, iar bucuria unirii noastre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de totală năruire, ca și cum m-aș fi trezit deodată singur într-un cimitir, fără nimeni lângă mine căruia să mă plâng, de la care să aștept mîngîîere. Parcă fusesem rupt în zece bucăți, căci îmi simțeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voință, nici putere să mă dezmeticesc o clipă. Intră Lilu, în lacrămi și ea, și îmi întinse repede un petec de hârtie. "Nu mă lasă să te văd. Nu-ți zadarnici viața, nu te lăsa înfrînt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lor. Nu i se zărea celalt mal, căci ploaia continua să cadă măruntă, țesând parcă o perdea de negură, pe care lumina incertă, palidă, în care se ghiceau deja zorile, nu izbutea s-o străpungă. Din spatele lor, apăreau necontenit grupuri risipite, șovăiau câteva clipe, apoi coborau spre mal, unde se alcătuiseră deja convoaie, așteptând parcă semnalul de plecare. - Dar unde e podul? întrebă din nou Darie. Nu se vede nimic... Locotenentul ridică din umeri. - Uită-te mai bine, Darie. Sunt fel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nerecuperat complet. Mergea cu mâinile În buzunare, ca niciodată. Cei care Îl Întâlneau Îl salutau cu jumătate de glas, ca și cum le-ar fi fost teamă să nu-l tulbure din meditație... La ușa directorului, s-a oprit, cu gândurile Încă risipite. ― Da. Poftiți - s-a auzit invitația directorului la bătaia În ușă. ― Bună ziua, domnule profesor. ― În sfârșit, am și eu cu cine schimba o vorbă pe ziua de astăzi. Bine ați venit. Până acum am fost ocupat cu de toate. Luați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cafeaua latte a Mirandei n-ar fi costat decât patru dolariă numai ca să dau o nouă lovitură pasiv-agresivă companiei, era răzbunarea mea personală pentru risipa deșănțată a Mirandei Priestly. Le dădeam celor Împuțiți, rău-mirositori, nebuni, pentru că asta - și nu banii risipiți - era ceea ce ar fi scos-o de fapt din pepeni dacă ar fi aflat. Când am ajuns În hol, Pedro, băiatul cu pronunțat accent mexican care livra mâncarea de la Mangia, stătea la palavre În spaniolă cu Eduardo lângă lift. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Intrarea interzisă Elenă Marin Alexe Tu calcă pe vârfuri în anticamera sufletului meu, tine-ți respirația să nu trezești rânduri scrijelite de dor. Pe poliță veche uitată de vreme lungă, nu-ți lasă privirea, să nu atingi din întâmplare risipite clipe. Deși nedumerita, arunc mantia tristeții peste umărul gol și te văd răscolind dureri demult îngropate. Nu înțeleg însă, de ce ai intrat pe ușă unde scrie cu litere de-o șchioapa, - Atenție! Intrarea interzisă persoanelor străine!
Intrarea interzis? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83282_a_84607]
-
care un nucleu teritorial de zece așezări. O grupare teritorială se afla și în zona Galaților, între cursurile inferioare ale Siretului și Prutului, alcătuită din șapte așezări. În Moldova, între Siret și Carpați, concentrările demografice erau mai modeste, așezările fiind risipite de-a lungul văilor sau apelor, iar densitatea locuirii este mai mică decât între Siret și Prut. În sfârșit, în zona Sucevei și Vrancei, așezările erau mai rare, fiind risipite datorită reliefului din cele două regiuni. În Basarabia, între Prut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce a mai rămas din fabrica de cărămizi după „atâția ani de nelucrare”. Ea a fost vândută în aceeași lună spătarului Gh. Platon. În actul de vânzare au fost menționate acareturile și utilajele fabricii: „o casă cu două rânduri aproape risipită, aseminea, părți de o mașină de fier pentru făcut cărămidă, din care s-au furat o parte, aseminea o hornă mare și una mică de ars cărămidă, amîndouă risipite...”, șoproane, bordeie de cărămizi etc.. Fabrica, vândută cu 550 galbeni, se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
menționate acareturile și utilajele fabricii: „o casă cu două rânduri aproape risipită, aseminea, părți de o mașină de fier pentru făcut cărămidă, din care s-au furat o parte, aseminea o hornă mare și una mică de ars cărămidă, amîndouă risipite...”, șoproane, bordeie de cărămizi etc.. Fabrica, vândută cu 550 galbeni, se afla în anul 1859 în stare de ruină. Se pare însă că fabrica a fost reconstruită de către un nou proprietar, Rozalia Cnitel. Ion Ionescu de la Brad a semnalat că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să spun de justificare, ci de scuză - pentru cuceririle lui Alexandru nici vorbă nu putea fi de așa ceva. Finlanda este finlandeză și suedeză, Basarabia - românească, iar Polonia Congresului - poloneză. Aici nici vorbă nu putea fi de unirea unor neamuri înrudite, risipite, care poartă toate numele de ruși; aici avem de-a face pur și simplu cu o cucerire prin forță a unor teritorii străine, pur și simplu cu un jaf”. Așadar, în epoca care face obiectul studiului nostru, politica externă țaristă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o gripă sau vacanțele școlare. În astfel de situații, regresul este considerat adesea devastator, deoarece are o mare încărcătură emoțională pentru persoana care a depus atît de mult efort pentru a-și controla anxietatea. Acest efort nu a fost însă risipit, iar după trecerea perioadei stresante veți învăța din acea experiență și veți putea confrunta din nou anxietatea. Acest tipar este foarte des întîlnit. Totuși, frecvent, oamenii își fac griji că vor suferi o recidivă atunci cînd întîmpină dificultăți. 8.2
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]