1,124 matches
-
o pedepsesc cu cruzime dacă nu-și făcea cum trebuie lecțiile, când o ascultam acasă, pe balconul cu iederă, în fața tablei improvizate dintr-o ușă de servantă veche. Deci, în acea dimineață, m-am îmbrăcat deosebit de curat și frumos, cu rochița mea de oraș bine călcată de tanti Aura și cu ciorapi albi trei sferturi, și-am plecat, cu tata de mână, la spital. Cred că aș fi murit de nefericire dacă n-aș fi știut că mă voi reîntoarce. Chiar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
intrat în casă și m-am dus direct în camera mea. M-am trântit pe pat. Am zăcut vreo oră, fără să mă gândesc la nimic, fără să fiu prezentă. Stăteam pe burtă, fără să-mi pese că-mi șifonam rochița cea mai bună, cu care o vizitasem pe mama și pe care nu vroiam să o schimb, îmi băgasem o mână sub pernă și ascultam fără să aud țăcănitul obsedant al mașinii de cusut din camera cealaltă. Când m-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sânt pe calea cea bună. Ce s-o fi petrecut azi-noapte la alungiți? Cine or fi fost oamenii aceia cu flori în mînă? Poate că aveam să aflu chiar diseară. Am mâncat și-am ieșit în curte, îmbrăcată într-o rochiță tiroleză. Aș fi putut să pariez: pe poarta noastră se dădea huța Garoafa, mai mereu prima sosită, în fusta ei roșie luată de la maică-sa, pe care-o mai purtaseră câteva surori, și în papuci cu pompon. Avea râsul acela
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era o cheie de aur, de două ori mai mare decât palma mea. În adâncitura lăsată de ea pe pământ șerpui leneș, cărnos, o râmă, care contractîndu-se de câteva ori se sorbi în pământ. Am șters cheia bine cu poala rochiței. Capătul îi era în formă de treflă, ornat până la refuz cu bucle și lujeri de aur. Tija cheii, groasă și scânteietoare, reflecta deformat chipul meu și copacii din jur. La capătul de jos avea o plăcuță cu trei dinți egali
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Am plâns în ziua aceea până seara, nu mă mai puteam stăpâni. Când intra tanti Aura, mă prefăceam că dorm. Am plâns mai ales când am văzut-o pe Zizi, săraca, uitată de zile întregi sub masă, cu frumoasa ei rochiță îmbîcsită de praf, cu părul ei de ață încîlcit ca altă arătare. Când mă gândeam cu câtă dragoste îi făcusem schimburile, chiloțeii, furoul și tot ce mai avea pe ea, iar acum o abandonasem ca o mamă vitregă, care își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
folosească la joc. Garoafa o înhață și mârâind, se prefăcu că o înghite. Apoi o azvârli cât colo, spre luna uriașă care bătea prin spărtură. Nu era bine. Se lăsase o răcoare care ne înfiora, căci toate eram îmbrăcate în rochițe sau bluze subțiri. Chițcăituri ascuțite ne înspăimîntară, și când am zărit niște umbre zburătoare profilate pe aerul albăstrui al ferestrelor fără geam ne-am dat seama că erau lilieci. Câțiva intrară, fâlfâind tăcut, în sala în care stăteam, dând roți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Rapița". Într-o tăcere în care doar trosnetul flăcărilor se auzea, am dezbrăcat-o pe Zizi de toate hainele de pe ea, pe care eu însămi le croisem și le cususem cu-atîta trudă, și le-am aruncat pe rând în foc. Rochița se ridică imediat în tavan, ca un fluture de flacără și cenușă. Goală, Zizi era jalnică: un trup de cârpă, inform, de care fusese cusut grosolan capul de ipsos. Era murdară, cenușie. Mâinile și picioarele, cilindrice, păreau de plastilină. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voal de tifon alb care-i venea până sub bărbie. Ar fi vrut să pună pe ea toate "bijuteriile" pe care le luaseră cu ele, dar Ester nu vroise să le poarte. Pe mâini nu păstră nici un inel. Din întîmplare, rochița pe care și-o pusese în acea zi era albă (cu tiv albăstrui), așa că, în simplitatea ei, părea o adevărată mireasă în miniatură, o mireasă roșcovană, buclată, cu un grațios și nobil nas acvilin. Ca buchet de nuntă, fetele i-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în brațe. Biata fată fusese lăsată aproape singură, în această zi în care nimeni nu-și mai știa unde e capul, și atunci ea se îmbrăcase cu cea mai frumoasă sari pe care o avea (de obicei umbla îmbrăcată în rochițe scurte, europenești și. când punea sari, părea mult mai înaintată în ani) și voise să asiste și ea la sărbătoare. Când ieșise pe coridor, a văzut lume prea multă și s-a speriat. Atunci s-a dus în balcon, unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bujori. Papa i-a atârnat ieri Yvonnei cercei de cireșe la urechi : Ça lui donne un drôle d’air... a spus dezaprobator Muti. Altceva ar fi vrut să spună, de fapt, ceva ce fetița înțelesese : că Yvonne își va păta rochița de organdi și c-are să se așeze în dreptul grilajului să o vadă Ionica, fata dascălului, că și ea are la urechi cercei de cireșe. într-adevăr, dacă Muti va pleca într-o vizită, dacă mademoiselle Lisette se va duce la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Papa tot nu s-a întors. Gâfâind, Yvonne se oprește în hall și fața i se fărâmițează în micile careuri de oglinzi ale ușii. O fundă nesuferită de tafta, un genunchi julit, o jumătate de obrăjor palid, gulerul strâmb al rochiței marinar, iat-o pe Yvonne fărâmițată între muchiile aurite ale oglinzii. Yvonne îl așteaptă pe Papa și se uită neli niștită din prag la cadranul de email albastru al ceasului. Se uită bine și își face socoteala în gând, cifrele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
smulsese părul ; nici acum nu atingea nimic, stătea doar pe taburet și se privea în oglindă. Nu, lucrul acela ciudat, care se întâmplase în lipsa ei, nu-i schimbase nimic pe figură. Păcat, foarte păcat - era tot ea, cea dintotdeauna. Iar rochița ei nouă și neagră, de catifea, n-o avantaja, așa cum spusese și Muti ; îi făcea parcă tenul și mai gălbui-pământiu, și părul, detestatul ei păr, cu fir prea subțire, casant, care îi creștea necontenit, ca un puf decolorat la rădăcina
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ivona, lasă ! Lasă că viu io, nu mai urca tot dumneata cu ele ! Eee, Ivona, Ivona, mânca-o-ar mama pe ea, c-o știu de când era atâtica ! Murise tatăl dumitale, și m-a trimis madam Geblescu să-ți aranjez rochița ! Și ți-am făcut câteva pense, da i-am luat și din tiv. Am stat noi amândouă singure, numa cu nemțoaica dumitale, și nu scoteai o vorbă, numa te uitai chiorâș și aveai ochii umflați cât pumnu și roșii. Vezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
19:00,cel târziu 20:00. Hora se mai numea și hora țărăneasca sau Bal. La hora din sat numită Tuturuc se adunau și tineri și bătrâni. Se îmbrăcau în haine bune de stofă, cu pantofi noi, iar fetele în rochiță. Hora se făcea de 2 ori pe an în special când se termină școală, se spuneau poezii și cântecele mici, iar după aceea începea Bălul. 5.Paștele Paștele începea de regulă cu ieșirea din post cu pregătirea cozonacului, a ouălelor
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
ieșiră pe poarta din spate, în Forum Way. Adam și Zet alergau înaintea lor. — Ei, ce părere ai? întrebă Gabriel. — Asta era uniforma ei de școală? — Bineînțeles că nu. Era destul de elegantă, găsesc. — E un copil. Ar trebui să poarte rochițe cu volănașe albe. Dar ce părere ai despre ea? Nici o părere. O americancă sfrijită. — Nu prea are accent american. Mai curând de școală bună englezească. — Aiurea! — Eu găsesc că-i drăgălașă. Tu nici n-ai fi putut-o găsi altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
corpul. Ședea amorțit pe taburet, la o masă grosolană de brad, având deasupra capului scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile la spate, doamna Poenaru spuse: Nu trebuie să vă jenați de rochițe. Voi rămâneți tot băieței, și tot drăguți. Am întâlnit bărbați care nu purtau rochițe, dar afară de faptul că erau bărbați nu prea aveau cu ce să se laude. Lucian băga de seamă că și pe Mirel Poenaru îl îmbrăcaseră într-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile la spate, doamna Poenaru spuse: Nu trebuie să vă jenați de rochițe. Voi rămâneți tot băieței, și tot drăguți. Am întâlnit bărbați care nu purtau rochițe, dar afară de faptul că erau bărbați nu prea aveau cu ce să se laude. Lucian băga de seamă că și pe Mirel Poenaru îl îmbrăcaseră într-o rochie de hârtie creponată. Hârtia lui era vernil, iar fâșiile arătau altfel: în loc să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu, nu este adevarat! Eu nu am haine frumoase ca ale voaste, se auzi printre hohote de plâns glasul subțire al tulpiniței plăpânde. Soarele își roti razele în jurul ei și-i șopti la ureche: Am să-ți croiesc eu o rochiță minunată. Arată-le numai. Și-atunci, floarea își deschise petalele. Strălucea ca Soarele, rochița-i de raze aurii umplea câmpia, iar parfumul pe care-l răspândea cucerea câmpia. Șoptind între ele, florile îi găsiră un nume și-ncepură a cânta
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
printre hohote de plâns glasul subțire al tulpiniței plăpânde. Soarele își roti razele în jurul ei și-i șopti la ureche: Am să-ți croiesc eu o rochiță minunată. Arată-le numai. Și-atunci, floarea își deschise petalele. Strălucea ca Soarele, rochița-i de raze aurii umplea câmpia, iar parfumul pe care-l răspândea cucerea câmpia. Șoptind între ele, florile îi găsiră un nume și-ncepură a cânta: Tu ești Lia-Păpădia Care ai umplut câmpia, De multă culoare În amiaza mare. Lia-Păpădia
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
și urechi îi străbate un fior și se roagă toți în cor: -Ploaie, stai să-mi găsesc un adăpost c-o să-mi uzi blănița moale! Gărgarițe speriate dau navală să se-ascundă înspre locuri mai uscate. Toate-s îmbrăcate în rochițe minunate roșii stropite cu puncte negre . Greierele speriat repetă-ntruna : -Unde mi-e chitara, că n-o văd? Aricelul, în căsuța din pădure, împinge ușa și trage zăvorul ca nu cumva ploaia să intre în căsuță să-i ude covorașul
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
grabă și ceilalți frați și surioare. Cei mai frumoși și mai gălăgioși fulgușori! - Mamiiii! Uite ce mi-a făcut Fulgelina! M-a alergat prin castel și mi s-au zburlit aripioarele! - Mamă! Mamă! Pe mine Fulgulina m-a murdărit pe rochiță! Zâna Zăpadă închise ochii, își puse mâinile pe urechi și strigă: - Dragii mei, gata...! Sunteți atât de mari și frumoși, iar voi, Fulguțele mele, sunteți adevărate prințese... frumoase și grațioase! Când mă gândesc că până la primăvară castelul o să ramână gol
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
drum de care fără pic de sămânță de piatră ne-a dus tot Steopa Volcov, țăran bulgar ca naționalitate și ca om prieten devotat. În sat, în lipsa fanfarei, am arătat mulțimii de oameni cât de frumoasă poate fi Anastasia în rochiță nou-nouță. O merita. Se bucurau oamenii din sat de izbânda noastră cu atât mai mult cu cât aflaseră că mai bine de jumătate dintre concurenți căzuseră la examen. Veneau să ne ia de la școală ca “hosti”, adică oaspeți rari: Veniți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
așteaptă orbul lumina, să veniți cât mai repede că sîntem români ca și voi, avem același sânge dar voi, în loc să ne ocrotiți veniți și ne jefuiți și vă bateți joc de noi! Cine mi-a luat pâinea de pe masă și rochițele de pe perete să nu-i mai dea Dumnezeu să se întoarcă acasă, să nu-și mai vadă copchiii și să nu se mai culce la țâțele neveste-si! Și bărbatul meu, tanchist în armata sovietică și aflat în Finlanda dacă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mai mare pe mezină. - Cea cu rochia roz, pantofiorii roșii și cu părul blond, căci seamănă cu măicuța noastră, care e plecat în cer să-l caute pe tăticu. - Iar mie îmi place mai mult cea îmbrăcată în bleu, căci rochița ei seamănă cu cerul unde sunt părinții noștri. Oare costă mult? Băiețelul, care deși voia să pară nepăsător, nu-și mai luase ochii în tot acest timp de la un trenuleț cu multe vagoane, cu locomotivă, cale ferată, păduri, tuneluri și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
doar pentru copiii celor bogați! - Dar poate o să mi le aducă Moș Crăciun, îndrăzni să spere cea mai mică. - Unde? - întrebă băiatul- în magazia lui nea Grigore care ne-a primit să ne adăpostim? Ai vrea să li se murdărească rochițele sau să le roadă șobolanii? Fetițele începură să suspine și lacrimile curgeau pe obrăjorii lor palizi, ca boabele de perle. - Priviți, le spuse băiețelul, chiar acum doamna aceea bogată cumpără păpușile „voastre”. Într-adevăr, vânzătoarea scotea din vitrină cele două
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]