3,443 matches
-
Luna intrase În nori și calul lui Eleanor avea să calce orbește În gol. Dar cam la trei metri de la margine, fata a slobozit dintr-o dată un țipăt și s-a aruncat Într-o parte, prăvălindu-se de pe cal și, rostogolindu-se de două ori, a aterizat Într-un pâlc de buruieni, cam la un metru de buza prăpastiei. Calul s-a prăbușit În abis, cu un nechezat disperat. În câteva clipe Amory s-a aflat lângă Eleanor și a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
traversând jungla, pala de vânt care anunță sosirea furtunii. Junglă! Este prea mult spus, dar un taifun, da, ca acela pe care l-am simțit În Okinawa, când mă aflam pe o mică insulă. Nori mari și grei, cenușii, se rostogoliseră pe deasupra oceanului și acoperiseră insula În câteva clipe. O umbră gigantică invadase plaja, alungând soarele orbitor de până atunci. Alergasem să mă adăpostesc sub niște copaci și atunci am simțit În spate acel vânt rece care străbătea vegetația tropicală. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ecstasy, mi-era imposibil să stau liniștit și să o ascult În continuare. Simțeam nevoia de a face ceva, ceva de neînțeles chiar și pentru mine. Era ceva atât de neobișnuit Încât m-am surprins singur: Îmi venea să mă rostogolesc pe jos, să-mi dau jos boxerii și să-mi frec penisul de covor, să sparg În dinți marginea paharului din care băuse Keiko Kataoka, să-mi Înfig În piept cuțitul de lângă coșul cu fructe. Eram Înspăimântat de toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mesei. — Vai, dar ce-ai făcut, Noriko? S-au udat toate documentele!, spuse Keiko Kataoka postându-se În fața fetei și privind-o de sus. Keiko Kataoka era mai Înaltă cam cu opt centimetri. Noriko privi spre podeaua pe care se rostogoliseră cuburile de gheață și culoarea Îi pieri din obraji. Rămase surprinsă de răceala care se citea pe fața lui Keiko Kataoka și Încercă să-i ceară iertare, Însă parcă avea limba legată. Nu reușea să scoată nici un cuvânt. — Ah, scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
grenada: — Anchetez omorârea a patru, posibil cinci fete tinere, i-am spus calm. De-aia ești aici. Ca să ne ajuți la anchetă, cum se zice. Gottfried se ridică repede în picioare, umezindu-și cu limba buza de jos, cu țigara rostogolindu-se pe masă, acolo unde o aruncase. Începu să scuture din cap, fără să se oprească: Nu, nu, nu. Nu, ați arestat pe cine nu trebuie. Nu știu absolut nimic despre asta. Vă rog, trebuie să mă credeți. Sunt nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vrea să dea cu noi de pământ. Tanchistul își umplu pipa cu tutun. După ce termină, zâmbi și își ridică sticla: — Atunci să bem pentru pământul care lovește înapoi. Râgâi zgomotos și își aprinse pipa. Norii de fum înțepător care se rostogoleau spre mine precum ceața baltică îmi amintiră de Bruno. Până și mirosul era același cu al amestecului de tutun pe care îl fuma Bruno. — Îl cunoșteai pe Bruno Stahlecker, nu-i așa, Tanchistule? El aprobă din cap, încă trăgând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trupul său, trupul în general. Nu suflet, nu carne separată, ci una și aceeași materie, cea care suportă exercițiul filosofic și practica ascetică. Trupul este suflet, iar a acționa asupra unuia presupune să-l soliciți și pe celălalt. A te rostogoli vara pe nisip și iarna pe zăpadă, iată niște practici care vizează călirea carcasei, desigur, dar și a sufletului. Exersându-și mușchii, pielea, suflul, adoptând o anumită dietă și mâncând mai puțin, muncind din greu pentru a urma lecțiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară în neant, fără o lacrimă. Un râu secat n-ar fi fost suficient pentru preaplinul adunat în mine. Lacrimile se rostogoleau ca mărgăritarele pe o plajă pustie. Viscolul se întețise și lovea cu putere în ferestre. Am tresărit. Sigur, m-am înșelat. Nu puteau să urle lupii în plină zi și atât de aproape de oraș. * Neprimind niciun telefon, am deschis calculatorul
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
părul fluturând știu că pânzele corăbiei nu mai au catarg, pasărea înălțimii rotindu-se prezice furtunile din gânduri care se ițesc, noaptea care se apropie și stelele care vor privi cum pietrele îi dăruiesc sufletul și-n urma ei se rostogolesc. Referință Bibliografică: Femeia-n suspin / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 956, Anul III, 13 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
FEMEIA-N SUSPIN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364321_a_365650]
-
ne-ați sărăcit, vă spânzurăm, samsari! PLAIURI OLTENEȘTI Reculeg din amintiri Cântece de haiducie Țara-i plină de străini Olteni de mai sunt o mie Câmpuri pline de scaieți Se întind spre nesfârșit Satu-i plin de târgoveți Cerul s-a rostogolit Nostalgii dintr-un trecut Îngropat cu nebunie Pe un câmp rămas tăcut N-auzi cânt de ciocârlie Arături cu mărăcini Într-o toamnă timpurie Venetici ne sunt stăpâni Noi trăim în sărăcie Nici Vladimiri, nici Jieni Nu mai bubuie din
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
Soleil de la nuit...” Între Om și Univers s-așterne „argintăria /ramurilor de stele”: „N-ai decât / să-ți odihnești umbra / ascultându-mi adierea / tălpilor / sub argintăria / ramurilor de stele...” N-avem voie a uita: suntem scânteiere de Macrocosmos, niște „frunze rostogolite de vânt în țărână” (Homer). Guvernați de Marele Tot. „Poți visa!...” (Om și Univers). Incitant e „glasul visului” (Dahna). Te poți aventura în spațiul departelui, acolo unde tronează înstelările. Invitația este generoasă: „Ține în gură / Luna / presărată cu ochii / Lumii
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
-mpleteau dorințe pe un fir de păi, Susurând, izvoare străbăteau pășunea... Licuricii, candelele coltului de răi. Zorii m-au găsit în brațele tale, Mă scăldam în ochii care ma priveau, Toate îmi păreau atât de ireale, Stelele în ceruri se rostogoleau. Ce coșmar trăit-am în aceste zile... Se făcea că timpul pe loc s-a oprit, Somnul mă ținea în mrejele-i abile, Și-am visat că sunt iar fericit. 17 iulie 2016 Referință Bibliografica: Coșmar / Lăcrămioara Stoica : Confluente Literare
COȘMAR de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364372_a_365701]
-
ears, her face was akin to a forever changing opinion, her figure, a well crafted and apocryphal epistle, contained a number of deadly and delightful heresies. And then, love came upon me like some luscious yeti woman. IUBIREA A VENIT ROSTOGOLINDU-SE Iubirea a venit rostogolindu-se peste mine cu un aplomb aproape brutal, deși față nu părea de loc periculoasă. Avea gură mică, nașul și urechile delicate, iar fata ei era că o opinie în continuă schimbare. Trupul ei, o
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
to a forever changing opinion, her figure, a well crafted and apocryphal epistle, contained a number of deadly and delightful heresies. And then, love came upon me like some luscious yeti woman. IUBIREA A VENIT ROSTOGOLINDU-SE Iubirea a venit rostogolindu-se peste mine cu un aplomb aproape brutal, deși față nu părea de loc periculoasă. Avea gură mică, nașul și urechile delicate, iar fata ei era că o opinie în continuă schimbare. Trupul ei, o epistola apocrifa bine întocmită, conținea
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
Avea gură mică, nașul și urechile delicate, iar fata ei era că o opinie în continuă schimbare. Trupul ei, o epistola apocrifa bine întocmită, conținea un număr considerabil de erezii delicioase și devastatoare. Oricum, într-un final, iubirea a venit rostogolindu-se peste mine cu un aplomb aproape brutal. I'M MAINLY LIKE MYSELF I'm mainly like myself, most of the time And șo unlike myself, some of the time Sometimes I am like you Or someone else I knew
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
ajung cu bine înapoi!”, murmura bătrânelul. Zărea deja marginile înghețate ale cișmelei, peste care se prelingea un firișor de apă limpede. Grăbindu-se să ajungă cât mai repede, piciorul drept îi alunecă peste marginea înghețată a unei pietre, ce se rostogoli de îndată. Căzu în genunchi, dar nu se lovi prea tare. „Doamne, dacă ar fi vreun copil de-al meu aici, m-ar ajuta să mă ridic! M-ar ajuta să car și găleata asta, care e din ce în ce mai grea!”. Nu
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
în analele celor mai bătrâne republice. Grătarele sfârâie aruncând în aer valuri de miros fierbinte și gras ca niște altare antice pe care se ard ofrande unui zeu tutelar. Canalele o dată deschise nu se mai închid. Boloboacele odată golite se rostogolesc hodorogind departe, ca niște ruginite instituțiuni ce nu mai corespund exigențelor moderne, și, în locul lor, se-mping cu greutate alte boloboace pline, ca niște reforme pe cari le reclamă spiritul progresist al timpului și interesele vitale ale societății. Ce veselie
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
convingă să rămân și ale celor care mă așteptau, au lăsat urme adânci în sufletul meu. Mă simțeam deconectat afectiv decei pe care îi lăsam în urmă, dar nu aveam încă stabilite legăturile cu cei la care plecam. Zilele se rostogoleau peste mine și viața mea părea cuprinsă de iureșul unui plonjon pe un tobogan alunecos”, continuă acesta. Totuși, după o jumătate de an în care se află în căutarea unui răspuns din partea lui Dumnezeu cu privire la oportunitatea deciziei de a părăsi
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
mărturisindu-și astfel încrederea în statornicia versului precum altă dată Nichita Stănescu: " între ape numai ea era pământ". Și în versurile lui Olimpiu Vladimirov ne întâlnim cu o afirmație crez artistic, poetul asemănându-se cu un munte din care se rostogolesc vise, idei ce vor deveni nisipul în care, cine va ști s-o facă, va găsi un adevărat aur (Asemănare). Deși puternic metaforizat, limbajul lui Olimpiu Vladimirov lasă să se străvadă efortul poetului de a nu trudi în zadar. Și
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
în aerul expirat de flaut aud Corul sclavilor,urcă în mine întrebarea pe care o caut, răspunsul e ca o mușcătură de nurcă. E o înfrângere stăpânul meu să fiu când ascult vântul ce-mi intră în auz, imaginea se rostogolește târziu în timpul meu de care mă amuz Victoria e să-i fiu lui Verdi sclav și trubadur s-alerg printre note musicale și atunci când sub un ev slav mă simțeam liber pe cruce răstignit în vale Nana Mouskouri mi-a
METAFORA RUGINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361435_a_362764]
-
facă experiența celor contrare ca să cunoască purtarea dumnezeiască care le-a dăruit bunurile. Și s-a rânduit așa, ca nu cumva, îngăduindu-ni-se de Providență să ne păstrăm neclintită părerea de noi înșine pentru faptele cele bune, să ne rostogolim în dispoziția opusă mândriei, socotind virtutea și cunoștința ca izbânzi firești ale noastre, nu ca daruri dobândite prin har 23. Așadar, încercările sau necazurile fără de voie sunt cauzate de abaterea noastră de la calea cea dreaptă a vieții virtuoase. Cauza generală
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
timp, Rodica și avocatul sînt atacați. „Plină de transpirație și sânge, schimonosita de ură, Rodica D.D.T. smulse din nou macetă de cadavrul care încă mai zvâcnea mecanic din toți mușchii. Aruncă deoparte armă și cu o lovitură de picior, îl rostogoli pe Jean-Capabilul de pe bătrânul avocat.” Rodica și-a atins scopul. Iubitul ei o s-o scoată din mizerabilă aia de viață: „Îl conduse pe noul stăpân al casei până în pivniță: -Uite, bărzăunele meu scump, mătușă-ta a lăsat, special, un fodn
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
a și lipit o palmă peste față, de a văzut aceasta stele verzi. Cum se aștepta la un asemenea tratament din partea lui, fiind foarte slăbită și fără de putere, abia reuși să se mențină pe picioare, însă din forța loviturii, se rostogoli peste pat, răsturnând și un scaun în cădere. Era cât pe aci să se prăvale în cădere peste cele două micuțe. - Dumnezeii mă-tii de nenorocită, ți-am spus că dacă nu faci băiat, să te arunci de pe stânca de la
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
doi versanți era ca un gigantic zeu antic, cu brațele larg deschise în măreția sa. Erau lungi de peste patru sute cincizeci de metri, iar zeul pregătit să întâmpine cu pieptul lui puternic miile de metri cub de apă, ce se tot rostogoleau năvalnic de pe creste, din inima munților Gârbova, atât ale râului Doftana, cat și ale râului Gârbova. Soseau tocmai de la granița cu județul Brașov, printre stânci golașe sau zone pline de vegetație sălbatică, speriind trecătorii ocazionali prin zgomotul lor asurzitor la
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
pentru două veacuri petrecute în iureșul orașului. Scriitorul își nota ceva într-o agendă și fotografia fiecare coamă stâncoasă și, mai ales, zmeurișul întins de-a lungul drumului. Urmau apoi pâraiele, coborând agale, trasându-și setea armoniei pe pietrele noi, rostogolite din când în când, ca niște perle sălbatice, dornice de aventură. După acel traseu magic, s-au lovit de șosele cu o mulțime de gropi, unde circulația se desfășura pe un singur sens, semn că aveau loc lucrări de întreținere
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]