21,085 matches
-
că iudeii arătau o deosebită grijă față de înmormântări, în sensul că până și hoiturile răufăcătorilor răstigniți erau coborâte de pe cruce și înhumate înainte de apusul soarelui” (Războaiele iudaice 4, 5, 2). Cu atât mai mult în situațiile de sărbători majore autoritățile romane au trebuit să țină seama de exigențele tradițiilor și regulilor religiei locale, așa că la cererea apropiaților, cadavrele erau predate spre înmormântare. În cazul lui Iisus, cererea a fost făcută de Iosif din Arimateea și aprobată personal de Pilat, după confirmarea
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
un sutaș. Aici se termină viața lui Iisus și începe istoria creștinismului. Prof. univ. dr. Mircea Dutu, - Presedinte al Universitatii Ecologice Bucuresti - Presedinte al fundatiei Dreptul la Natura - Presedinte al Asociatiei Romane de Drept al Mediului - Director - fondator al Revistei Romane de Drept al Mediului - Membru al Comitetului de coordonare al retelei de drept al mediului AUPELF-UREF - Avocat in Baroul Bucuresti www.lawyermdutu.ro
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
amestec de sânge cu sudoare. În această atmosferă grea, tensionată până la paroxism, are loc prinderea lui Iisus. Cu același spirit de semiclandestinitate stabilit anterior, planul prevedea reținerea sa cât mai rapidă și fără scandal, care ar fi atras atenția gărzilor romane prezente în oraș, mai ales că se apropia sărbătoarea Pesahului, iar pelerinajul aferent presupunea venirea unui mare număr de oameni. Așa se poate explica și de ce a fost nevoie de ajutorul și complicitatea unuia dintre apropiații lui Iisus, unul dintre
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
devenind peste timpuri simbolul absolut al trădării . Dar din ce era formată și cui aparținea această trupă? În funcție de tezele susținute în privința naturii procesului, a desfășurării și a semnificațiilor atribuite, s-a răspuns fie că a participat un grup de militari romani, fie că prinderea a fost efectuată exclusiv de o ceată iudee. Această din urmă ipoteză se apropie cel mai mult de realitate. Fiind o afacere deocamdată strict religioasă, fără implicații de ordine publică, socio-militară, cazul nu interesa pe romani care
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
militari romani, fie că prinderea a fost efectuată exclusiv de o ceată iudee. Această din urmă ipoteză se apropie cel mai mult de realitate. Fiind o afacere deocamdată strict religioasă, fără implicații de ordine publică, socio-militară, cazul nu interesa pe romani care, de altfel, nici nu știau atunci oficial de existența lui. La rândul lor, căpeteniile evreiești nu aveau interes să implice autoritățile de ocupație, dorind să elimine pe incomodul „prooroc” în cea mai deplină conspirativitate și cât mai rapid, cu
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
să se pună în slujba căpeteniilor locale, prinzând un evreu cu pretenții de Mesia și plimbându-l de la Anna la Caiafa și apoi aducându-l în fața prefectului însuși! De altfel, ce făcuse până atunci Iisus spre a atrage reacția militarilor romani? Nimic! Iar dacă el ar fi făcut ceva împotriva ordinii publice, mai pregetau ei să-l pedepsească, recurgând la un veritabil „rond de noapte” pe la arhierei? Fără îndoială că nu! Printre altele, Evanghelia după Ioan ne clarifică natura acestei trupe
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
Petru și Ioan fac parte „Și Anna arhiereul și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul arhieresc” (4, 6). Funcția de Mare Preot (care însemna, practic, cea de lider al iudeilor și constituia principalul interlocutor al prefectului roman în dialogul cu populația locală) era atunci o afacere de familie (clan), fiind deținută și transmisă între persoane înrudite sub o formă sau alta. Numit în funcție în anul 18 d.Hr., de guvernatorul Valerius Gratus (15-26 d.Hr.), Caiafa
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
nu poate ajunge sub niciun chip la o soluție, Anna se desesizează de caz și îl trimite pe Iisus în fața ginerelui său, marele preot Caiafa, în vederea încercării unei rezolvări într-un alt mod, dar oricum în cadrul intern, fără implicarea autorităților romane. Tentativa linșajului Eșecul misiunii (încredințate) lui Anna și a demersului său necontencios, iar, din punct de vedere procedural îndeplinirea procedurii prealabile a „avertizării” face ca prigonirea să treacă la o nouă etapă, de ordin procesual: cea de sesizare și cercetare
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
moartea acestuia, în anul 4 î.Hr., și, mai exact, odată cu trecerea Iudeii sub administrarea directă a împăratului (6 d.Hr.), prin intermediul unui prefect, el era competent să se pronunțe în cauzele religioase și să coopereze în cele civile cu autoritățile romane. Nu putea însă să aplice pedeapsa capitală (jus gladii) care rămânea un atribut exclusiv al prefectului roman. Dacă tribunalul religios considera că cineva comisese o crimă gravă, ce impunea sancționarea cu moartea, trebuia să sesizeze prefectul roman și, în fața acestuia
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
civile cu autoritățile romane. Nu putea însă să aplice pedeapsa capitală (jus gladii) care rămânea un atribut exclusiv al prefectului roman. Dacă tribunalul religios considera că cineva comisese o crimă gravă, ce impunea sancționarea cu moartea, trebuia să sesizeze prefectul roman și, în fața acestuia, conform regulilor dreptului roman, să-și susțină acuzația. În situația în care magistratul ratifica acuzația și o încadra într-una dintre infracțiunile grave prevăzute sau cel puțin acceptate de dreptul roman, în orice caz nu respinse, se
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
cu moartea, trebuia să sesizeze prefectul roman și, în fața acestuia, conform regulilor dreptului roman, să-și susțină acuzația. În situația în care magistratul ratifica acuzația și o încadra într-una dintre infracțiunile grave prevăzute sau cel puțin acceptate de dreptul roman, în orice caz nu respinse, se putea ajunge la aplicarea pedepsei cu moartea și la executarea ei. În cazul nostru, odată trecută faza precontencioasă și prigonitul adus în fața Sinedriului, pentru Iisus, din punct de vedere juridic, nu mai existau decât
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
cu succes de autoritățile iudee: cea a lapidării, fără a se recurge la procedura legală! Astfel, în funcție de anumite conjuncturi favorabile - interimatul funcției de prefect, confruntarea acestuia cu probleme grave etc. - și în deplină conspirativitate, membrii Sinedriului ocoliseră uneori interdicția legală romană și hotărâseră lapidarea unor indezirabili. Este situația femeii adultere, lapidarea arhidiaconului Ștefan, primul martir, ori executarea lui Iacob cel Drept, șeful comunității iudeo-creștine din Ierusalim, în anul 62 d.Hr. E foarte probabil că acel sinedriu (arhierei, bătrâni și cărturari
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
condamnarea la moarte se impunea urmarea procedurii legale: constatarea faptei care ar conduce la aplicarea pedepsei capitale, a necompetenței de a judeca a tribunalului religios iudaic și, în consecință, obligația de a trimite cauza spre competența de judecare în fața prefectului roman al provinciei. Începea, astfel, o luptă judiciară grea, imprevizibilă, în care protagoniștii deveneau: marele preot Caiafa, noul mesia Iisus din Nazaret și Ponțiu Pilat, prefectul provinciei, reprezentantul împăratului Tiberius în Iudeea și singurul judecător competent. Citește și: Prof. univ. dr.
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
provinciei, reprezentantul împăratului Tiberius în Iudeea și singurul judecător competent. Citește și: Prof. univ. dr. Mircea Dutu, - Presedinte al Universitatii Ecologice Bucuresti - Presedinte al fundatiei Dreptul la Natura - Presedinte al Asociatiei Romane de Drept al Mediului - Director - fondator al Revistei Romane de Drept al Mediului - Membru al Comitetului de coordonare al retelei de drept al mediului AUPELF-UREF - Avocat in Baroul Bucuresti www.lawyermdutu.ro
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
Sejanus, cel mai puternic om la regimului, prefectul cohortelor pretoriene. El aparținea ordinului cavalerilor și, anterior accederii la această înaltă funcție administrativă, avusese o carieră militară. Ordinul ecvestru venea ca importanță și considerație după cel senatorial, iar împreună formau aristocrația romană. Deși în Evanghelii și chiar în Analele lui Tacit (scrise în anii 115-116 d.Hr.), Pilat este considerat procurator, inscripția din piatră descoperită în 1961 la Cezareea Maritimă, capitala oficială a provinciei romane, stabilește că acesta a fost prefect, reprezentant
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
după cel senatorial, iar împreună formau aristocrația romană. Deși în Evanghelii și chiar în Analele lui Tacit (scrise în anii 115-116 d.Hr.), Pilat este considerat procurator, inscripția din piatră descoperită în 1961 la Cezareea Maritimă, capitala oficială a provinciei romane, stabilește că acesta a fost prefect, reprezentant al împăratului care presupunea îndeplinirea unor atribuții complexe de administrator, comandant militar, dar și de judecător. Confuzia poate fi datorată scurtei durate de timp scurse de la demiterea acestuia - 36 d.Hr. - și data
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
vedere că, mai ales cu ocazia Pesahului, numeroși pelerini evrei de pretutindeni veneau să se închine la Templu. Și, ca de obicei, folosea prilejul spre a judeca și cauzele judiciare penale de competența sa și care nu sufereau amânare. Tribunalele romane își începeau activitatea dimineața la prima oră, așa cum arată Seneca (De ira 2,7; „prima luce”) și cum, în cazul nostru, relatează Evangheliile după Marcu (15, 1) și Ioan (18, 28), iar cel al lui Iisus, pare a fi fost
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
ceea ce aveau de făcut. În plus, pentru a-și atinge scopul inițial, s-a evitat a se da cazului o mare amploare și s-a apelat, din motive de eficacitate, la specialiști, pregătiți din punctul de vedere al legilor, inclusiv romane și pricepuți în manevrarea mulțimilor. Drumul de la sediul sinedriului la locul de judecată e scurt, în pantă lină. În incinta Palatului era o curte mare, pardosită cu pietre, lithostrotos, în fundul căreia se află amenajat un portic care dă în Pretoriul
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
participe la cina pascală, fiind supus, totodată, unor interdicții de rigoare pentru o perioadă care varia între o săptămână și o lună privind participarea la anumite ritualuri; pe de altă parte, unii exegeți invocă cerințele caracterului secret al anumitor procese romane. Revenind la derularea propriu-zisă a cercetării judecătorești, se pare că primele acuzații aduse de „arhierei” nu l-au convins pe judecător asupra competenței sale, faptele imputate lui Iisus părându-i-se minore, lipsite de caracter politic, de greutatea celor cercetate
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
acuzații aduse de „arhierei” nu l-au convins pe judecător asupra competenței sale, faptele imputate lui Iisus părându-i-se minore, lipsite de caracter politic, de greutatea celor cercetate și judecate de un reprezentant al împăratului și, în consecință, magistratul roman încearcă să retrimită cauza la sinedriu: „Deci le-a zis Pilat: Luați-L voi și judecați-L după legea voastră”. Un asemenea act însemna practic salvarea lui Iisus de la moarte, pentru că tribunalul iudaic nu putea aplica decât sancțiuni corecționale. Sesizând
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
magistratului rezultă că pârâșii și-ar fi schimbat astfel tactica acuzării, marșând acum mai ales pe crima de lezmajestate, săvârșită prin pretenția lui Iisus de a fi „rege al Iudeilor”. Astfel, procesul teologic se transformă într-unul politic, iar procedura romană este reluată în acest sens. Un proces împotriva unei mesianități politice corespundea pragmaticii saducheilor, dar și Pilat a simțit că în realitate era vorba de cu totul altceva, că un „rege” promițător din punct de vedere politic nu i-ar
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
în condițiile în care această instituție fusese desființată începând din anul 6 e.n. și Iudeea trecuse direct sub administrația împăratului, prin prefect, putea fi interpretat ca un atentat la autoritatea stăpânitoare, o ofensă la suveranitatea exclusivă și legitimă, după dreptul roman, a împăratului Tiberius. Celelalte învinuiri formale: rătăcește și răzvrătește poporul etc. nu sunt reținute de magistrat, fie că sunt prea mărunte, nu-l interesează, fie că nu sunt credibile, probate. S-a trecut deci la interogatoriul inculpatului. El începe prin
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
ceea ce poate să însemne „Tu o zici” ori „Exact, da, eu o recunosc.” Dar textul grec permite o interpretare diferită, căci „Su legeis” ar putea semnifica și „Tu o zici”, și că Iisus dă atunci precizări asupra regalității sale. Raționalismul roman converge însă mai ales spre interpretarea „Tu - nu eu - zici că sunt rege”, ceea ce ar însemna o negație și ar îndeplini cu adevărat rolul unei apărări normale, venite din partea unui acuzat. La precizarea lui Iisus: „Eu spre aceasta m-am
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
favoriza un candidat la regalitatea iudee, ambele de neacceptat la acel moment pentru el. Numai Evanghelia după Luca (23, 7-15), dintre cele canonice, relatează episodul și unii specialiști l-au considerat inexact, apreciind că era de neconceput ca un prefect roman să poată renunța să judece un proces în favoarea unui rege barbar. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere legal Pilat nu avea o obligație în acest sens, la începutul imperiului un criminal era judecat acolo
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
al Romei, s-a bucurat de privilegiul special de a avea dreptul de a judeca pe delincvenții proveniți dintre supușii săi ori din regatul lui, fugiți în alte provincii ale imperiului, care puteau fi extrădați în acest scop de autoritățile romane, este posibil ca această reminiscență să fi persistat și asupra urmașilor săi. De altfel, în anul 67, Vespasian va proceda la fel cu Irod Agrippa II, trimițându-i spre judecată supuși de-ai săi, arestați de autoritățile romane. Așadar, Pilat
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]