1,892 matches
-
data trecută; i-a mai pipăit o dată cervixul lui Jacqui. Tot nu e dilatată îndeajuns. — Aiurea. Sunt dilatată îndeajuns. E doar din cauză că nu vrei să-l trezești pe anestezist. Îți place de el, nu-i așa? Hai, recunoaște. Infirmiera a roșit și Jacqui a strigat: —Ha, ha! Te-am prins! Dar asta nu i-a fost de nici un ajutor lui Jacqui. Tot nu era nici urmă de anestezie și infirmiera a pornit împreună cu Păr Portocaliu pe urmele Ramonei care refuza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mea e caravana, iar viața mea, cea mai neașteptată dintre pribegii. Încheieturile mâinilor mele au cunoscut pe rând mângâierea mătăsii și asprimea lânii, aurul prinților și lanțurile robilor. Degetele mele au înlăturat mii de văluri, buzele mele au făcut să roșească mii de fecioare, ochii mei au văzut orașe stingându-se și împărății pierind. Din gura mea vei auzi araba, turca, dar și castiliana, berbera, ebraica, latina, precum și italiana vorbită, căci toate limbile, toate rugile îmi aparțin. Eu, însă, nu aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe vecinul nostru, Hamza bărbierul. De îndată ce auziră poarta închizându-se cu cheia, cele două femei izbucniră într-un hohot comun de râs, având nevoie de ceva timp ca să se potolească. Evocându-l cincisprezece ani mai târziu, maică-mea încă mai roșea de ștrengăria asta, atrăgându-mi atenția fără urmă de mândrie că, dacă Warda avea pe atunci abia șaisprezece ani, ea mergea deja pe douăzeci și unu. Datorită evenimentelor se crease între ele o anumită complicitate care le micșora rivalitatea, iar când, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
obiectul ăsta pentru că țin s-o fac! — Și de ce ai ține s-o faci? — Pentru că-i o amintire. — Dar e prima oară că-l vezi! — Uneori e de ajuns o vedere fugară pentru ca un obiect să devină de neînlocuit. A roșit. Privirile ni s-au întâlnit. Buzele ni s-au întredeschis. Eram deja prieteni. Slujnica, mai hlizită ca oricând, se fâțâia printre noi, grijulie să nu piardă vreo șoaptă. Întâlnirea a rămas fixată: vineri, la amiază, în piața Ezbekieh, în fața saltimbancului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai visătoare: — Ai băgat de seamă cât ne-am schimbat de la sosirea noastră în această țară? La Fès, n-aș fi vorbit astfel despre soțiile mele, nici măcar cu prietenul meu cel mai apropiat. Dacă aș fi făcut-o, ar fi roșit până în creștetul turbanului. Abbad mi-a dat dreptate râzând. Mă foloseam eu însumi de o mie și una de formule de scuze pentru a-mi întreba vecinul ce mai face soția sa, iar acesta, înainte de a-mi răspunde, se asigura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se ascundea în ea Fata era întotdeauna la îndemână. — Ce? am repetat eu. — Ai spus că mă iubești. Apoi a râs, un râs șocant care i-a făcut pe ceilalți să-și întoarcă privirea spre ea, și pe ea să roșească și să-și acopere gura cu mâna — Și tu ce ai spus? Am spus... stai să mă gândesc, am spus - nu fi idiot. — Poate că așa și e, am spus eu încurajat. In vino - știi cum e, când bei spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiule, spuse el, cum e viața în viteza a cincea? Cu ce pot să-ți fiu de folos? — Am venit pentru laba mea de aur. Iisuse. Pentru recompensă. Am sorbit din pahar. Capul îmi era plin de Selina. N-am roșit și nici nu m-am simțit jenat. N-ai cum să roșești sau să te simți jenat în compania lui Terry Linex. — E pe vine, a spus el. — Cât? — Păi, cam pe la jumătatea unei cifre cu șase zerouri. Simplu. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pot să-ți fiu de folos? — Am venit pentru laba mea de aur. Iisuse. Pentru recompensă. Am sorbit din pahar. Capul îmi era plin de Selina. N-am roșit și nici nu m-am simțit jenat. N-ai cum să roșești sau să te simți jenat în compania lui Terry Linex. — E pe vine, a spus el. — Cât? — Păi, cam pe la jumătatea unei cifre cu șase zerouri. Simplu. — Ei, hai, zi șaizeci de mii. — Se face. — Când? — Întreabă-l pe Keith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
săptămâni de căcat după care uite ce ni se oferă. Magnific. Ecranul a prins viață cu o ușoară palpitație - și iat-o, Nunta Regală, aleea Mall potopită de lume, soarele, și caii care duc nuntașii la biserică la ora hotărâtă. Roșind și aruncând câte o privire fugară prin strălucirea acestei istorii, Lady Diana pășea maiestuoasă printre băncile din biserică, avându-l lângă ea pe șontâcăitul ei tată, în timp ce micuțele domnișoare de onoare chicoteau necontenit în preajmă. Iată-l și pe prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
concentrându-se cu capul aplecat într-o parte, cu cascada de păr ca bronzul alunecându-i pe frunte... —Pot să îți aranjez șuvița? am întrebat. Cred că ai mâinile murdare de ceapă. A, mi s-a părut că îl văd roșind ușor, da. Adică, hm, de ce nu? Mersi. M-am întins și i-am așezat părul, foarte lent. Era atât de moale, ca și când abia ar fi fost spălat. S-a uitat la mine cu buzele puțin întredeschise, la fel de chipeș ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
seama că Îmi petrecusem două zile umblînd cu capul În nori, iar acum lumea mea se prăbușea. — Și eu, care mă gîndeam că ai venit fiindcă aveai chef să mă vezi, am zîmbit eu fără vlagă. Am observat cum Îi roșea chipul de stînjeneală. — Glumeam, am mințit eu. Ceea ce era Într-adevăr serios era promisiunea mea că am să-ți arăt o față a orașului pe care n-ai mai văzut-o. Cel puțin, așa vei avea un motiv să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și că cei care Îl Înlesniseră fuseseră și ei cîndva copii. Într-o zi, cînd Începusem să cred că lumea uitase de noi, un individ s-a prezentat la noi acasă. Era un tip tînăr, aproape imberb, un novice care roșea cînd mă privea În ochi. Venise să Întrebe de domnul Miquel Moliner, pasămite urmărind o actualizare de rutină a unei arhive de la colegiul ziariștilor. Mi-a spus că domnul Moliner ar fi putut beneficia de o pensie lunară, Însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
constituie premise favorabile creșterii valorice a persoanei. La recentele activități de perfecționare, cadrele didactice au învățat că pe primul plan se situează elevul. Atitudinea educatorului față de colectivul de elevi trebuie îmbunătățită, chiar dacă recunoaște acest lucru doar în gând, pentru sine, roșind ușor. Nu trebuie să descriem responsabilitățile cadrului didactic într-o anumită ordine! Aceste se înregistrează aleatoriu, iar implicarea educatorului se înregistrează exact când copiii le solicită luarea de atitudine, ceea ce îi conferă, încă o dată, un rol primordial în modelarea relației
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
mormântul lui, unde vei avea poate și tu privilegiul de a-i auzi glasul. Bradamanta, uimită de aceste cuvinte și de ceea ce vedea, nu mai știa dacă era trează sau visa. Uluită, sfioasă ea a plecat ochii și s-a roșit ca macul la față. O, ce sunt eu pentru ca un profet atât de mare să-mi facă cinstea de a-mi vorbi! Totuși, cu nemărturisită bucurie ea a urmat-o pe preoteasă care a dus-o la mormântul lui Merlin
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Hoțescul zel mă arde, tip, Roșesc în mine sori torizi Când brațele liane-ntinzi, De îmi ascunzi grotescul chip; Mai jos, focar, vulcan încins, Deasupra, norii lava-și varsă; De care foc inima-mi arsă, În albie-ți mi s-a prelins? E dinadins? E-ntâmplător
DE-AJUNS by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83779_a_85104]
-
cu afacerile când a plecat cu Philip Weston și un manechin neidentificat. Care a fost destinația lor? Avem bănuielile noastre...“ Kelly lăsă ultimele cuvinte să se Împrăștie prin sală și se Întoarse spre mine, ca să-mi rânjească. Am simțit că roșesc. Ce anume insinuează? Pentru că până acum n-am auzit nici măcar o afirmație adevărată. Și cine dracu’ a scris asta? —Ellie Insider, bineînțeles. Există o fotografie cu tine când urci În taxi cu Philip și cu fata aia absolut superbă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Băieții nu erau prea Încântați de codițele și espadrilele pe care le aveam pe atunci. Erau doar, știi tu, scrisori către... Nu știu, nimic deosebit. —Ei, eu Întotdeauna am fost de părere că ești foarte drăguță. Am simțit imediat că roșesc. Nu știu de ce, dar asta m-a bucurat mai mult decât dacă și-ar fi proclamat iubirea nepieritoare pentru mine, dar n-am avut timp să savurez, pentru că mobilul Începu să bâzâie cu un mesaj urgent: Păpușă, unD ești? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nici măcar n-avea o familie. Danny schimbă macazul, adoptând un zâmbet - una din tehnicile de interogatoriu pe care le practica în fața oglinzii din dormitor. — Hei, îmi pare rău că te-am luat așa tare... — Nee, nu-ți pare rău! Danny roși, dar speră că iluminarea demențială nu-l dăduse de gol. — Ai vreun angajat care se ocupă de parcare? — Nu. — Îți amintești să fi văzut noaptea trecută în parcare vreun Buick verde? — Nu. — Oamenii tăi de la bucătărie mai stau prin parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aia lor de nemernici. Donațiile înseamnă și extrase bancare, care pot fi invocate ca probe. Metoda mea preferată e folosirea fotografiilor obținute în urma supravegherii sub acoperire a martorilor potențiali. Când le e demonstrată prezența la întâlniri subversive, pe cei mai mulți dintre Roșii ăștia lipsiți de credință îi apucă frica de Dumnezeu și-s gata să-și toarne și mamele, numai să n-ajungă la pușcărie. S-ar putea să fac rost de niște fotografii extrem de incriminante de la un prieten care a lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el. — Carevasăzică vrei ca tipii de la AUFT să fie murdăriți înainte de întrunirea marelui juriu sau pe parcursul investigației. Atunci o să poți să le tragi un șut în fund pe chestia cu activitățile criminale, ca să-i înlocuiești cu băieții lui Mickey fără ca Roșii să te dea în judecată - de frică să nu iasă și mai groasă. Hughes îi împinse picioarele lui Buzz de pe birou cu proprii săi pantofi imaculați. Murdăriți e un cuvânt greșit. În cazul de față vorbim de patriotism ca slujitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
capitalist, în timp ce noi ne supunem regulilor lui, acceptând slăbiciunile inerente unei filosofii altfel drepte și umaniste. Asta e diferența dintre ei și noi. Ei respectă legea junglei, iar noi suntem prea iubitori de pace pentru a ne coborî într-atât”. Roșii - 1, orașul Los Angeles și publicul cinefil - 0. E o lume nebună. AICI SE TERMINĂ CITATUL RETRAS, CU CARACTERE MAI MICI. Buzz puse ziarul jos, gândindu-se la nebunul de Dudley de prin ’38, când fusese cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
așa? — Eu încerc să țin lucrurile separate și izolate. — De ce? — Pentru a evita astfel de situații. Danny simți cum coniacul își face efectul, combinându-se și cu porția de acasă. Domnule Gordean, sunteți homosexual? — Nu, domnule detectiv. Dumneata ești? Danny roși, ridică paharul și văzu că era gol. Își reveni reînviind o replică din dialogul cu Considine. Povestea asta veche cu înfierarea mă lasă rece. Gordean spuse: — Nu înțeleg la ce te referi, domnule detectiv. — La faptul că sunt un profesionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
replică din dialogul cu Considine. Povestea asta veche cu înfierarea mă lasă rece. Gordean spuse: — Nu înțeleg la ce te referi, domnule detectiv. — La faptul că sunt un profesionist și că nu pot fi intimidat. Atunci n-ar trebui să roșești atât de ușor. Îmbujorarea îți dă de gol naivitatea. Danny avu senzația că paharul gol era un proiectil numai bun de lansare. Dar atacă iar, folosindu-se de cuvântul „naivitate”. — Vorbim aici de trei oameni asasinați. Căsăpiți cu niște futute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny aruncă întrebarea înainte de a se putea înfrâna: — Nu. Vreau să știu cum poate un ofițer de poliție să se îndrăgostească lulea de o damă comunistă. Considine se făcu roșu ca racul - exact așa cum îi spusese Felix Gordean lui că roșise. Danny încercă să-i descifreze expresia și o traduse cu M-ai prins. „Spune-mi Mal” râse, își scose verigheta de pe deget și o aruncă în coșul de gunoi, după care zise: — Ca de la bărbat la bărbat? Danny îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să se ducă. — Și de asta te exciți așa de tare la ideea c-o s-o lucrăm pe De Haven? Considine zâmbi și ciocăni în sertarul de sus al biroului. — De ce pariez că există o sticlă acolo? Danny simți că roșește și el. Pentru că ești deștept? Mâna lui Mal continuă să ciocăne. — Nu, pentru că nervii tăi sunt la fel de încordați ca și ai mei și pentru că miroși întotdeauna a Lavoris. Ca de la un ofițer superior la boboc: polițiștii care miros a apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]