1,724 matches
-
necesar să meargă în continuare, chiar dacă nu-l mai urmează nimeni. Are prea mult echipament de transportat, așa că-l abandonează pur și simplu, făcând o grămadă sub un copac, apoi renunță și la asta, și își înghesuie niște conserve în rucsac, o pătură o armă, câteva alte lucruri esențiale. Tabăra pare să se clatine, să se încline, să se depărteze de el și cu o smucitură se pune iar în mișcare, indiferent unde s-ar fi dus. Dar de fapt, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
casă, că s-a făcut de prânzul cel mare și nu se cade să ne lăsăm așteptați... “Auzi dumneata. Nu se cade să ne lăsăm așteptați>. Da’ cine ne așteaptă?” Ne-am ridicat. Am strâns cărțile, le-am pus în rucsac și, aburcându-mi-l în spate, m-am arătat gata de drum... Mergeam cu pas măsurat. Fără grabă. Bătrânul ținea privirea doar înainte. Eu parcă nici nu existam în urma lui. Nu se întâmplase niciodată ca în prezența mea să rămână tăcut atâta
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și, cu gândul la plecare, am început să-mi orânduiesc bagajul... În cele din urmă, am ieșit să mă mai pătrund de starea locului... Când m-am întors, am constatat că totul era pus într-o ordine desăvârșită. Până și rucsacul cu bastonul erau lângă ușă... O legăturică cu plăcinte poale-n brâu se afla pe colțul mesei, alături de o sticluță cu lichior și câteva mere rumene. “Asta-i mâna Zânei sau a Sevastiței... După ce am mulțumit Celui de sus pentru
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
alee, poticnindu-se prin ploaie. Păreau epuizați și înghețați bocnă. — E soția mea împreună cu copiii! mi-a spus el cu o voce ciudată. întâi Chaquie și acum Mike: cu toții erau înhămați la asta! Soția lui Mike avea pe umăr un rucsac. — Vezi geanta aia, a bolborosit Mike arătând cu degetul spre ea. Am dat din cap. —E pentru mine, mi-a explicat el. Eu am dat din nou din cap. E plină cu niște biscuiți nenorociți, mi-a spus el amărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar nici măcar nu mă pot uita În ochii individului. Vreau să spun că i-am povestit despre chiloții mei. Și despre punctul meu G. — Nu vă faceți probleme. Am fost foarte panicați, cu toții. Am tras o ditamai sperietura. Își ia rucsacul și se ridică de pe scaun, după care mă privește. Credeți că o să ajungeți În siguranță acasă ? — Da. Totul e În regulă. Mulțumesc. Vizită plăcută ! strig În urma lui, dar nu cred că mă mai aude. Încet-Încet Îmi strâng lucrurile și ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mick, care Încă se mai află În mâna mea. Apoi remarcă reportofonul și Îi cade efectiv fața. — Cred că ar cam fi momentul s-o șterg, murmură Mick, ridicând sprânceana către Jemima. Își vâră reportofonul Înapoi În buzunar, Își ridică rucsacul și se strecoară afară din cameră. Câteva momente, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nu aud decât sângele zvâcnindu-mi În cap. Cine era ăsta ? spune Jack În cele din urmă. Un ziarist ? Din ochii lui a dispărut orice lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ultima înainte de a termina. (Ce Dumnezeu făceați? Cântam până spre dimineață, până începeau să ne bată-n pereți vecinii, dormeam până la unu la prânz, beam bere proastă până dădeam la boboci.) Antonia se întorsese acasă din vacanța asta cu un rucsac de scoici, cu care și-a decorat tinerește camera în care m-a primit și pe mine, câteva luni după aceea. Printre desene miniaturale în cărbune erau aplicate scoici violacee, era desenată și podeaua camerei de bloc, cu un Crist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dispèrut?! încerc sè-mi amintesc de toți colegii mei de liceu, trebuie sè aibè vreo legèturè cu liceul dacè m-a întrebat despre liceu, trenul, frânând, intrè în garè și, purtat de șuvoi, urmèresc șirul celor ce coboarè, mi-am pus rucsacul pe umèr, în mână dreaptè țin geamantanul femeii vârstnice, o ajut sè coboare, ea cèutându-și din ochi cumnatul, eu cèutând-o din ochi pe fatè, urmèrind-o pe bètrânè care, cu pas vioi, se îndreaptè înspre un bèrbat în pardesiu, eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nu s-a întors, Urc în tren și îmi caut locul, dar cum trenul e aproape gol decid cè mè pot așeza oriunde și intru în primul compartiment liber, îmi pun cu grijè geantă sus, în spațiul destinat bagajelor, pèstrând rucsacul lângè mine pe banchetè, îmi aleg locul de lângè geam în direcția de mers a trenului, apoi, îmi dau jos haină și o agèț sus, în buzunarul de la hainè am portmoneul cu banii dați de tată pentru mașinè, mâine mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de prințesă, patru domnișoare de onoare și un tort cu trei etaje, pregătit și decorat de prietenele lui Jenny din Organizația Internațională a Femeilor. Susan fusese și ea invitată, numai că data nunții coincisese cu demult plănuita ei călătorie cu rucsacul în spate prin Australia, așa că trimisese un buchet foarte frumos de flori și se mulțumise cu vizionarea casetelor de la nuntă și din luna de miere, care însemnase două săptămâni petrecute în Seychelles. La o astfel de nuntă visase și Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
salteluțe pe care să se Întindă elevele ei. Văzând-o așa de Încărcată, am sărit să-i țin deschisă ușa creșei. În timp ce aceasta se Închidea, vocile amuțiră. O auzeam pe Rachel spunând ceva, dar nu distingeam clar cuvintele. Adunându-mi rucsacul și haina de pe jos, i-am spus lui Lou: — Mulțam’ pentru ceai. Aș face bine s-o iau și eu către subsol și să-mi pun lucrurile În dulap. Îmi pot petrece restul timpului gândindu-mă la niscai exerciții diabolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scria ceva. Auzind zgomotul Încălțărilor mele pe trepte, Își ridică ochii o secundă ca să vadă cine vine și-apoi se Întoarse la Îndeletnicirea lui. Dulapurile personalului erau vizavi de birou. Mi-am pus haina pe umeraș și mi-am atârnat rucsacul, scoțând o mână de clame de păr dintr-un buzunar lateral. Ca majoritatea instructorilor, veneam la sală cu echipamentul pe mine și cu un schimb de haine și o trusă igienică În rucsac, pentru după ce terminam. Era prea mare bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
haina pe umeraș și mi-am atârnat rucsacul, scoțând o mână de clame de păr dintr-un buzunar lateral. Ca majoritatea instructorilor, veneam la sală cu echipamentul pe mine și cu un schimb de haine și o trusă igienică În rucsac, pentru după ce terminam. Era prea mare bătaia de cap să mă schimb de două ori. Eram În ținuta obișnuită: colanți, tricou cu mâneci scurte și un top cu fermoar și mâneci lungi, pe care-l legam În jurul taliei pe măsură ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Jeff Roberts. — A, da. Nu, n-am mai văzut pe nimeni. Pe absolut nimeni. — Și, Înainte de asta, nu ați mai văzut pe nimeni nici pe coridor? — Nu. Dar În timp ce-mi puneam haina pe umeraș și căutam În buzunarul rucsacului, nu e exclus ca cineva să fi ieșit pe o ușă și să fi intrat pe alta. Dar, În cazul ăsta, persoana trebuie să se fi mișcat foarte repede și În tăcere. M-am uitat la celălalt polițist, care ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
obicei, părea mult mai tânără de atât. Am rămas o clipă În picioare la recepție, neștiind ce să fac. Polițistul-secretar tocmai dispărea În interiorul biroului. — Mă scuzați, i-am spus eu, e În ordine dacă mă duc jos să-mi iau rucsacul și haina? Sunt Încă În dulap. El a stat un moment pe gânduri, apoi a spus: — Nu văd de ce nu. Așteptați puțin. Intră, Îi spuse ceva inspectorului și ieși iarăși. — E În regulă, Îmi zise. O să arunc o privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
haina? Sunt Încă În dulap. El a stat un moment pe gânduri, apoi a spus: — Nu văd de ce nu. Așteptați puțin. Intră, Îi spuse ceva inspectorului și ieși iarăși. — E În regulă, Îmi zise. O să arunc o privire la conținutul rucsacului, dacă nu vă deranjează. În caz contrar, nu v-am putea lăsa să-l scoateți din incintă. — Mi se pare corect. O să mă spăl mai Întâi pe mâini. Mă privi bănuitor. — Vreți să vă uitați? l-am Întrebat. Fac minuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acest amănunt, situația va fi calmată de un cunoscut de-al meu care va pune o vorbă bună pentru mine. Am coborât amândoi la subsol, iar eu am deschis dulapul de față cu el. Cercetă rapid buzunarele hainei și conținutul rucsacului. Arma crimei fusese descoperită lângă femeia ucisă, așa că nu putea fi În căutarea ei. Poate vreo bluză pătată de sânge? Rana nu Îmi păruse a fi din cele care Împrăștie mult sânge, dar, pentru ce urmăreau ei, chiar și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care Împrăștie mult sânge, dar, pentru ce urmăreau ei, chiar și un strop, doi ar fi fost de ajuns. M-a trecut un fior rece. Acum Îmi percheziționa haina. E din velur violet, pe care se vede orice urmă. În rucsac era schimbul de haine pentru după lecție: un pulover verde Închis și pantaloni strâmți din catifea. Polițistul se uită lung la ei, gânditor. — V-aș putea cere să vă Îmbrăcați cu astea, dnă Jones? Întrebă el. Așa, ați putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
haina. — Îmi place culoarea, spuse el pe neașteptate. De haină vorbesc. — O, mulțumesc. L-am măsurat din priviri. — Ei bine, apropo de asta, bleumarinul v-ar veni mai bine decât griul. V-ar pune În valoare ochii. Mi-am ridicat rucsacul pe umăr și-am părăsit clădirea. Era ora șapte și cerul se Întunecase de ceva timp; Înconjurate de haloul lor de lumină, felinarele Îmi păreau a fi de un portocaliu intens și mult prea strălucitoare, de parcă nu le mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acuzațiilor ei. Îndreptă amenințător un deget scurt și gros Înspre Lesley. — N-o să uit asta, ai Înțeles? O să vezi tu! Întorcându-se pe călcâie, ieși cu pași apăsați din sală. N-am mai pierdut nici eu timpul și, săltându-mi rucsacul pe umăr, i-am zis lui Rachel: Ne vedem la 11, OK? Apoi i-am făcut cu mâna lui Lou și dusă am fost Într-o clipită. 13 Cu umerii strânși din cauza mâniei, Naomi călca apăsat, Îndreptându-se spre strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
întinse una lângă cealaltă. Întotdeauna invidiasem picioarele acelea care nu oboseau niciodată, străbăteau deșerturile Arava și Iehuda, Galileea de jos și Galileea de sus, conducând turiștii în timp ce eu rămâneam acasă, pentru că hoinăreala aceasta mă obosește. Inventezi, mă acuza el, cu rucsacul rânjindu-i în spinare, ca un copil fericit, îți place, pur și simplu, să rămâi singură acasă fără mine, iar eu stau în fața lui rușinată, uitându-mă cu tristețe la picioarele mele neputincioase, care mă dor întruna și pun atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
golul acesta din casă. Uite covorul acela roșu, covorul copilăriei mele, cu franjuri scurți și tociți, și uite patul pe care l-am cumpărat după numeroase ezitări, cu un an în urmă, de la cuplul acela care divorțase, iar lângă el, rucsacul lui prăfuit și gol, și pe perete fotografia aceea a unei case vechi, cu acoperiș de țiglă, cu nori sprinteni plutind deasupra lui, iar eu încerc să îmi găsesc salvarea în inerția obiectelor din jur, iată, nimic nu lipsește, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unde se află hainele lui, iar el spune, îndeasă acolo și o carte, să am ce citi, și eu întreb, ce carte, iar el, pe targă deja, cu tălpile atârnând în aer, îmi spune, Tanahul 1 meu, îl găsești în rucsac. Ca un convoi trist ieșim din casă, Udi slăbit și lungit pe targă, cu o expresie de încredere forțată, purtat pe scări asemenea unui bebeluș al cărui cărucior este ridicat de brațele devotate ale părinților, eu încui ușa în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vreau să mă odihnesc, ieși singură, dacă vrei, iar eu întreb, să îți aduc un ziar, și el spune, nu, nu vreau ziare, ai vreo carte la tine? Zic nu, nici una, dar apoi îmi amintesc, ieri ți-am pus în rucsac Tanahul, fața lui se luminează la vederea cărții tocite, pe care o ia cu el în toate călătoriile, odată Noga strigase la el, de ce pe ea o iei cu tine, dar pe mine, nu, și aruncase cartea cât colo, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atingea urechea în locul acela, sunt al tău pentru totdeauna. Degetele mă dor atât de tare, încât le desprind de pe gâtul său, le las să cadă, îl urmez în dormitor asemenea unui câine ascultător, inspectând grămăjoarele de haine, scoate din dulap rucsacul pe care îl folosea în călătorii, apoi începe să își împacheteze hainele în felul acela ciudat al lui, întotdeauna mă săturam să îl văd cum se chinuie și în cele din urmă îl ajutam, chiar și acum mă apropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]