5,386 matches
-
că nu-și vor vinde nimbul la demoni sau la iele, nici aripi nu vor pierde, chiar dacă-s foarte grele, dar i-au uitat sărmanii prin cimitire pline, sau prin biserici goale ce gem printre ruine. În turn o cucuvea rotește capul ceas... la poale doar iertarea pământului rămas, cer toți, făcând mătănii... iertare, dar certați cu cerul, cu măicuța, cu frații,-n frunți pătați de gheața care curge din lumânări fierbinți, nimeni nu vrea să ierte blestemul de părinți. Coboară
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
o nouă reașezare cosmică. Pământul și-a pierdut stabilitatea, nu mai este fundația care să ne țină stabili, individul și-a recăpătat iarăși poziția de centru al universului ori al „universurilor paralele”, scopul unic al creației, axa în jurul căreia se rotesc zi și noapte astrii, stelele și galaxiile. Cultura secularizată, hiperumanistă și supraliberală, este o cultură bazată pe relativism, subiectivism, desacralizare, nihilism, „consumatorism” material și religios, pozitivism logic, inclusivism religios fără apel la dogmă, crez ori etică, este „deconstrucție” a principiilor
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
Când sufletu-mi cu grijă se va stinge, În seara revărsării de făclii aprinse, Mă voi opri din mers, să văd cum ninge, Să văd, cum vraja iernii e ne-nvinsă; Catapeteasma gândurilor să se -ndrepte Înspre luminile cu flăcările -ngemănate, Rotindu-mi glasul, ca-ntr-un foc în pietre, Să îmi răpesc din inimă anonimatul. Să mă transpun în stingerea, ce arde, Și să aștept, admonestându-mi starea, Arzând, să văd, cum ninge cu rocade, În seara, ce mi-a pus
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
scrum Dar tu ai vrut, să nu mai fim "întreg" Și-n toamnă ai decis să îți iei zborul Un zbor pe care n-am să-l înțeleg Deoarece rămas-am doar cu dorul Și frunzele tot cad, și se rotesc... În amintirea dansurilor noastre Iar toamna eu nostalgic le privesc Te caut făr' să te găsesc, în astre De câte ori mai cade câte-o frunză Din ochi mi se va scurge-o lacrimă Mi-e inima beteagă, și confuză Cu frunza
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383028_a_384357]
-
Ce-i cu voi, mă? De ce nu trimiteți copilul la școală? - Este bolnav, domnu’ Arsu! A venit rapid la patul meu, mi-a palpat gâtul, ochii (a evitat nasul, cu zona umedă), m-a apucat de ceafă și mi-a rotit capul spre stânga și dreapta, până a început să-mi trosnească oscioarele gâtului, iar bulbucații ochi să-mi sară din orbite. Am urlat și m-a lăsat în pace. Dar nu mult, că a vârât mâna pe sub cămașă și a
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
și toți ceilalți politicieni români postdecembriști, criminali care au ruinat economia țării prin nepricepere și corupție, determinând pe tineri să-și caute subzistența peste hotare. Poate că și alegătorii au greșit când le-au încredințat frâiele puterii. Însă i-au rotit pe toți, în speranța că vor găsi pe cei potriviți să le apere interesele. Dar toți politicienii au înțeles altceva din politică. Ei au confundat interesele țării și cetățenilor săi, cu interesele membrilor propriului partid. Au considerat lupta politică drept
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]
-
în oglindă dirijându-l apoi pe pereții monumentului. La Voroneț, în timp ce analiza pictura din turlă cu o scară lungită cu o a doua și ținută de doi țărani, una din legături s-a desprins iar scara a început să se rotească sub ochii îngroziți ai țăranilor. A evitat prăbușirea prinzând lanțul candelabrului, pe care a coborât. În Bulgaria pentru că nu a putut descuia ușa unei biserici dezafectate a intrat pe fereastră, sărind peste șanțul de sub fereastră, iar la o biserică dintr-
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
mestecat în salata de cartofi cu ulei de măsline, lămâie, maioneză, ceapă verde tăiată mărunt, și ceva mărar. „Unde îți este boldul moarte?” MERGEAM PE DRUM SĂLBATEC Mergeam pe drum sălbatec, în noaptea-nfricosată Ciocnidu-mă de stâncă, și-n ape șiruind, Rotind în minte soarta acelor ce ‘nainte-mi Murit-au din potecă, prin hăuri nimerind. Urlă plângândă noaptea pe crunta vijelie Crengi vii si frunze moarte spre mine azvârlind Și fără tihnă pasu-mi cu greu acum pășește Dorind în van limanul, și
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
CÂNTA O VIOARĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016. Privește cum fluturii zboară în roi, Privește-nainte, privește-napoi, În mine, în tine și în noi amândoi Revine o iarnă cu umerii goi. Rotesc nebunesc - cărarea amară De frunze și flori, trecute de-o vară, Ne-ntoarce-n altarul ce-n noi se coboară În mine nu-i noapte, este doar seară. Se poate s-ating ce nu pot să visez? Se poate să
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Ne-ntoarce-n altarul ce-n noi se coboară - Miezul de soare, văzut prima ... Citește mai mult Privește cum fluturii zboară în roi,Privește-nainte, privește-napoi, În mine, în tine și în noi amândoiRevine o iarnă cu umerii goi.Rotesc nebunesc - cărarea amarăDe frunze și flori, trecute de-o vară,Ne-ntoarce-n altarul ce-n noi se coboară -În mine nu-i noapte, este doar seară.Se poate s-ating ce nu pot să visez? Se poate să sting
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
știa că dacă voia îl putea face una cu pământul, îl oprea doar privirea curată, netemătoare a băiatului. Juca tare, chiar dacă putea fi bătut își asuma riscul. A fost ca o înfruntare între doi cocoși, s-au măsurat, s-au rotit unul pe lângă altul întinzându-și fiecare aripa, cel mai bătrân dintre cocoși a privit cu îngăduință spre cocoșul tânăr, considerând în sinea lui că junele nu poate fi un pericol pentru el. -De astăzi ești prietenul meu, ați auzit mă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
mod evitic. Statul de drept a intrat de ani buni în pauză de masă. De 24 de ani, mereu aceeași, mereu prezenți, mereu vigilenți cu fotoliul pe care-l dețin, nu doresc, practic, să reorganizeze, să reeficientizeze statul de drept, rotindu-se periodic într-un cerc vicios, nociv națiunii. Preocupare lor este cum, și prin ce fisuri să mai ciugulească, potrivit apetitului. Cum să folosească politic eșecurile instituționale. Și le-au folosit optim. Printr-un „lanț al slăbiciunilor” au construit și
Dacă nu era desființată unitatea de vânători de munte din Apuseni [Corola-blog/BlogPost/92452_a_93744]
-
colorează existența copiilor și adolescenților din întreaga lume, dar mai ales din țările surori României, în care cândva se vorbea limba latină, le-am purtat cu mine pe câmpurile care înconjoară satul Sărbătoarea al străbunicilor mei. Zburdam prin soare și roteam un băț imaginându-mi că sunt un muschetar care luptă pentru a-l apăra pe rege. Seara, pe podul magaziei, îmbrăcată în hainele mamei, ca să pară costume de epocă, dam spectacole, imaginându-mi că sunt o prințesă. Orchestra greierilor mă
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
și spirituală, de care ne bucurăm până astăzi, în mod reciproc, cultivând-o și sporind-o cu fiecare întâlnire, ce se consumă, întotdeauna, într-o atmosferă deosebită!... În altă ordine de idei, se spune pe drept cuvânt că satul se rotește în jurul bisericii. Dar la fel de adevărat este și faptul că familia preotului de sat trebuie să iradieze lumină. Să fie un reper la care să se raporteze satul însuși. Despre Părintele Isidor Berbecar din Botiza Maramureșului Voievodal și despre preoteasa sfinției sale
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
îmi arăta, ăia sunt poștari, ăia diamanți, ăia bucicazăi, ăia keringo, ăia rolleri... Mai ales la rolleri ținea, regii cerului, zicea că nimeni în oraș nu mai avea rolleri ca ai lui, îi creștea sufletul când îi vedea cum se rotesc în stol, putea să-i recunoască în zbor de departe și-mi explica de ce unii zboară așa, iar ceilalți altfel, sau cum se plimbă gușați pe creasta casei, făcând plecăciuni perechilor agile. Și-a făcut apariția în fața porții casei lui
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune; Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar, Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata Schimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
destui; înainte veneau în exces. Vremea a devenit neobișnuit de aspră: verile excesiv de reci și de ploioase, iar iernile geroase și tot mai lungi; nimic nu mai este ca altădată. Doar izvoarele sulfuroase, mereu fierbinți. Și Pajura albă care se rotește deasupra Stațiunii. E un vultur albinos. Are un secol. Unii locuitori spun - și aduc mărturii orale purtate de-a lungul multor generații - că pasărea există de o mie de ani. Greu de crezut, dar ei așa susțin, în fața noilor veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
naufragieze Într-o furtună de ipoteze. Cine a descoperit cadavrul? Întrebă el după o clipă de reflecție. — Un cioban În trecere, care căuta o oaie rătăcită. Sau poate că intrase ca să fure ceva. A dat alarma. Era Îngrozit. Dante Își roti Încă o dată privirile În jur, absorbit. Durerea de cap se Întețea la loc. Junghiurile dinapoia ochiului erau străpungătoare. Amețelile reîncepuseră și ele să se facă simțite. Avea nevoie de aer și de odihnă. Nu mai era nimic de făcut acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urzeală de lumini scăpărătoare se strecura prin crăpături. Printre plăcile din lemn căpătau, treptat, formă acele litere de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate crăpăturile ușii. Apoi explodă asemenea unui fulger care Îți ia ochii, În timp ce ușa se rotea În balamale. Gura unui vulcan, sau gura iadului Însuși, se căscase asupra camerei sale. O figură Întunecată, care se contura În contra luminii, se apropie cu pași lenți de patul pe care Dante era Întins. Era o femeie, Învăluită Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vreau ca ordinele mele să fie executate iute ca gândul. Ba chiar mai grabnic, dacă e cu putință. Și trebuie să fie cu putință, pentru tine, dacă vrei să rămâi sănătos, șuieră el, lipindu-i un șut În timp ce omul se rotea pentru a scăpa de mânia lui. Străjerul se grăbi să facă semn din cap că da, Încă năucit. — Firește... firește... la porunca dumitale. — Cheamă doi polițai ca să mă Însoțească de Îndată la Santa Croce. Bărbatul Încuviință din nou din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
printre mușterii, care se Îngrămădeau În cuprinzătorul spațiu dintre mesele așezate de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
noi efecte ale medicamentului, Însă pentru a-și explica acea moleșeală erau suficiente vinul cel roșu de Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă și să Își recapete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Orsanmichele. Căruțele negustorilor de stofe se opreau În acel loc pentru a-și face plinul, Înainte să plece spre târgurile din Nord. Căldura chinuitoare fermenta balega zecilor de cai care se perindau prin pasajul acela Îngust. Roiuri de muște se roteau Înnebunite, strecurându-se chiar și În gurile trecătorilor. În pofida soarelui torid, strada colcăia de oameni cu chipul acoperit, pentru a se proteja. — Nu pentru o dispută pe seama părinților științei noastre ți-am solicitat atenția, messer Alighieri, mai zise Augustino, Îndepărtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putut crede că, până În clipa aceea, stătuse ascuns sub masă, ori că imitase pășitul fără zgomot al tâlharilor, pe care Îl deprinsese cu prilejul repetatelor sale vizite prin Închisori. — Și va fi deschis pentru toată lumea, nu numai pentru Învățați? Își roti privirea, ca pentru a solicita atenția celorlalți asupra vorbelor pe care era pe cale să le rostească. Nu părea că nerușinarea cu care se apropiase de masă ar fi tulburat pe cineva. Dimpotrivă, lui Dante i se păru că surprinde câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Baldo. — Ești sigur că tocmai cârciumarul ți-a vorbit despre asta? — Da, sunt sigur. De altfel, cine altcineva dintre noi ar putea avea cunoștințe despre un pământ atât de Îndepărtat? Dacă nu cineva care a călătorit peste mare... Poetul Își roti privirea În jur, căutând o confirmare pentru acea ipoteză, dar nimeni nu părea să aibă nimic de spus. — Îl puteți chema la masa noastră pe proprietarul localului? continuă priorul. Undeva În fundul cârciumii, capul lui Baldo se ițea peste ale comesenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]