985 matches
-
luă, și-i strigă: „Pleacă de la masă netrebnicule, căci nu ești vrednic să iei darul lui Dumnezeu, în gura ta cea păcătoasă și spurcată. Cât voi trăi eu, nu voi suferi astfel de vorbe în casa mea!” 30 Feciorul plecă rușinat de la masă și în toată viața lui n-a mai vorbit glume rușinoase. Iată un tată, care a știut să-și facă datoria de părinte; a învățat pe copil să-și păzească gura de vorbe spurcate ămurdare, rușinoase). 26. Ferește
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
eu nu Te-am supărat decât o dată și pe mine nu mă ierți... Atunci Dumnezeu i-a răspuns: E adevărat că oamenii Mă supără necontenit, dar tot adevărat este că ei își cer iertare... Tu Mi-ai cerut vreodată iertare? Rușinat, diavolul a pierit atunci din fața lui Dumnezeu. 51. Judecata cea Mare Câțiva oameni, ca să râdă de un creștin care tocmai ieșea de la biserică, îi ziseră: Măi Vasile, dar bun stomac trebuie să ai, de poți înghiți atâtea slujbe și atâtea
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
există, ascultă-mă pe mine. Atunci credinciosul îi zise: Dacă-i așa, fă bine atunci și dă-mi chitanță pentru banii pe care ți i-am dat, pentru că eu nu am încredere în cei care nu cred în Dumnezeu. Consăteanul rușinat, tăcu chitic și eliberă chitanța cerută. 60. Pumnul de noroi Într-o zi un om păcătos care se întorsese la credința strămoșească și ducea o viață cu adevărat creștinească, vorbea cu un necredincios, care-i zise: Cum aș putea să
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
spui cu asta, domnule învățător. Învătătorul îl lămuri, zicându-i: Este foarte limpede; de vreme ce în iad este locul blestemelor, înjurăturilor și sălașul diavolului, tu care toată ziua înjuri și blestemi, nu poți fi din alt loc, decât din iad. Omul, rușinat, plecă în jos capul și zise: De partea dumitale este dreptatea și iată făgăduiesc să nu mai blestem și să înjur. NOI, iubiți cititori, din ce loc suntem? Nu cumva avem și noi prostul obicei și urâtul păcat de a
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
toate, este cea care cel mai adeseori se inspiră dintr-o gândire satisfăcută. Demonstrăm adevărul pe care socotim că-l deținem. Dar astfel nu punem în mișcare decât idei, iar ideile sunt contrariul gândirii. Creatorii de acest fel sunt filosofi rușinați. Cei despre care vorbesc sau pe care-i imaginez sunt, dimpotrivă, gânditori lucizi. Ajunși la un anume punct, acolo unde gândirea se întoarce asupra ei înseși, ei înalță imaginile operelor lor ca pe niște simboluri evidente ale unei gândiri limitate
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cel roșu?” sau “Poți să alegi 3 jucării pe care să le iei cu tine în excursie”. 3. Alegeți cuvintele și tonul vocii care îl fac pe copil să aibă încredere și să se simtă în siguranță, nu vinovat sau rușinat. Acuzațiile de genul “băiat rău” sau “față neascultătoare” sunt resimțite de copil ca fiind judecați contra să în totalitate și îi afectează imaginea de sine. în loc de “Băiat rău ce ești - poți spune: ți-am spus să nu mai arunci apă
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaela Irina Morăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93080]
-
două. Rohrlich (1981) a stabilit 13 varietăți de workaholici, dispuse de la acceptabile până la absurde: dependentul de muncă ostil, furios - exteriorizează furia și frica de respingere prin muncă compulsivă în loc să-și exprime în mod natural și direct frustrarea și furia; workaholicul rușinat - are stima de sine scăzută și obține recunoaștere și aprobare din dependența lui față de muncă; workaholicul competitiv - folosește munca pentru a obține succese, pentru a gusta puterea și pentru a caștiga în jocul vieții; workaholicul defensiv - dependența de munca este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
împărtășească povestea vieții. De regulă, este nevoie de cineva care să asculte sau să manifeste interes pentru povestirea vieții lor și ei vor profita bucuroși de această ocazie. Pentru cei care ezită să-și spună povestea vieții, fiind intimidați, stânjeniți, rușinați sau, pur și simplu, simțindu-se nesiguri și stânjeniți în această situație, iată câteva dintre numeroasele beneficii care pot rezulta din împărtășirea povestirii proprii celor care sunt dispuși și capabili să reflecteze asupra conținutului și evoluției acesteia: se obține o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
dus și, a doua zi, după o nuntă țărănească și destul de obositoare, am făcut toți trei, Gabriel, Andrei și cu mine, o lungă plimbare prin pădurea apropiată. Ambii m-au rugat atunci să le dau un sfat, se simțeau profund rușinați și umiliți de cele ce se Întâmplau cu Întreaga cultură, dar și cu țara, și-și revendicau responsabilitatea, ca și dorința de „a face ceva”, de a da un semn că „nu suntem morți cu toții!...” Fără o prea mare doză
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de corifeii săi brutali, care se credeau la Începuturile unei „noi lumi”. De altfel, el a fost primul din grupul nostru care a avut un volum „publicat”, galon de aur printre veșnicii și numeroșii debutanți la „gloria națională”Ă Fâstâcit, rușinat Încă multă vreme de „gafa” mea, m-am retras În „singurătate-mi” Împreună cu „pruncul meu” nou-născut, neștiind bine ce să „Încep” cu el, neînțelegând dacă acest „eu”, rătăcit sau profitând de ospitalitatea un pic cam tembelă a psihicului meu În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se mai încumetau să scape măcar un cuvânt critic la adresa regimului, oricât de samavolnică ar fi fost o măsură luată de acesta. Mai mult chiar, tinerii mei colegi, eroii acțiunii curajoase de anul trecut, au coborât de astă dată privirile, rușinați că asistau tăcuți la un act de discriminare revoltătoare care se repeta, paralizați de groază! Dacă nu ar fi fost prietenul meu Jean Moscovici, care m-a primit în locuința lui o terasă transformată în odaie -, atunci fie că ajungeam
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
scăzută și vinovată: "Trei kilograme, vă rog!" În realitate, au fost 3,5 kg și cele trei inimi au plecat supuse într-o sacoșă curată, scoasă din buzunar și cu grijă despăturită. Nu a putut să mă privească, se simțea rușinat, vinovat și cu capul plecat ieși din magazin, pornind-o pe strada Stejar. Mergeam în urma lui și-l vedeam cum din cînd în cînd ridica sacoșa la nivelul nasului, tușea mulțumit, avea o mină veselă și lumea îi părea frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
său creștea în mod inexplicabil. Își amintea cum mama ei privea oul în lumina lămpii să vadă bănuțul. Dacă avea bănuț, îl punea sub cloșcă. Încearcă să înțeleagă mai bine punerea bănuțului de către cocoș. Are oare și cocoșul...? se întreabă rușinată. Un vecin vine și-i cere împrumut mașina de tocat carne. Rodica se mișcă moale, ca într-un film dat cu încetinitorul. Omul o prinde de mînă, o apropie de el și o strînge la piept. Fata nu poate reacționa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
săpun ultrafin, un masaj cu dușul, folosind un gel cu miros sofisticat. S-a spălat pe dinți, cu o periuță de unică folosință. Wilma îl întreabă despre viața lui, despre muncă, despre aventuri. N-am avut nici una, spune Pedro oarecum rușinat. Atunci poți accepta să nu luăm măsuri de protecție? Da, răspunde Pedro fără să înțeleagă ce a fost întrebat. A mîncat lucruri fine aduse în cameră, a băut ponderat din vinul pe care i l-a servit Wilma. Uimirea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sau trecuți de ea, aveau prietene ce le doreau foarte mult, creindu-se mari speranțe în a se-ntâlni și manifesta simpatiile prin diverse mijloace, unele chiar neortodoxe și chiar lipsite de educație, atăcând bunul simț, față de care Săndel se retrăgea rușinat, dar interesat fiind de comunicatul dat, revenea destul de des citindu-l cu mare atenție. Ați făcut cunoștință cu Săndel încă din primul volum al romanului « Rădăcinile continuității ». Era din părțile Vasluiului, de la Pungești. Acum era foarte bucuros că putea să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Astfel, Costache Iurașcu intra în monahism cu numele Calinic, undeva pe lângă mănăstirea Vorona; cu barba neîngrijită și răzvrătit cu pravila, se pierdea într-ale băuturii și devenea argățos 10, ca după aceea să-i pară rău și să se simtă rușinat. Fevronia era și ea maică la Agafton, intrată în cin la 1828. Nu fără motiv, desigur, maicile o porecliseră Jurăscioaea cea nebună. Venea destul de des la Ipotești, iar în chilia sa păstra un album cu fotografiile familiei. Ea însăși se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sublime cum este acela al zborului în lună fie înlănțuiri terestre, pline de toată candoarea unei iubiri sincere, curate: și eu diezmierdam cu mâna când fața, când sânul, iar ea neci nu zicea nimica, neci nu mă oprea, ci surâdea rușinată, deși de pe gura ei umedă îi beam tot sufletul ei cel vergin, curat, copilăreasc, măcar că părul ei aurit se amestecase cu părul cel negru și strălucit al capului meu, măcar că țineam acum ca în lanț cu brațele mele talia cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
uneori... Numai că, așa gătită cum era, a stat la poartă, să-și aștepte copilul să vină, să o conducă la locuința lor...mult timp... Până la urmă, a venit în cameră și a motivat prin a se scuza, oarecum rușinată, dar apărându-și copilul, că a fost foarte ocupat colonelul și a uitat să mai vină la...mama. Am făcut Paștele împreună, aici ! De inimă rea, a și murit la cam 4-5 luni după Paștele acela. Am aflat că a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a venit spre noi. Era slab și tras la față, cu ochii duși în fundul capului și-avea pe obraz câteva șiroaie de sudoare, îmbibate cu colb, și se tot ștergea și nu mai prididea să bâiguiască și încerca să zâmbească, rușinat, emoționat, ca și când nu-și credea ochilor că suntem noi, în carne și oase: eu, Mărioara lui, și cu cele trei fetițe. Vai de mine și de mine, Mărioară, și voi, copchilele mele frumoase; bine c-a dat Dumnezeu să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
deodată, grăbind și chicotind. Bătrânul le privește. Se oprește. Și se trage de-o parte, lângă perete, oferindu-le politicos, înțelegător, cale deschisă. Fetele se opresc și ele. Se înclină, îl salută cu reverență, își apleacă ușor frunțile cu deferență, rușinate, serioase, tăcute. Și încep să urce potolite. Mă gândesc: "Oare ce a intervenit? Să le fi dojenit fostul profesor? Dar n-am auzit nici un schimb de cuvinte! Să-l fi cunoscut și s-au rușinat? Cine știe, ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ceva de la credința în arta sa. Și aflați că am câștigat! Da, am câștigat cu vârf și îndesat... Spune-le, Nelule, ce s-a întâmplat, mai departe... Maestrul se uita când la noi, când la ea. Și părea jenat, încurcat. Rușinat. Se înțelegea că doamna a divulgat o anumită chestiune intimă. S-a foit puțin în fotoliul pe care stătea. A zâmbit unui gând tainic, ascuns. A scos din geanta pe care o avea lângă scaun, o sticluță bondoacă de Teacher
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din senin diagnosticul anorexia nervosa și tot pe un ton cât se poate de prietenesc doctorul m-a pus în gardă despre ceea ce avea să urmeze dacă nu mă opream din acea euforie a excesului negativ. M-au prins, care va să zică, rușinată am dat înapoi. Nu se vorbea în acea vreme despre eating disorders; "chapeau bas" pentru un specialist care reușea să rămână conectat, în ciuda embargoului informatic din acea vreme, la noutățile din domeniul său. Sigur, rigorile ideologice se simțeau peste tot
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fruntea mea Îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat”. Iubirea lui, terestră, e mascată platonic și, om de onoare aflat Într-o situație delicată și compromițătoare, face pasul hotărâtor spre Însurătoare. Zița e rușinoasă și rușinată („Zița vine rușinoasă”) de situație, la modul simulant, din moment ce - după lăsarea Întunericului - colindă ulița ambetată (Își lasă mătușa dormind acasă) și-l așteaptă pe Rică, noaptea, În iatacul ei. Or, Rică e un necunoscut: au schimbat Între ei doar ocheade
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
băgați în calculator, să ne vedem acasă ? Așa a făcut și o nepoată a mea, a venit cu un calculator mic, avea toată nunta pe un rotund de plastic, a fost ca la un televizor”. Nu știu ce să-i răspund, închid rușinat camera, o aranjez în rucsac, de unde scot apoi o bucată de neopren, pentru a mă proteja de piatra rece. Mă așez la rândul meu lângă o coloană, undeva în partea stângă a Catedralei, nu departe de femeia ce a vrut
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu poate duce această activitate până la capăt, nu seamănă cu celelalte chestionare de teren pe care le-a aplicat până acum. „Parcă suntem sectanți cu foile acestea în mâini, ai văzut cum ne privesc oamenii ?”, îmi spune șoptit și oarecum rușinat A.T. Un alt episod care îl marchează profund este atunci când o bătrână se apropie de noi, întreabă dacă strângem bani pentru „Sfânta Biserică” și, fără a mai aștepta răspunsul, îmi întinde mie un bilet mototolit de 5 lei pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]