830 matches
-
ai povestit tot! - Nu, căci, vezi tu, în poem... - Cui îi pasă de poem! În realitate, l-au ucis sau nu? Privirea lui, ațintită asupra mea deasupra flăcărilor, strălucea cu o sclipire ușor smintită. Vocea lui devenea aspră și totodată rugătoare. Am suspinat, ca și cum aș fi vrut să-i cer iertare lui Hugo și, cu un ton ferm și răspicat, am declarat: - Nu, nu l-au împușcat. Un sergent bătrân, care era acolo, și-a amintit de propriul lui fiu, rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cunoaște niciodată, și care nu mă cunoștea decât prin intermediul chestionarelor. A doua zi, am înaintat un recurs. „Un recurs în anulare” potrivit corespondentului meu. Nu mai redactasem niciodată o scrisoare atât de fals personală, atât de stupid arogantă și totodată rugătoare. Nu mai înregistrasem curgerea zilelor. Mai, iunie, iulie. Exista doar apartamentul acela, pe care îl umplusem cu obiecte vechi și cu senzații de odinioară, muzeul acela dezafectat, al cărui conservator inutil eram. Și absența celei pe care o așteptam. Cât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a lui Eschil sau a echivocei legături dintre frate și soră În Electra lui Euripide sau În fața incestului comis fără știință Între mamă și fiu În Oedipxe "Oedip" rege a lui Sofocle sau a tiranului stigmatizat de Tezeuxe "Tezeu" În Rugătoarele lui Euripide (vv. 399-456), se reliefa Atena, „cea mai religioasă dintre cetăți” (subcapitolul 3.4a). Erau Întâmplări care se petreceau Întotdeauna În altă parte, mai ales la Teba, sau Într-un timp diferit, ca În Hipolit a lui Euripide, și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice Părinte, pentru ce ai depus legământ? Vrednic este! În cămara sufletului sfinției voastre trebuie să ardă adevărul în care să se regăsească fapte de bun român și bun creștin. Când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]