1,828 matches
-
de analfabeți, însă în posesia misterului realității. Îi priveau cu un fel de dispreț îndrăzneț pe „copiii lui tata”, pe micii burghezi, de care se disociau chiar și atunci când erau constrânși să-i servească. Acum, dimpotrivă, ei încep să se rușineze de propria ignoranță: au abjurat de la propriul model cultural (cei mai tineri nici măcar nu și-l mai amintesc, l-au pierdut complet), iar noul model pe care încearcă să-l imite nu prevede analfabetismul și grosolănia. Tinerii lumpenproletari - umiliți - își
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
noul model pe care încearcă să-l imite nu prevede analfabetismul și grosolănia. Tinerii lumpenproletari - umiliți - își șterg din buletin numele propriei meserii, pentru a-l înlocui cu calificarea de „student”. Desigur, din clipa în care au început să se rușineze de propria ignoranță, au început să disprețuiască și cultura (caracteristică a micii burghezii pe care au preluat-o imediat, prin mimesis). În același timp, tânărul mic-burghez, adecvându-se la modelul „televiziv” - pe care, fiind creat și promovat de însăși clasa din
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de exemplu, Marcuse, Barthes, Jakobson sau Lacan îl iubesc. Este o carte a „originilor” psihanalizei, nu se poate să n-o iubești. Citiți-o. Rugați-i și pe câțiva dintre colaboratorii dumneavoastră s-o citească. Nu aveți de ce să vă rușinați, nu e o lacună prea gravă faptul că n-ați citit-o până acum. Mă refer la un articol care a ieșit în Paese sera pe 21 ianuarie 1975, „Cenușa lui Soljenițîn”, care ar fi de fapt cenușa mea; după cât
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
totală și ascultare față de acestea, tânărul Don Milani știe să găsească singurele tonuri serioase și militante. Setea de conformism este așadar pe măsura pudorii. Impulsul de a se alege pe sine drept campion al autorității îl îmbată (și nu se rușinează de aceasta) la fel ca și bucuria (nedeclarată) de a-l sluji pe Dumnezeu. Același huliganism îi împingea în acei ani pe mulți tineri, chiar dacă erau inteligenți, să se abrutizeze în degradarea lealității fasciste: un fel de revoltă pe dos
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mestecați mîncarea respectivă poate ajuta organismul să o metabolizeze mai ușor. REPROGRAMAREA MINTALĂ Avînd peste 135 kg și aflîndu-se la Începutul sesiunilor cu mine Joan mi-a trimis o scrisoare: Ei bine sînt conștientă că ar trebui să mă simt rușinată de mine și cîteodată chiar asta simt. CÎteodată mă simt jignită de presupunerile altor persoane În ceea ce mă privește. Ei spun că sînt neîndemînatică și proastă și că mănînd o grămadă de porcării, că nu mă respect deloc și că
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
trei dușmani invizibili simultan. Oare de ce nu știu părinții să danseze? E nu știu ce lege universală a fizicii sau ceva de genul ăsta? Deodată, mă izbește un gînd Îngrozitor. O să fim părinți! Peste douăzeci de ani, și copilul nostru o să se rușineze cu noi. Nu. Nu pot lăsa să se Întîmple una ca asta. — Luke! zic ambalată, Încercînd să acopăr muzica. Trebuie să ne ținem la curent cu cele mai la modă dansuri, ca băiatul sau fata noastră să nu se jeneze
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mare două tipuri de atitudini contradictorii și insuficiente În egală măsură. Una este aceea de a le ignora pur și simplu, spunând că sunt teme care nu au de-a face cu cercetarea academică serioasă. Le depreciem, le culpabilizăm, ne rușinăm de ele, lăsându-le În practica altor grupuri sociale. Cealaltă atitudine, presupunând un risc complementar, este aceea de a ne identifica lor și de a le trăi la modul spontan, așa cum Gaëtan Picon spunea că midineta citește ingenuu aventurile de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pândind să-i imprim pe suflet imaginea// plângându-mi mie însumi de milă/ uneori sunt silit s-o prind de urechi/ ca pe un elev ascuns de teama pedepsei/ sau ca pe o pradă// dar cruzimea și riscul nu mă rușinează/ ci mă umplu cu un fel de dibăcie din dragoste/ nu e de mirare: i-aș fi croitorul/ care și legat la ochi îi coase veșmintele” (Poezia). Dintre cei doi termeni contrastivi ai poemului, mai relevant este primul, cel al
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
Dumnezeu pentru a fi exemplu și lumină pentru omenire. „Trebuie să ne gândim că vom fi un oraș pe vârful unui deal, ochii tuturor oamenilor sunt ațintiți asupra noastră...”4. Dacă vom greși față de Dumnezeu, i-a avertizat Winthrop, „vom rușina pe mulți dintre servitorii credincioși ai Domnului, Îi vom face să-și schimbe rugăciunile În blesteme, până când vom dispărea din bunul ținut unde mergem”5. Dacă, pe de altă parte, Îl slujeau pe Dumnezeu Îmbunătățindu-și soarta, Dumnezeu Își va
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
oprim asupra unuia dintre acestea, semnificativ. Este vorba de parabola judecătorului nedrept (Adu. haer. V, 25, 4), transmisă de Luca (18,2‑5): „Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. Și în cetatea aceea era și o văduvă și venea la el, zicând: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!». Și un timp n‑a vrut; dar după aceea și‑a zis în sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
era și o văduvă și venea la el, zicând: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!». Și un timp n‑a vrut; dar după aceea și‑a zis în sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, totuși, fiindcă văduva aceasta nu‑mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere»”. Înainte de a cita parabola, Luca prezintă de asemenea scopul acesteia: „Și le‑a spus o parabolă, cum că trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celei dintâi] jumătăți a acestei săptămâni, adică timp de „o mie două sute șaizeci de zile, cei doi profeți și Ioan, purtând veșminte de sac, vor propovădui întregii lumi venirea Anticristului” (cf. Apoc. 11,5). Vor face semne și minuni, ca să rușineze pe oameni și să‑i întoarcă la pocăință, din pricina răutății și nelegiuirii lor. „Iar de va voi cineva să‑i vatăme, văpaie de foc va ieși din gura lor și va mistui pe vrăjmași. Putere au să închidă cerul, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
da în vileag, la rândul lor, pe cel nelegiuit. În discursul lor, aceștia îl asimilează pe Fiul Nelegiuirii lui Satan: „Străin ești tu în toată vremea. Căzut‑ai din cer ca luceafărul dimineții (cf. Is. 14,12‑15). Nu te rușinezi să te asemeni lui Dumnezeu, tu care ești diavol?” (3, 28‑30). Vrăjmașul îi va prigoni și îi va ucide în piața cetății (Ierusalim) (Apoc. 11,7‑8). Dar ei vor învia după patru zile, arătând tuturor că Fiul Nelegiuirii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aut Terentius idem/Nil nisi cor faciunt, ceterum de uita siletur (vv. 584‑585). . Vezi Oracolele sibiline 5, 167‑178, una dintre sursele lui Commodian: „O, cetate ticăloasă, lâncezindă și nelegiuită, tu, care, dintre toate, ai cea mai crudă soartă! Rușinează‑te, cetate necurată a pământului latin, Menadă, prietena viperelor, ca o văduvă vei sta pe colinele tale, iar apele Tibrului vor plânge peste tine, soața lui cea ucigașă, cea cu inimă nelegiuită! Nu ai cunoscut puterea lui Dumnezeu și cele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lumii” (Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov 1, 27). Văduvele creștine, sărace ca totdeauna, dar poate mai insistente în obținerea dreptății („2. Zicând: într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. 3. Și era, în cetatea aceea, o văduvă care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu. 4. Și un timp n-a voit; dar după acestea a zis întru sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cetatea aceea, o văduvă care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu. 4. Și un timp n-a voit; dar după acestea a zis întru sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, 5. Totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere” - Luca 18, 2-5) și dispuse să facă sacrificii (uriașe, uneori) în folosul celorlalți. Pilda văduvei sărace, contemplată de Iisus în vreme ce punea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca mine! Nu voi rămâne văduvă și nu voi ști ce este lipsa de copii!Ț” - Isaia, 47, 8 (despre căderea Babilonului) ori același proroc despre „slava noului Ierusalim”: „Nu te înfricoșa, căci nu vei rămânea de ocară; nu te rușina, căci tu vei uita rușinea tinereții tale și de ocara văduviei tale nu-ți vei mai aduce aminte” (Isaia, 54, 4). 42. Dicționar biblic, redactor principal J.D. Douglas, traducere în limba română de Liviu Pop și John Tipei, Oradea, Editura
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și judecata și îndreptarea în mâinile voastre’. Ce să nu fățărești nici a mic nici a mare, nici a văduvă nici a venitic, nici pre cel sărac să nu-l miluești cu judecata, nici de cel bogat să nu te rușinezi și să-i fățărești, că judecata este a lui Dumnezeuț” sau în învățăturile, în care sfatul se împletește - ca la Matei al Mirelor - cu diatriba vehementă: „Beția pe mulți a sărăcit, pe mulți îi lasă goi, și fir pe capul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la parcurile mănăstirilor, și întâi asupra Dragomirnei mănăstirii cu pușci au mărsŭ și au bătut mănăstirea. Și dacă i s-au închinat, toate odoarăle, veșmintele în jocŭ au dat, și câți bieți neguțitori era închiși acolo și mulți den boieri, rușinând căzacii femei și féte, și nu ca creștinii, ce mai multŭ decât păgânii s-au purtat cu acéia mănăstire. Văduvia Ruxandrei avea să se instaleze destul de repede. Bărbaților li se întâmplă să și moară Domnii se omorau între ei... ... chiar dacă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă [...] Ce să nu fățărești nici a mic, nici a mare, nici a văduvă, nici a venetic, nici pre cel sărac să nu-l miluești cu judecata, nici de cel bogat să te rușinezi și să-i fățărești...” -, unii voievozi au extins comportarea dură și asupra „femeilor în negru”: temniță, torturi, bătăi, chinuri, rapt - într-un cuvânt - violență. Textele vechi ne oferă, în acest sens, o adevărată antologie („precursori” și „urmași” ai lui Gheorghe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
consemnează faptele. Anonimul Brâncovenesc îi urmărește pe „nemții” care prădau în Ardeal, constatând că luau „muierile de să culca cu dânsele”. De la Miron Costin aflăm că ucrainenii comandați de Timuș Hmelnițki, năvălind în Mănăstirea Dragomirna, s-au dedat la jafuri „[...] rușinând căzacii femei și féte...”. Crizele produse de armatele care mergeau la vreo luptă sau se retrăgeau după câte o bătălie 401 ori de oștile rebele introduceau violența sexuală printre mijloacele lor de... luptă. Cele mai expuse acestor „experiențe” aducătoare de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fără numai plata păcatului și sămnul osândei lui Dumnedzău carea iaste pre tot rodul omenesc. Moartea iaste o cale pre carea să petréce toată firea omenească, de domni nu să téme, de boiari nu să stidéte, de bătrâni nu se rușinează, pre frâmséți nu caută, tineréțele nu le cruță, de unul-născut nu i-i milă, ce pre toți vine într-un chip. Și moartea nu iaste rea, cum dzise Iov, că moartea iaste odihnă omului, că tréce din trudă în odihnă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Se spune că plesnirea cu zgomot a pustulei În momentul cauterizării constituie un semn Încurajator ce anunță reușita tratamentului. La Agosta, localitate situată În provincia Kesroan, se ivise la un moment dat un caz care m-a făcut să mă rușinez de imperfecțiunea cunoștințelor noastre medicale. Fusesem chemat să tratez o doamnă dintr-o familie de prim rang, cea a șeicului Khoasni (familie nobilă cu o descendență străveche), care suferea de o inflamație acută a ochilor; am Încercat să-i tratez
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să scrie și, când poate, nu îi place ce scrie. Publică nuvela Ana Roșculeț (1949), proză cu temă proletară, în spiritul realismului socialist, metodă recomandată de ideologii epocii. P. răspunde comenzii sociale și ce iese este o catastrofă. Se va rușina, mai târziu, de acest eșec și va cere prietenilor săi literari să-l elimine din bibliografia scrierilor sale. Unii comentatori, printre ei vechiul său prieten Geo Dumitrescu, alături de Mihai Novicov (critic partinic), îl acuză de naturalism, deviațiuni ideologice etc. În
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
interviul; - anamneza biografică sau istoricul bolii actuale; - chestionarea anturajului bolnavului; - explorarea psihologică, cu ajutorul testelor psihodiagnostice, a personalității bolnavului respectiv. Vom analiza în continuare aceste aspecte. Primul contact cu bolnavul De regulă, motivele consultației psihiatrice sunt ascunse de bolnav care se rușinează sau se simte vinovat față de acestea. Sunt însă destul de frecvente situațiile în care bolnavii vin direct la medic ca să-și expună acuzele. Bolnavii se află într-o permanentă dilemă care-i frământă, îi neliniștește, legat de faptul că trebuie să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]