3,147 matches
-
închis ochii și am spus o rugăciune. Peste puțin timp, probabil voi uita de unde am plecat... Și voi fi singur, neajutorat, pradă ispitei. În regulă, accept provocarea", am rostit, și mă tem că devenisem atât de fascinat de joc, de rostirea, din nou și din nou, a acestei expresii, încât nimeni și nimic nu m-ar mai fi putut opri. M-am coborât, ca de obicei, în beznă. În încăpere se aflau doar câteva lucruri de-ale mele, iar pe perete
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
între-a fi nimic sau lup singuratic, alb strălucind în colții de veghe, mușcând lunii trupul, sunând cornul mierii...? în fagure, simțul să împartă dulceața. amarul secundei să-nghită doar ceața... ...în cer prea ascuns pentru-a fi vid săgeții rostirii pripite, cresc forțele vieții. în fiece ram, sufletul cere. singuraticul lup, cerul umple cu fiere. înțeleaptă făptură urlă lunii iubirea și ura, și fuga... și... nimicul se-ntâmplă sau e scris să se-nfrupte, din palmele timpului arse și rupte
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
straie de sărbătoare, cu fața luminată de zâmbete sau reculegere, femeile însoțite de copii, merg la cimitir în dimineața zilei de Rusalii. Se dau de pomană colaci, cozonaci, prăjituri, oale, farfurii, cești, pahare, linguri, furculițe, fructe și flori, însoțite de rostirea numelui celui îngropat și de evocarea unor întâmplări din viața lui (ei). De reținut că femeile nu mănâncă atât din primele fructe ale fiecărui sezon, cât și mâncare, în ziua când împart., până nu dau mai întâi de pomană, până când
CULTUL MORŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362032_a_363361]
-
„Comentatorul muzical”, așa cum își spune, neuzând termenul „critic”, deși este membru al Uniunii compozitorilor și muzicologilor din România, Octavian Ursulescu are cuvintele nu numai „cu sine”, în rostire, ci și în grafia revistei „Actualitatea Muzicală” sau a cărților. Dacă în revistă publică articole ce privesc, în vastitatea ei tematică, muzica, în cărți sunt fixați făptuitorii muzicii. Primele două îi creionează pe Temistocle Popa și Paul Urmuzescu, iar cea
OCTAVIAN URSULESCU. MĂRGĂRITARELE MUZICII UŞOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365727_a_367056]
-
lipsite de rod, de întinderi albastre fără păsări în zbor... toate aceste neliniști sunt sugerate într-o manieră elegantă, rafinată, folosind mijloace stilistice care poartă amprenta estetismului. Vibrația lirică a trăirilor este evidențiată în versuri semnificative, de mare frumusețe a rostirii: „Ce mult te-am dorit, // departe de tunetul // sugrumat între mări, // să-mi redai foșnetul de brazi // în amurg...” ... Ce mult te-am dorit, // pentru ziua ce vine,// pentru toamna // ascunsă în brațele tale, // crescute în mine,”...( Ce mult te-
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
încet pe urechea cumpenei unei fântâni din care niciodată nu am băut cu setea de lumină nepătrunsă de moarte mă răzbește foamea de adânc atunci când din mine răsar pietrele sar static în pumnul de foc al sensurilor nevăzute numai atunci rostirile devin pete de culoare printre petalele gândurilor negândite mă răzvrătesc a doua oară pe fila cântecului tău declamativ tac iubindu-te într-o lacrimă plescăie verbul însetat și flămând așteaptă pasul dintâi pe care nicicând nu-l voi face spre
SUB GLUGA DE PIATRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365909_a_367238]
-
la adierea toamnei, copacul devine când semn, când simbol: „Cad frunze galbene pe trupul meu / îmi toarnă-n suflet picături de toamnă / mă răscolesc c-un foșnet arămiu și greu / făcându-mă copacul plin de taină, / îmi ruginește vorba în rostiri / ce stau în aer suspendate parcă / în vânt îmi răvășește gândul plin, / de toamne ce au mai trecut odată” (Liliana Petcu - „Copacul”) Timpul cu aripi largi și răzvrătite apare repetitiv în poemele lui VICTOR GHE. STAN. Clepsidra ținută în mână
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
Pe o mare viforândă. ÎNGER HOINAR Fiului meu Ioan - Adrian Născutu-s-a din grai străbun Și glas de ciocârlie, Cu străluciri de rază-n suflet, Cu mângâieri de înger în privire, Cu privegheri de plai român Și acordări de strună, Cu rostiri de dor în rimă Și mimări de rol sub lună. Cu gladiatorii în arenă Învăța al luptei scut. Cu prietenii la drum Mereu hoinar prin lume, Descifra al lumii sens Din fapte și din scrieri. Strămutat în grai străin, Revenea
TINERAŞTRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365378_a_366707]
-
cremeni sper într-un argint cât mai viu din care tropotul anului prezentului să se audă clar mă trădez de infinite ori și nu mă mai satur să surprind hohotul oglinzilor care-mi cer tot cer să încarc desaga cu rostirile lor strâmbe de ce Doamne de ce când pașii mei merg către centrul din care am pornit la răsăritul Voii Tale de a-Ți fi copilă pată de lumină zbor între două clepsidre în care focul și gheața frământă pumnul de argilă
ÎNCERCÂND SĂ SAR AMĂNUNTELE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365475_a_366804]
-
dintre suflet și trup, dintre puritate și păcat, dintre iubire și ură, milă și nemilă. Când nu Te iubeam iubeam pământul, acum iubesc spiritualul, celestul, „Când nu Te iubeam , Doamne Lut și țărână eram.” Eul liric-religios este dominat de sinceritatea rostirii , de indoială și vină, de toate deșertăciunile lumii, și-și iubește, mai presus de toate hierofoniile arhicunoscute , ale religiei noastre creștin-ortodoxe Dumnezeu, Maica Fecioară, Crucea, Iisus Hristos, biserică, preoții deosebiți (cărora chiar le închină poeme). Toate aceste ca să atingă puritatea
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
Acasă > Cultural > Vizual > PORTERET DE ARTIST - VIRGINIA BÂZ BAROI Autor: Rodica Elenă Lupu Publicat în: Ediția nr. 986 din 12 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului POEME ÎN LUMINA ȘI CULOARE Motto ,,Arta este rostirea tainei prin taină”. (Wassily Kandinsky) Născută în 25 ianuarie 1932, la Cernăuți, Ucraina. Studii: Institutul de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu” București, promoția 1957. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România - Filiala Timișoara din 1958. Debutează cu acuarela în 1957, participând
VIRGINIA BAZ BAROI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365012_a_366341]
-
încercând să-și cuantifice eșecul, se încearcă să se ajungă la cauze pentru a putea determina efectele. Apar, în poemele Constanței Popescu, suite obsesive de cuvinte, ce pot fi privite ca veritabile incantații, candele aprinse în dorul luminii începuturilor, o rostire tandră, uneori tăcută, ce accentuează doza de mister, nuanțează notele de romantism și produc iluminare: „iubește-mă, așa cum poți“, „să închidem cercul“, „poveste netrăită“, „dorul de curgere“, „așteptarea, neputința, dar nu dorința“, „să vorbim despre dragoste“, „am fost poveste“, „verde
„CAPCANA CUVINTELOR” (VERSURI) DE CONSTANŢA POPESCU (RĂZVAD, JUD. DÂMBOVIŢA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365056_a_366385]
-
Părinții pustiei fiindcă aceștia poartă în ei înșiși rodnicia viitoarelor „răsăriri în ființă“. Ei sunt coloana duhovnicească în jurul căreia timpul își recompune în liniște spirala creșterilor esențiale, aventura libertății, „pasiunea imprevizibilului, dăruire arzândă de sine a ceea ce încă nu este, rostire care rostește graiul altora“. Sau, cum spune Fericitul Augustin lui Alipius: „Ce mai așteptăm? Ce înseamnă aceasta? Auzit-ai oare? Oameni fără știință se scoală și cuceresc cerul, pe când noi, cu știința noastră fără inimă, ne tăvălim în carne și
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > PROF. DR. ION PACHIA TATOMIRESCU: ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI Autor: Ana Maria Gîbu Publicat în: Ediția nr. 849 din 28 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului „Dialoguri“ - deloc antic-platoniene - aduc în panoul central, „cu doi emițători“, în „sudură fină“, neîngăduind (în „binom“) vre-o distincție („dichotomică
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
smiorcăie speranțe / taurul se îndrăgostește de roșu / amintirile sunt necenzurate / capitala inimii este femeia... * Luminița Zaharia, Cristian Țîrlea, Tu însămi, Însuți eu - dialoguri lirice -, Buzău, Editgraph, 2012, pagini A-5: 170; ISBN 978-606-8310-96-1. Referință Bibliografică: prof. dr. ION PACHIA TATOMIRESCU: Rostiri de rostuiri în doi / Ana Maria Gîbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 849, Anul III, 28 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Maria Gîbu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
este a lui. Cu fiecare strigare de nume speranțele îi cresc. - Acestea au fost notele de trei. Urmează cele de patru! Culoarea pare să revină în obrajii colegului de bancă. Răsuflă ușurat, despovărat de emoțiile trăite până acum; urmărește însă rostirea numelor cu același interes. - Urmează acum, să vă citesc numele celor care au reușit să obțină un cinci tras de păr. “Am scăpat, am scăpat!” șoptește Florin cuprins de bucurie dar încă nu s-a terminat totul. Realizează că nu
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
noaptea de Înviere să mă ridic deasupra singurătății ... Citește mai mult linișteamângâie muguriidin palma pământuluidezmorțitpăzesc taina fiecărui răsăritascunsă printre umbrede bisericiagățată de ecoulclopoteloradun clipele plecateîmpletindu-le cu luminaaștept noaptea de Învieresă mă ridic deasupra singurătății... XIII. PROF. DR. ION PACHIA TATOMIRESCU: ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 849 din 28 aprilie 2013. „Dialoguri“ - deloc antic-platoniene - aduc în panoul central, „cu doi emițători“, în „sudură fină“, neîngăduind (în „binom“) vre-o distincție („dichotomică“ / „dicotiledonat-androginică“) în afara „monolit-liricului
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
se includea, desigur, și mulțumirea că fusesem discretă, că-i dădusem timp să se deprindă cu mine, cu familia după străbaterea unei așa bucle a timpului... Doar amintirile îi fuseseră șterse, el uitând tot ce se-ntâmplase... Minute-n șir rostirea nedumeririi lui Karmel planase în aerul încăperii: Arthur? Dar cine-i? De unde vine? Și de ce?! -Arthur e soțul meu, precizase cu emfază Nicole și pentru Karmel, și pentru sine, dând să plece. Agripina, Lixandra, puneți-o în temă! Am depășit
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
tot mai cuprinzătoare, numărul poeziilor tot mai mare. Parcă o văd pe autoare la masa de scris murmurând spovedanii și-i aud glasul gândului cumpănind cuvintele în cadență versurilor, pe îndelete, așezat, ardelenește, înțelept, cuminte și cu siguranță, printr-o rostire directă dublată de aspirația spre simetrie și armonie. Stilul e limpede și curgător, cuvintele nu sunt încărcate cu poveri peste puterile lor, ele ni se dezvăluie parcă din propria lor plăcere, nesilite sau îmbrâncite să ajungă în față. Folosind un
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
liturgică au datoria de a-i descoperi locul central și de a rezolva criza liturgică în care se află întreaga Biserică. Pentru conștientizarea atât a slujitorilor, sacerdoților, cât și a credincioșilor asupra importanței și locului Euharistiei, se impune revenirea la rostirea rugăciunilor, cel puțin a anaforei, cu voce tare, implicarea creștinilor în viața Bisericii și săvârșirea tuturor celorlalte Sfinte Taine în strânsă legătură cu Jertfa Euharistică. Sfânta euharistie nu trebuie redusă, așa cum se întâmplă adesea, nici la funcția une simple rugăciuni
DESPRE SFANTA EUHARISTIE IN TRADITIA ORTODOXA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364738_a_366067]
-
locale și naționale, consemnate în „România literară”. Invitat la activități literare în Constantă (1981-1982) de către Secretarul Filialei Uniunii Scriitorilor din Constantă, Marin Porumbescu. VOLUME PUBLICATE „Vesperale”, volum de elegii, editura Litera, București, 1983, prefațat de Artur Silveștri, debut editorial. „Sfera rostirii”, poezii, editura Spirit românesc din Craiova, 2002, prefațat Mircea Moisa. „Prelat în regatul cuvântului”, poezii, editura Spirit românesc din Craiova, 2005. „Lacrimi de diamant”, editura MJM- Autograf, Craiova, prefațat de Florea Miu, redactor la revista „Ramuri”. „Ochiul de foc”, poeme
ACESTA ESTE DOMNUL N. N. NEGULESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364883_a_366212]
-
Prelat în regatul cuvântului”, poezii, editura Spirit românesc din Craiova, 2005. „Lacrimi de diamant”, editura MJM- Autograf, Craiova, prefațat de Florea Miu, redactor la revista „Ramuri”. „Ochiul de foc”, poeme metafizice, editura craioveana MJM-Autograf, 2008, prefațat de Petre Ciobanu. „Sfera rostirii”, „Prelat în regatul cuvântului” și „Lacrimi de diamant” formează o trilogie metafizica. ANTOLOGII, COLECȚII LITERARE „Mărturisirea de credință literară” (vol. ÎI), 2008, editura Carpathia Press, București, volum realizat de Artur Silveștri. „România din suflet”, editura Boldas, Constantă, 2008, volum realizat
ACESTA ESTE DOMNUL N. N. NEGULESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364883_a_366212]
-
BALAJ: Îmi place să mă opresc la ideea sugerată. Răspunsul e de netăgăduit: cuvântul. Acesta este liantul. La radio îl folosesc pe cel rostit iar în pagina de literatură, pe cel scris. În ambele cazuri e nevoie de nuanțare. În rostire, prin voce și modulațiile sale trebuie să-l convingi pe ascultătorul aflat de cealaltă parte a microfonului, și să ținem cont că doar prin voce puteai convinge, nu prin imagini, nu priviri... trebuia să reușești să fii credibil și că
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
puteai convinge, nu prin imagini, nu priviri... trebuia să reușești să fii credibil și că ceea ce spui tu e chiar așa. Tonalitatea, nuanțele sunt foarte importante. În jurnalismul francez se numește comunicare suplimentară. E formidabil. E atractiv. Cine ia morbul rostirii la microfon, cu greu se mai detașează. Numai dacă nu e structura potrivită și nu-i reușesc emisiunile. Altfel cu greu te poți depărta de meseria aceasta. Așadar, cuvântul, mă leagă de ambele profesii. Cred că am fost favorizată de
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
neînțeles se evaporează dragostea pentru șlagărele de ieri! Vă amintiți?: „A căzut o frunză-n calea ta”, „O fată mai găsești, dar un prieten nu”, „N-ar trebui”, „M-am regăsit”, „Luna, la Mamaia”...” Chiar și numai titlurile acestea au rostiri mai aproape de inimă decât multe din cântecele de azi, din capăt în capăt cu text gol și melodie țipată ori bombănită. N-ar trebui să fie lung drumul de la schelele de scenă amplasată în piețe cu acarteuri, zarzavaturi și mititei
CONSTANTIN DRĂGHICI. ...A CĂZUT O FRUNZĂ-N CALEA TA...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366518_a_367847]