1,088 matches
-
săptămâni. Asta ar veni în prima joie din aprilie. După amiază. Așa mai spre amurgitelea. De acord. Acum te rog să mă ierți, dar trebuie să pleci, dragul meu, că s-ar putea să apară profesorul Bounegru, care își face rondul zilnic pe la toți oamenii liceului, ca să afle tot ce se întâmplă... Dacă te vede cineva - indiferent cine - să te arăți furios. Acesta ar fi un semn că solicitarea dumitale de a-i ajuta pe țărani cu sămânță - lucru ușor de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am scos-o și am șlefuit-o cu o pilă mică. Am Încercat din nou, de data asta cu succes. Am deschis ușa și am pătruns Înăuntru, Încuind-o la loc după mine, În caz că paznicul se hotăra să-și facă rondul. Am Îndreptat lanterna spre birou, peste afișele de pe pereți și spre ușa care dădea În biroul personal al lui Jeschonnek. Fără să opună nici un fel de rezistență, cheia s-a răsucit ușor. Acoperind numele lăcătușului meu cu binecuvântări rostite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în Longevitate. Plantele au fost transplantate acum două secole din sudul Chinei. În timpul perioadei de înflorire, Doamna Mao petrece ore în șir cutreierând ceea ce ea numește „norii roz”. Celălalt loc este Terasa Bujorului, construită în 1903 de bătrâna împărăteasă văduvă. Rondurile de flori sunt făcute pe stâncă cioplită în terase. Iarna, „plimbarea într-un sul de pergament pictat” devine activitatea ei favorită. Le ordonă gărzilor și servitorilor să „dispară” înainte ca ea să intre în „scenă”. Complexul de clădiri se înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de care putea suferi eul. Avea deja suficient material, dacă nu pentru un articol în literatura de specialitate, măcar pentru un studiu de caz obsedant. Aici nu mai putea face mare lucru. Era timpul să plece acasă, să-și reia rondul de colocviu, sală de clasă, laborator și masă de lucru, rutina care-i oferise, la maturitate, un grad total nemeritat de reflecție productivă. Dar înainte să plece, mai trebuia doar s-o întrebe pe Barbara Gillespie despre schimbările lui Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din februarie. Mai erau acolo niște oameni. De la șantier. Mai degrabă organizare de șantier. Se făcea sistematizarea unor artere principale, gâtuite Într-o piațetă mică, rotundă. Pe o parte se află un părculeț cu trei oțetari, două bănci și un rond de flori Înmuiate de prima brumă. Dincolo de calcanul caselor, care străjuiau partea din spate a parcului, bântuia fantoma fabricii de perii și bidinele Munca Orbilor. Peste drum, destul de aproape de biserica Bălăneanu, fusese de mult, cu ani În urmă o găzărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tale și ai prietenului tău. Așa cum era, era o casă. Copilul, copilul tău, fetița ta e cel mai scump lucru din lume. Toate aceste lucruri le macini În gând, nu le poți spune vecinului de la etajul șapte care este În „rond” cu tine. El povestește cât de rău era Ceaușescu cu ei, cu muncitorii de la Casa Poporului, că nici nu-i băga În seamă când trecea pe acolo, dar Casa Poporului e frumoasă, e mai mare ca piramidele, dom’le, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Am rămas așa, cu brațele atârnând fără vlagă de-a lungul corpului. Din geanta trecută peste umăr mi-a căzut ceva. Era cravata, ieșind prin deschizătura fermoarului. A căzut pe asfalt și s-a încolăcit ca un șarpe roșu, lângă rondul cu iarbă. ROȘU PESTE TOT Aveam sânge pe mâini și lacrimi pe față. La fiecare urlet al Soniei, un nou șuvoi roșu îmi inunda degetele. Le răsfiram, ca să se scurgă, dar acum sângele venea tot mai gros și forma o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
săpat, scris în caractere runice, ura „noroc viteazului Thull, căci Graalul strălucește în vârful muntelui”, după traducerea lui Adler. Imediat, ceilalți oaspeți se înghesuiră să vadă minunea. Mintzi nu-și ascundea bucuria, alerga de colo-colo și scotocea până și prin rondurile de flori, ca să fie sigură că nu sunt și altele. Citi de mai multe ori textul și, ajutată de vinul băut în timpul mesei, ne declară patetic că runa e un mesaj pentru Germania. Graalul e destinul sfânt al acestui popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nasul acvilin, și care umbla cu rochii de culoare cenușie sau albastră, ori cel puțin fionguri din familia acestor culori. Desigur, nu i-am spus nimic nici ei - nici n-o cunoșteam -, dar aceasta știa. La grădina publică, la un rond din mijlocul orașului (loc de muzică și plimbare) eu eram veșnic prezent, melancolic, gânditor, cu ochii țintă spre ea - uneori îmi luam curajul s-o privesc drept în ochi - veșnicunde era ea, veșnic pe o bancă în preajma ei. Apoi, cum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
miluiau care cu o bucată de pâine cu friptură, care cu câte un clondir de rachiu sau de vin. Bunicuil le lua, mulțumea frumos și le punea în buzunarele adânci de la anteriul cu care era îmbrăcat. După ce-și termina rondul, se ducea acasă și se delecta cu câteva păhărele de rachiu și de vin și se înfrupta cu mâncarea primită. Și nu știu cum se făcea că bunicul nimerea numai casele unde locuiau familii tinere, avea, pesemne, un scop, poate și acela
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de nord a campusului - pe care o vedeam pentru prima oară vara, găsind că arată complet diferit față de imaginea dezolantă care îmi rămăsese întipărită în minte din iarnă - mi se părea că viața mea e un vis. Treceam printre niște ronduri de flori atât de viu colorate și de bine îngrijite, încât mi se părea ireal. — Hei, s-a auzit deodată în spatele meu o voce de bărbat. Am întors capul și am văzut un polițai. — Bună ziua ! Mi-a făcut semn să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tatălui meu (care privea abătut În poală, la caseta cu termometrul). Mama se ridică de pe canapea. Se Îndreaptă spre scară, ținându-și o mână la frunte, iar posibilitatea apariției mele pare din ce În ce mai Îndepărtată. Acum tata se ridică să Își facă rondul, stingând luminile și Încuind ușile. Pornește În sus pe scări și din nou apare o speranță pentru mine. Sincronizarea trebuia să fie respectată Întocmai pentru ca eu să devin persoana care sunt. Dacă Întârzii actul cu o oră, se schimbă configurația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aș fi fost dotat cu un singur neuron, care mai avea două sinapse relativ sigure: drumul până la Tanti Sica (devenită Tanti Aura în REM), sora mamei, drum lung cu tramvaiul, până în Dudești Cioplea, trecând pe la imensa statuie a dorobanțului de la Rond, și drumul mai scurt până la Tanti Nașa, undeva în Tei, pe o stradă de mahala adevărată. Nașa se 17 numea Victorița și avea un copil jegos, Marian, cu care eram forțat să mă joc. Dar casa, pe care o revăd
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
La ceas întorceau și tramvaiele pe atunci, ocolind colosala statuie a lui Neculai Colentina. Mai târziu, linia lui 37 21 s-a prelungit până la benzinăria de pe Nicolae Apostol, unde a fost distrusă o frumoasă livadă de meri ca să se facă rondul unde întorc tramvaiele. N-aș fi știut asta niciodată dacă n-aș fi fost repartizat, când am terminat facultatea, la Școala Generală Nr. 41, chiar la capătul tramvaiului, al Colentinei și al Bucureștiului. Cum mi-am luat repartiția, m-am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rahat moale și verde, pudrat cu zahăr și biscuiți puțin arși? Și tanti Coca, prostituata cuminte și timidă, n-avea să mă ia în brațe din nou, impregnîndu-mă cu parfumul ei, pe care l-aș recunoaște oricând și oriunde? Și rondurile acelea de lalele care ardeau suprafiresc în soarele dimineții... Am traversat șoseaua și m-am înfundat din nou printre blocuri, pe lângă șirul de pubele revărsate. Am trecut cu mîinile-n buzunare pe lângă puștimea ce juca fotbal cu piciorul în mijlocul străzii și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în care timpul capătă valoare absolută"42. În felul acesta, diformitatea oglinzii și capacitatea ei deformantă capătă dimensiuni suverane, existente pe întreaga axă a timpului. Emil Botta trăiește drama unei deveniri circulare, a unei metempsihoze (alt subiect romantic) exasperante. În Rondul de noapte, însuși titlul prozei indică circularitatea ei. La toate nivelele, textul se desfășoară sub forma unor cercuri concentrice, care nu oferă nici o ieșire. Personajele sunt circulare, evoluția lor este interioară. Antim va avea un fiu numit Antim. Maria își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-se cu apa atât cât să-i dea voie să vorbească, e aici tatăl tău, e aici, ud leoarcă, înecat în lumină, cercuri verzi și roșii s-au prefăcut în corali, în smaragde, în lumină și rubine... Înecat în lumină... (Rondul de noapte) "Înecul în lumină" este simbolul unei încercări ratate de suprimare a iluziei. Pecetluiește pervertirea duratei interioare. Liniaritatea ei se închide, fără speranță, în cerc. Ion Pop remarca "jocul dublu făcut de poet, între tragedia reală și cea exprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
exprima ceva cu adevărat prin amplificarea tonului gestual, prin abordarea unor poze tragic-grotești, prin afișarea unor grimase care să ascundă golul cuvintelor. Cuvintele erau gropi în care cădea el, volpone. Cuvântul incendia propoziția toată. Și propoziția și fraza deveneau catastrofe. (Rondul de noapte) Sacrificarea cuvântului în favoarea obiectului numit duce la o exorcizare a acestuia din urmă din magma existenței, la o bestializare a lui: Se punea la cale o conjurație infernală a lucrurilor, fiecare te lua zălog, te îmbrâncea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cernea printre gratii... (Trântorul) Dar ei cu toții uită că uneori și apa și aerul pot fi neînchipuit de grele, că și apa și aerul se pot preface în lespezi și pot apăsa, ca și țărâna, umerii și pieptul celui dus... (Rondul de noapte) Propriul trup este o închisoare pe viață. Iar clipa morții nu eliberează, ci pecetluiește, cu și mai multe lacăte, această închisoare: Am auzit despre unii care înțepenesc așa, în mijlocul unui proces, în cumpăna unei fraze; cineva le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
intrat curând în sânge și mi-a schimbat viața. Ruleta are în principiu simplitatea geometrică și forța pânzei de păianjen: un ruletist, un patron, niște acționari sânt personajele dramei, în roluri secundare sânt distribuiți stăpânul pivniței, polițistul care își face rondul prin preajmă, hamalii năimiți să scape de cadavre. Sumele relativ neînsemnate pe care ruleta le băga în ei erau, din punctul lor de vedere, adevărate averi. Ruletistul este, firește, vedeta ruletei și rațiunea ei de a fi. De regulă, ruletiștii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încremenit, nici un strop de roz nu se răsfrângea încă în sideful norilor) am condus-o din nou înspre casă, cu inima din ce în ce mai grea, pe străzile liniștite, sonore, ale traseului nostru. Din loc în loc se deschidea cîte-o piațetă pustie, cu un rond de flori sau o bisericuță în mijloc. Câte o fetiță în rochie albastră izbea de perete o minge vărgată, multicoloră, apoi se oprea și ne privea cum treceam pe lângă gardurile cu țepușe de fier forjat. Nu sperasem să mai intru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
suciți, scorburoși, duzi bătrâni, la sfârșitul verii plini de dude albe, viermănoase, sau negre-indigo, tecari în tecile cărora, cafenii, mirosind a crud, a dulce și-a galben, zuruiau boabele, tei și salcâmi. În fine, după alte câteva stații coboram la Rond. Nu mai există astăzi în București un loc ca Rondul. Era o piață rotundă, nu prea mare, parcă mereu cețoasă din cauza molozului de culori pale, amestecate, care se desprindea din tencuielile caselor din jur. Rozaliu-verzuliu, vinețiu, praful acesta se învîrtejea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albe, viermănoase, sau negre-indigo, tecari în tecile cărora, cafenii, mirosind a crud, a dulce și-a galben, zuruiau boabele, tei și salcâmi. În fine, după alte câteva stații coboram la Rond. Nu mai există astăzi în București un loc ca Rondul. Era o piață rotundă, nu prea mare, parcă mereu cețoasă din cauza molozului de culori pale, amestecate, care se desprindea din tencuielile caselor din jur. Rozaliu-verzuliu, vinețiu, praful acesta se învîrtejea în piață și ți se depunea în dâre fine pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cafea. Alte bomboane, portocalii, erau pline cu miere. Când găsea (dar s-a găsit tot mai rar), mama cumpăra zahăr candel în bucăți zgrunțuroase. Îmi dădea și mie, pe loc, un sirop: apă foarte rece, cu miros de zmeură. De la Rond luam alt tramvai și coboram la a treia. Ajunseserăm în cartierul Dudești-Cioplea. Țin minte cum încercam să țin pasul cu mama, care mergea foarte repede. Din rochia ei se desprindea un iz de scrobeală, iar rujul cam țipător pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
orașului, în urmă, ulițele încîlcite, cu case ca de țară, cu cîte-o antenă pe acoperișuri, și turla de tablă pricăjită, lipsită de demnitate, a unei bisericuțe. La orizont, ieșind dintre case ca un înotător dintre valuri, zăream statuia dorobanțului de la Rond, înspăimîntătoare. Văzusem la cinema filmul Godzila, despre un monstru imens care distrugea un oraș. Așa arăta și statuia soldatului, acum albăstruie din cauza depărtării. Privind în direcția opusă, vedeam câmpul, arătura întinsă până la o lizieră de copaci, dincolo de care se ițea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]