1,007 matches
-
presat de nevoi organice urgente, sè închid calculatorul și sè mè dedic cu frenezie ritualului tècut al plècerilor solitare și triste, Bunè seară, domnu’ Matei! mè salutè portarul când am ajuns în dreptul lui, Bunè seară, îi rèspund fèrè sè-l privesc, rușinat asemeni unui licean surprins excitându-se în toaleta școlii, îi întind cheile biroului meu și dau sè ies din clèdire, Domnu’ Matei! el oprindu-mè, Nu e nenea Petre, e altul, nu-mi amintesc sè-l mai fi vèzut pe la noi, E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
apoi despre dumneavoastrè, Despre tine, îl corectez eu, Despre tine! Ce ți-a spus despre mine? Cè lucrați pânè târziu, cè, ezitând cu formulă de adresare, eu încurajându-l, cè ești foarte bun în meserie și cè ești tânèr! zâmbind rușinat, ca și cum și-ar fi dat seama dintr-o datè cè a spus prea multe, apoi, ferindu-și ochii de mine, aproape șoptind, Știam cè vei înțelege! De unde? Calculatorul deschis așteaptè nerèbdètor comenzile mele, întrebarea mea a fost mai mult o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mâinile paralizate pe lângă corp, mișcându-mă de pe un picior pe celălalt, îmi tot dregeam vocea, voiam să spun ceva, dar nu știam nimic. Doamne, eram gol pe dinăuntru, cei din sală râdeau discret, mascându-și cu palmele rictusul gurii, lăsau rușinați privirea în pământ, dar vedeam, departe, în fundul sălii, chipul încruntat al profesorilor. Începeam cu voce răgușită de emoție să însăilez ceva, chipurile se destindeau privindu-mă cu gravitate. Da! Începeam să vorbesc. Nu știu ce anume turuiam, în sală lumea mă asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
branhii. Burțile erau însângerate, dar capul fiecăruia era neatins. Doi carași uriași cu solzi de aur. Unul avea chipul lui Chirilă, celălalt era Halipa. S e făcea că Gustav primea felicitări înainte de a-și juca nenorocitele roluri, dădea autografe îngăimând rușinat: Bine, dar n-am interpretat încă. Abia acum învăț replicile. Maestre, sunteți modest! Cât de convingător! O forță scenică! Gustav se ducea la prima cârciumă dintr-o lume paralelă, încercând să-și revină din sensul giratoriu al gândurilor. Bodega avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate grădinile alea, era și o școală de muzică lângă noi, aveam „copii de copii” acolo, ce vremuri! -, vă spuneam că mă luam la întrecere cu fete, numai fete, era obligatoriu, băieții nici nu știau ce facem noi, ne ascundeam rușinate de ei, mai târziu, când eram mai mari, ne întreceam în alte moduri, altfel, în liceu am trecut la pupicii de după bloc, am să-ți povestesc eu și asta odată. Sora mea Hortensia-cea-mică stătea și se uita la noi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
boul, ia să-i fi băgat eu pula în gură atunci, să vezi cum se liniștea și nu mai făcea plimbări, însetată. S-a terminat poezia, s-a terminat poezia?, păi, s-a terminat și am plecat năuc de-acolo, rușinat, nu știam bine de ce, nu puteam să cred ce văzusem, nu credeam că a fost o invitație, mă simțeam mic-mic, am văzut sânul ăla în tot timpul liceului, doar că, a doua zi, la școală, ca să mă salvez, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de pe față. — Adevărul e că a decurs destul de bine, spune. O să ne mai Întâlnim ! — Vezi ? spun Încurajator. — E fermecător. Și blând. Și avem același simț al umorului și ne plac aceleași lucruri. Pe chipul ei se așterne un surâs ușor rușinat. Adevărul e că e foarte, foarte drăguț ! — Așa și pare ! Vezi ? Îi strâng brațul. Probabil că Phillip și cu tine sunteți un cuplu mult mai potrivit decât am fost eu cu Connor. Vrei o cafea ? — Nu, mersi, trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a părut că te las pe dinafară. Dar... nu e genul de lucruri despre care poți vorbi În voie... Nu ! zic imediat. Evident că nu puteai face asta. Am fost o proastă. Scormonesc cu vârful pantofului În pietriș, jenată și rușinată. Ar fi trebuit să-mi dau seama că e vorba de ceva important. Când mi-a zis că e ceva delicat și complicat, nu făcea decât să-mi spună adevărul. — Doar o mână de oameni știu despre asta. Jack mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de parcă s-ar pregăti să-mi țină un discurs oficial. Am sentimentul că n-ai fost Întotdeauna... extrem de sinceră cu mine, atunci când eram Împreună. În viața mea n-am mai auzit un adevăr spus atât de pe departe. — Ai dreptate, recunosc, rușinată. O, Doamne, Connor, Îmi pare foarte, foarte rău pentru tot ce s-a Întâmplat... El ridică o mână, cu un aer extrem de demn. — Nu are nici cea mai mică importanță. Ce-a fost, a fost. Dar ți-aș fi recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dăduse în ea - dar a cunoscut cineva copil cuminte? Nu a iertat-o nici pe prietena ei. Colega de școală, vecina, crescuseră împreună. S-a încurcat cu o jigodie, a lăsat-o gravidă și pe urmă a negat. Față rămăsese rușinata și cu un copil... Țușca a ajutat-o, că nu e față rea. I-a botezat și copilul, o fetiță. După vreo doi ani, un coleg de-al aceleia a cerut-o de nevasta. I-a spus și lui Țușca
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de multă vreme. Dar uite, la doi pași, uniforma de funcționar feroviar, chipiul de controlor, mâna lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând, rușinat, transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu fruntea rezemată de genunchi și sandalele cu tălpi Înalte, de sfoară, așezate ordonat alături? La vremea aceea Încă mai părea o adolescentă anorexică, sora mai mare a Helgăi, dar ce incredibil de elastic, parcă fără oase era trupul ei! Rușinat că uitase de Întâlnire, a dat s-o ridice, dar se ghemuise toată, Încolăcită ca o pisică, și a purtat-o așa În brațe, desculță și cu părul desfăcut, până la pat. Unde altundeva s-o fi pus când masa, scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ei, Carosse îl văzu pe Charlot jos în hol. Îi adresă un zâmbet triumfător și-i făcu cu ochiul în semn de complicitate. —Mademoiselle Mangeot, rosti Charlot. Tânăra se desprinse din îmbrățișare și privi în jos spre el uimită și rușinată. Atunci Charlot își dădu seama cât este ea de tânără și cât de bătrâni sunt ei doi. Dorința se stinse în el cu desăvârșire și nu-i mai rămase decât tandrețea. Lumina de pe palier pălea pe măsură ce lumina zilei se intensifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a fost încă și mai bine. Mai cald, mai delicat, mai amuzant. Nu credeam că poți să vorbești când faci sex - înainte nu spuneam nimic pentru că mă aducea înapoi cu picioarele pe pământ, și mă făcea să mă simt aproape rușinată. Dar Brad și cu mine ne-am vorbit în dimineața asta, foarte delicat. Înainte, în timpul, și după. Și am râs, ceea ce a fost o absolută revelație, pentru că nu credeam că sexul ar putea fi amuzant. Nu că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
obicei mă simțeam destul de vinovată ca să accept să mă întâlnesc cu ei. Și, înainte să-mi dau seama, mă îmbătam mangă și mă trezeam din nou în pat cu ei. —îmi pare rău, i-am spus lui Luke. Mă simțeam rușinată și ușor irascibilă, fiindcă Luke chiar era foarte drăguț. —Nu-i nimic, mi-a răspuns el cu lejeritate. Oricum o să ne mai vedem prin zonă. Mai vorbim atunci. —OK. Pa, am spus eu trântind receptorul. Curvă nenorocită ce ești! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cazul ăsta, n-ai fost chiar atât de rea. —Ba am fost, am insistat eu. L-am făcut pe tati să plece. —Unde? —La Manchester. De ce s-a dus la Manchester? Cum poate să mă întrebe asta? m-am întrebat rușinată și îndurerată. Nu era limpede? Plecase din cauza mea. A fost numai vina mea, am scăpat vorbele. Dacă n-aș fi urât-o pe Anna, mama n-ar fi plâns și nu s-ar fi băgat în pat, iar tati nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe șira spinării. Ca și cum... ca și cum ne-am afla în prezența unei entități divine, m-am surprins meditând. Apoi, m-am simțit îngrozitor de rușinată fiindcă putusem să gândesc o asemenea porcărie new-age. Dacă nu mă supravegheam, pasul următor era să mă apuc să citesc Profețiile de la Celestine! Dar, la scurt timp, am avut un nou atac de sentimentalism acut. Când bărbații au scos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că-l pierdeam. Am încercat să nu mă mai gândesc la el folosindu-mă de pretextul jocurilor de sâmbătă seara. Mai jucasem și cu o săptămână în urmă, dar fără prea mare tragere de inimă. Weekendul trecut fusesem teribil de rușinată, imaginându-mi ce-ar fi zis Helenka și alte persoane șic din New York dacă m-ar fi văzut jucând așa ceva. Toată seara nu făcusem decât să dau ochii peste cap și să țâțâi din buze. Asta pentru cazul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
părea fragilă, delicată și frumoasă. —Sincer, nu de asta mă aflu aici, a insistat ea privindu-ne cu ochii ei mari și rugători ce păreau a spune „nu mă înțelegeți greșit“. Mie îmi venea să vărs, dar toți ceilalți tăceau rușinați. Tâmpiților, le-am strigat în gând, furioasă că nici unul nu înțelegea că era manipulat. —Vă înșelați amarnic, a protestat Misty în timp ce buza de sus îi tremura ușor. Și mai multă rușine. Și mai multă tăcere. Josephine o privea pe Misty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aia flirta cu tot ce mișca. Dacă prin preajmă se găsea vreun bărbat care, în opinia ei, să arate mișto...“ Josephine a făcut o pauză, și-a înghițit saliva, după care a continuat. „... se arunca pe el.“ Eram șocată, îndurerată, rușinată și furioasă. —Cum îndrăznești? am țipat. Ai avut noroc c-am avut de-a face cu tine. Cum îndrăznești să mă insulți în felul ăsta? — Dar cum ai vrea să te insult? m-a întrebat Luke pronunțând cuvintele rar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
continuat Josephine. Am încercat să obiectez, dar ea nu m-a luat în seamă. —Te-am urmărit, Rachel, știm. Ești obsedată de greutatea ta. Ceea ce nu te împiedică să înfuleci o grămadă de ciocolată și de chipsuri. Am plecat capul rușinată. —Trebuie să recunoști, mi-a spus ea parșiv, după tot tam-tamul pe care l-ai făcut că ești vegetariană, n-ai murit de foame. Dar nimic nu-mi putea întuneca starea de spirit pentru mult timp. Eram atât de entuziastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
roșii pe ele. Fuseseră oameni care ajunseseră în spital în urma bătăilor legate de droguri. Ca să nu mai luăm în considerare schimburile de focuri anuale. O voce dinlăuntrul meu m-a îndemnat să plec, să mă duc acasă. Mă simțeam murdară, rușinată și înfricoșată, mai să-mi ies din minți. Dar oricât de frică mi-ar fi fost să rămân, mi-era și mai frică să plec. M-am ridicat, m-am sprijinit de un zid și am continuat să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
capul plecat. Am exagerat. Dar așa sunt eu! N-am vrut să te fac să suferi. Doar că vreau ce e mai bun pentru tine... —îmi pare rău că sunt o fiică așa de rea, am spus eu teribil de rușinată. — Dar nu ești! a exclamat mama. Nu ești deloc o fiică rea. întotdeauna ai fost cea mai dulce și mai afectuoasă, cea mai bună dintre fetele mele. Draga mea, a suspinat ea aruncându-se în brațele mele. Fetița mea! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke cel superb și sexy! Dar n-am petrecut decât o fracțiune de secundă reflectând la cât de superb și de sexy era Luke. Imediat m-am grăbit să-mi amintesc cât de îngrozitor îl tratasem. M-am simțit foarte rușinată și tristă. Ca să nu mai spun că mi-era o frică de moarte fiindcă Nola mă tot bătea la cap să-i scriu și să-mi cer iertare. Or, eram mult prea jenată și temătoare ca să fac asta. Mă terifia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și în ziua aceea, biruința s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul auzea zicîndu-se: "Împăratul este mîhnit din pricina fiului său." 3. În aceeași zi, poporul a intrat în cetate pe furiș ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă. 4. Împăratul își acoperise fața, și striga în gura mare: "Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu." 5. Ioab a intrat în odaia unde era împăratul, și a zis: "Tu acoperi azi de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]