10,861 matches
-
de generație, poetul Ion Stratan (căruia, de altfel, îi este dedicată cartea), Dan Stanca (personajul romanului lui Dan Stanca, la rândul său, un scriitor de cincizeci de ani, cu părul grizonat, autor al unor cărți precum, Vântul sau țipătul altuia, Ritualul nopții, Muntele viu, Domnul clipei) nu a putut depăși șocul dispariției mamei sale și a decis să își pună capăt zilelelor aruncându-se de pe bloc. Înainte de a face saltul fatal a avut însă grijă să lase în custodia unei prietene
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
în imaterialitatea ce caracteriza ficțiunile și materializată grotesc, ca o posibilă sancțiune a vieții mele ratate. Antidotul îl constuituia însă raportarea livrescă la propria literatură. Când Niculina se purta astfel, o aveam în fața ochilor pe Iuliana Necșulea, dactilografa nimfomană din Ritualul nopții, romanul scris exact la patruzeci de ani. Astfel, prin suprapunere, nu mai pot avea ororare de nimic, mă autoficționalizez și cobor cu ochii larg deschiși într-un iad de hârtie, înfiorător de concret" (pp. 129-130). Dincolo de aceste însemnări aproape
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
Băncii (nuvela Iulia în iulie) atât de diferiți, altfel, între ei: Stere, stăpân peste o liotă de animale, după ce nevasta i-a fugit c-un motociclist, familistul Tudose, tată al unei viitoare fete bătrâne și soț tot mai plictisit de ritualul conjugal, fantele Norbert Miclăuș, cu voiajurile lui imaginare, și ciudatul Filip Cornea (apariție memorabilă), a cărui hipersensibilitate olfactivă îl face să detecteze mirosuri neplăcute oriunde și oricând. În viața searbădă a acestor "eroi" literari fără urmă de eroism ajunge să
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
bonomie. Sicriul plutește ca o pasăre, două schelete cîntă la flaut, carnea cadavrului e de piatră și de miere, înmormîntarea unei actrițe se transformă într-un spectacol al femeii care sare din dric, trimite săruturi și se-nclină în fața publicului. Ritualul funebru se îneacă într-o etalare de prețiozități: "în coșciug pe drumul spre bizanțuri/ Perne moi și mîinile subțiri/ Crizanteme roz și trandafiri/ Fumul de tămîie legănat sub lanțuri.// Preoții-ngînau cîntări de morți/ Căutînd prin cărți să mai citească/ Mîinile
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
despre alt?mare actri? Marioara Voiculescu: "?i face totdeauna pl?ere s-o v?. Este pl?ut? atr??oare i interesant? ? iubețe artă i are un entuziasm debordant, ceea ce-mi place." ? familia regal? nu lipsete lectură, care devine un ritual zilnic. Regele Ferdinand era un mare studios, Regina le citețe regulat copiilor, că i unor persoane de v?stă ei. Printre alte c?i e amintit românul Lordul Jim al scriitorului englez de origine polonez?Joseph Conrad i Gabriel Conroy
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
de acum încolo s-o facă la fel de nestingheriți. Primii s-au dumirit singuri, ceilalți vor avea pe veci urechile astupate la orice tentativă de a le pîngări zeul. De aceea, nu poți să-i spui unui om cufundat zilnic în ritualul fantasmatic al degustării de iluzii televizate că, prin ceea ce face, e robul inconștient al unei păcăleli colective. Dacă totuși o faci, va ridica nepăsător din umeri și-și va vedea mai departe de satisfacerea imaginară a nevoilor sale. Ba chiar
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
ivește astfel un modus vivendi în virtutea căruia oamenii sfîrșesc prin a-și petrece viața în fața televizorului, încredințați fiind că ceea ce văd reflectă adevărul, adică chipul aievea al lumii în care trăiesc. Cu timpul, acest modus videndi capătă toate trăsăturile unei ritual religios al cărui efect va fi cu atît mai nociv cu cît cel care îl săvîrșește nu-și va da seama de nocivitatea lui. Despre acest modus vivendi de tip religios vorbește cartea lui Virgiliu Gheorghe. O influență psihică este
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
toate condițiile unui fenomen religios. Starea de transă cvasi-hipnotică în care se află cel care care nu se mai poate dezlipi de ecran, nevoia de a privi regulat la altarul ecranului spre a-și regăsi idolii, ca într-un veritabil ritual al venerației autentice, perceperea timpului și spațiului din interiorul ecranului ca pe dimensiuni învestite cu puteri sacre, adorarea unor personaje "mitice" precum vedetele mediatice sau figurile politice - Rambo, prințesa Diana, Madona, Michael Jackson sau Elvis Presley nu mai sînt de
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
trompetele de la nunți și înmormîntări, trîntitul unei uși, icnetul unui refuz, foșnetul unei taftale, inflexiunile unei muzici tribale, ritualice, tradiționale care se amesteca în auzul și în simțurile mele cu muzica elaborată cultă, cu orga ceremonioasă, cu alte și alte ritualuri sofisticate, cu geamătul visceral al tristeților ce călătoresc, și ele, în lung și-n lat. Am revăzut filmul lui Chereau ca să cuplez sunetele, suspinele, chitara, tobele cu imaginile. Asocierea lor este puternică, păstrîndu-și, totodată, și independența fiecărei arte. La fel
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
Borat, care subminează cu sinceritatea sa șovină cercurile feministe sau convențiile din high society, aparent deschisă raporturilor culturale cu tiermondiști, împărtășește dezinvolt intoleranța țării sale cu privire la anumite minorități cu intoleranța americană din cercurile radicale undeva în Sud, participă la un ritual penticostal maimuțărindu-l, invită un speaker de la televiziune, în spiritul ospitalității kazahe, să-i cunoască patria și, sub raport intim, și sora, par-ti-ci-pă printr-o confuzie la o pe-trecere de homosexuali de unde iese cam șifonat, fraternizează cu o prostituată
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
la moartea ce îi așteaptă sau la morții pe care i-au lăsat în urmă, dar pe deasupra ar mai duce lipsă și de semnele prin care și-ar putea aminti de cei de dinaintea lor: le-ar lipsi mormintele, cimitirele și ritualurile funerare, le-ar lipsi bisericile și, bineînțeles, le-ar lipsi pînă la urmă și religia. În ultimă instanță, le-ar lipsi memoria generațiilor anterioare și, astfel, le-ar lipsi conștiința unui trecut alcătuit dintr-un șir de strămoși comuni. Rezultatul
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
În al treilea rînd, comunismul nu numai că nu a înăbușit naționalismele locale, ci le-a întărit și mai mult, dovadă fiind exacerbarea conștiinței naționale în țările amintite deja. Iar unul din elementele-cheie în cursul procesului de învîrtoșare naționalistă este ritualul reînhumării înaintașilor: reînhumarea generalului Wladislaw Sikorski în Varșovia în 1993, reînmormîntarea lui Imre Nagy la Budapesta în 1989, reînhumarea episcopului greco-catolic Inochenție Micu-Klein la Blaj în 1997, deshumarea și reînhumarea victimelor războiului dintre sîrbi, croați și bosniaci în anii 1991-1993
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
nelegitim și criminal". La rândul lui președintele țării are meritul de a-și fi însușit această formulă, care ghilotinează - deocamdată doar lingvistic - gâtul unei realități istorice monstruoase. S-ar face o imensă greșeală dacă s-ar crede că, prin acest ritual al demonizării, procesul comunismului s-a încheiat. Dacă s-ar întâmpla așa, am avea motive să bănuim că toată povestea cu raportul a reprezentat doar un mod ingenios de a pune capăt discuțiilor despre ce s-a petrecut în România
Un început by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9981_a_11306]
-
și cămăși albe. Par să aștepte ceva, pe cineva. Și iar fug, sar, cad, caută. Sunetele lamentației dor. Ca și gesturile. Ca și privirile. O ordine pare să se instaleze atunci cînd fiecare ia în mînă o cărticică de rugăciuni. Ritualul își schimbă ritmul, pașii, sensul. Îmi pare că un fel de exorcizare s-a încheiat pentru ca taina rugăciunii și ritualul ei, de data asta, să coboare. Lipsește al zecelea. Regula spune că nici o rugăciune evreiască nu se poate desfășura decît
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
gesturile. Ca și privirile. O ordine pare să se instaleze atunci cînd fiecare ia în mînă o cărticică de rugăciuni. Ritualul își schimbă ritmul, pașii, sensul. Îmi pare că un fel de exorcizare s-a încheiat pentru ca taina rugăciunii și ritualul ei, de data asta, să coboare. Lipsește al zecelea. Regula spune că nici o rugăciune evreiască nu se poate desfășura decît în prezența unei adunări - minian - de zece evrei, în vîrstă de peste treisprezece ani. Și Corul așteaptă. Regula nu poate să
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
Scriitorul. Sau poate altcineva?... Kadișul celor în doliu. Iertarea. Iertarea? Amintirea trupului. "Născut deținut |sta e stilul meu |sta mi-e felul Forma Am rămas în viață deci exist." Îmi este limpede că performanța actorilor este decisivă pentru atmosfera și ritualul spectacolului, formulei de teatru-dans. Discplina lor, modestia, seriozitatea, credința în ce fac. În teatrul acesta chiar nu sînt vorbe în vînt. Tipul de performanță îmi conduce emoția spre ceva din Clasa moartă a lui Kantor. Mai tinerii, absolvenți recenți, se
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
decernat, pentru a cincea oară, Premiul Cartea Anului. Dintre cele șase valoroase volume, semnate de autori că Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Șerban Foarță, Ioan Lăcusta, Gheorghe Păruși și Dan Stâncă, juriul redacțional trebuia să aleagă - cu "o cruzime" scuzabila de ritualul oricărei selecții - unul singur. Cu totul reprezentativ. Și a decis: românul Orbitor. Aripa dreapta, de Mircea Cărtărescu este cartea-eveniment publicată în România ultimului an. Lucrul a fost deja anunțat în cotidiane și la TV, cu surle și trâmbițe, așa cum a
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
pe la începutul secolului al treisprezecelea. Cum începe acest spectacol de operă făcut de Silviu Purcărete? Fellini curat. Dormitorul lui Buoso Donati. Tocmai se constată că a murit. Este spălat, bărbierit, i se taie unghiile, este îmbrăcat, încălțat, după toate regulile. Ritualul este urmat de Purcărete fără nici o deviere. Ba dimpotrivă, aș spune. Deodată, din sală, în șir indian, încep să-și facă apariția rudele. Familia îndoliată. Ș iritată. Se zvonea că Buoso a lăsat banii unei mînăstiri. Imaginația scenografei Lia Manțoc
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
soluții, care mai de care mai spumoase. Și toate cu ouă, în jurul lor, despre ele. Despre cocoș și găină, despre începutul oricărui lucru, despre înțelesurile trebșoarelor, despre neînțelesul lor, despre mirare, despre minune, despre normalitate, despre forțarea ei. Intimitate și ritual. Acesta este desenul spectacolului. Stăm pe scenă, lîngă agitația actorilor, femei și bărbați, cucoane, culegătoare de OO, măicuțe - sîntem aproape de mînăstiri, nu? - golani, vizitiu, boieri mari sau mici, stăm lîngă Baba și Moșu', lîngă Cucoșu' și Găina. Stăm bine în
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
mici, stăm lîngă Baba și Moșu', lîngă Cucoșu' și Găina. Stăm bine în poveste. Urmărim drumurile pe care actrițele le fac de colo dincolo. Scena se umple de cuiburi cu ouă. Peste tot, pete de alb. Nimeni nu se grăbește. Ritual înseamnă și ritmul unui ceremonial. Fetele intră, ies, intră, ies și aduc, la nesfîrșit, ouăle. Așa găină, cine n-ar vrea?... Cine n-ar fi dispus să-i administreze și o mamă sau chiar două, trei de bătaie pentru astfel
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
să gândească. În schimb au apărut indivizi agresivi și zgomotoși care s-au specializat în acuzarea la scenă deschisă a unor personalități de colaborare cu autoritățile comuniste. Aceste rechizitorii satisfac de obicei plăcerea secretă și josnică a mediocrilor (participanți la ritual ca acuzatori sau spectatori) de a-i deposeda de prestigiu pe oamenii de valoare. Asemenea acte de vandalism sunt justificabile (istoric, nu și moral) numai în cazul unor revoluții, care scapă la un moment dat de sub controlul oamenilor. Dar ele
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
Casa sintetizează o bună parte din evoluția culturală a Clujului din deceniile șapte-zece, cu toate sinuozitățile ei. În sfârșit, în al patrulea rând, Casa are "o semnificație simbolică și inițiatică", pentru că "în spațiul ei s-au inaugurat diverse forme de ritualuri ale lumii moderne, concomitent cu subminarea, mai mult sau mai puțin discretă, a unor mituri oficiale" (p. 9 în primul volum). Pe lângă aceste dimensiuni, desfășurate pe zeci de pagini de istorie subiectivă și sociologie afectivă, există, după cum afirmă Petru Poantă
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
Litere sau Limbi Străine, atîtor publiciști zgomotoși și fără substanță. Atrasă atît de cărți, cît și de spectacolul vieții, Mariana Neț pornește de la fapte mărunte din viața de toate zilele, uneori ciudate, suprarealiste, construind micronarațiuni aproape întotdeauna reușite, ce descriu ritualurile și rutina cotidianului, dar și aberațiile, patologia, mizeriile acestuia, în România și aiurea. Fiind vizat un public larg, jargonul de specialitate este evitat, iar Julia Kristeva și Roland Barthes nu sînt pomeniți defel. Destule pagini ce spun lucrurilor pe nume
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
mai eficient vector de răspîndire europeană: armata imperiului roman, adică legiunile de soldați făcînd escală în Orient și împrumutînd religia dominantă a locului, sau mercenarii orientali care, străbătînd campanie după campanie regiunile occidentale, au contaminat garnizoanele, fortărețele și diviziile cu ritualurile lor răsăritene. În al doilea rînd, sclavii: un agent precumpănitor al expansiunii mithraismului a fost carnea vie a robilor și gladiatorilor. Mutați dintr-un loc în altul și vînduți de la un stăpîn la altul, singura lor verigă de continuitate cu
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
care credința persană a avut-o în provinciile îndepăratate ale imperiului roman, adică în acele zone ce erau cu mult mai vulnerabile la importul de erezii decît era Roma - reședința sincretică, aluvionară și înmărmuritor de diversă a celor mai exotice ritualuri din lume. Și astfel, Dacia, Panonia, Franța, Italia și Germania au adăpostit puternice comunități mitraice, cu o pondere numerică ce întrecea vizibil firavele adunări creștine. A treia cauză a fost legată de interesul cezarilor față de o erezie pe cale de a
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]