1,753 matches
-
căsătorit de curând și dorește să-și întrețină familia din banii câștigați prin muncă. Chiar îl roagă pe ,,prietenul’’ lui să nu afle soția că a fost cândva hoț. Se lasă seară și Victor Balan rămâne peste noapte la familia Rugină. A doua zi dimineață Constantina pleacă la piață , iar cei doi rămân șinguri. Încep din nou discuția în contradictoriu despre suma datorată. Vasile merge în magazia de lemne însoțit de Victor Balan. Aici discuția fiind aprinsă, militarul ridică automatul și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
îl va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și Mamonei» (Mt 6, 24). De aceea, Isus mai spune: Nu vă adunați comori pe pământ, unde moliile și rugina le distrug și unde hoții le sapă și le fură. Adunați-vă comori în cer, unde nici moliile nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură» (Mt 6,19-20). Încrederea în Dumnezeu și
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Dumnezeu și Mamonei» (Mt 6, 24). De aceea, Isus mai spune: Nu vă adunați comori pe pământ, unde moliile și rugina le distrug și unde hoții le sapă și le fură. Adunați-vă comori în cer, unde nici moliile nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură» (Mt 6,19-20). Încrederea în Dumnezeu și ... Se referă la faptul că nu trebuie să fim preocupați fără un motiv adevărat: «Nu vă îngrijorați pentru viața voastră
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Aristide care, după ce o părăsise, încercase să reînnoade legătura ruptă. O găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzîndu-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja flacăra părului roșu, mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de bine cu el? Din cauză că...? N-am avut nici curaj, nici timp să duc gândul până la capăt. Din toate părțile au început să năvălească în sală furnici roșii care se suiau pe oglinzi unde mureau, acoperind oglinzile strălucitoare ca o rugină sau ca o flacără în agonie. Furnicile năvăleau parcă chiar pe mine, devorîndu-mi treptat picioarele, mâinile, umerii și în cele din urmă ochii, urechile, nasul, bărbia. Am măturat cu palma furnicile de pe una din oglinzi și mi-am revăzut figura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de pe una din oglinzi și mi-am revăzut figura. Da, arătam întocmai ca Bătrânul. Eram chiar el. Nici nu mai tremuram. Am mai auzit o dată câinele urlând. Furnicile sau flăcările s-au urcat după aceea pe toate oglinzile, ca o rugină vie, stingîndu-le. Și, în sala cu oglinzi, s-a făcut o noapte roșie. 41 Asta e tot. De-acolo am venit în acest pod și, recunosc, nu mă așteptam să vă întîlnesc aici. Chiar nu pricep cum a ajuns icoana
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
geamăt slab. — Dumnezeu știe ce fantezie obscenă îi trece prin cap, comentă Ignatius. — O, mai lovește-l puțin, ciripi fericit Dorian. Cât e de nostim! — Te rog, scoate-mă din lanțurile astea-ngrozitoare, se rugă marinarul. Mi se murdărește de rugină costumul de marinar. În timp ce Dorian deschidea cătușele cu o cheie pe care o luase de deasupra ușii, Ignatius spuse: — Știi, cătușele și lanțurile au în viața modernă o anumită funcție pe care n-au avut-o în vedere inventatorii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și porni înapoi. Conduse cât de încet putea și, în cele din urmă, văzu casa. Nu era chiar pe 38, ci la colțul dintre 38 și Alameda, retrasă în spatele unor buruieni înalte și tufe neîngrijite. O saltea veche pătată de rugină era întinsă pe trotuarul din fața casei. Pe peluza din față era un cauciuc de camion. O furgonetă VW era parcată în curbă. Josh parcă vizavi. Se uită la casă. Și așteptă. Capitolul 13 Sicriul se înălță în lumina soarelui. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Aristide care, după ce o părăsise, încercase să reînnoade legătura ruptă. O găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzându-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja flacăra părului roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de bine cu el? Din cauză că...? N-am avut nici curaj, nici timp să duc gândul până la capăt. Din toate părțile au început să năvălească în sală furnici roșii care se suiau pe oglinzi unde mureau, acoperind oglinzile strălucitoare ca o rugină sau ca o flacără în agonie. Furnicile năvăleau parcă chiar pe mine, devorându-mi treptat picioarele, mâinile, umerii și în cele din urmă ochii, urechile, nasul, bărbia. Am măturat cu palma furnicile de pe una din oglinzi și mi-am revăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de pe una din oglinzi și mi-am revăzut figura. Da, arătam întocmai ca Bătrânul. Eram chiar el. Nici nu mai tremuram. Am mai auzit o dată câinele urlând. Furnicile sau flăcările s-au urcat după aceea pe toate oglinzile, ca o rugină vie, stingându-le. Și, în sala cu oglinzi, s-a făcut o noapte roșie. 41 Asta e tot. De-acolo am venit în acest pod și, recunosc, nu mă așteptam să vă întâlnesc aici. Chiar nu pricep cum a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
il faut... În schimb, evocarea „provincialismului” din poemele lui Vinea are un sunet elegiac pur, micile artificii anticonvenționale și eliptismele neafectînd lirismul ansamblului: „Pereții de carton alb, tăiați de o fereastră/dreptunghiulară: luna ziua se reazemă pe cer/ning clipele rugină pe arborii de fier/și-un horn omoară timpul cu panglică albastră” [„Din almanahul îngerilor (constatări provinciale)“, 1917], „iarba moartă pălise văile și vitele pășteau mîhnite/zăream mai departe caii goi/au murit toți oamenii de pe pămînt, dar nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru orice, și n-ar mai fi putut face altceva decât să se Întoarcă acasă. Dar fata se temea să nu piardă trenul, și el se temea să-i spună ce erau petele acelea de pe scaun - lichidul acela de culoarea ruginii care pătrundea În țesătura pantalonilor de camuflaj. Și În același moment simțea o dorință nestăvilită de a-i povesti despre Emma, de a-i spune tot. De a-i arăta cât de fericit fusese cu Emma, dar apoi ceva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pentru Ghighina, venirea lui Pampu era ca un ajutor divin și întrucât acesta îi făcuse semn să meargă în cupeu, dăduse la o parte perdeaua groasă de cânepă și trecuse pe bancheta mică din spatele vizitiului. Zogru, cu hainele dungate de rugina lanțului și părul răscolit în toate părțile, stătea în picioare, îndrumând caii spre poartă. Dar poarta era păzită de câțiva bărbați pregătiți să sară din părți la hamurile cailor. Zogru s-a aruncat în față, își amintește, aterizând înaintea cailor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dar sufletul lui Pampu tremura, înfiorat de gândul că ar putea să i se întâmple ceva. Era un sfârșit de noapte luminos și se lăsase frigul. Stăteau față în față și arătau ca după război: Zogru, cu hainele murdare de rugină și cu privirea gravă a unui om aflat la capătul vieții, iar Ghighina, cu rochia sfâșiată și părul despletit. Îi era milă de ea și ar fi vrut s-o ocrotească, dar se simțea neputincios și leșinat. Stăteau lângă trăsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Cel dintâi vis al anului Cu mult vreme în urmă, când Timpul era prizonier al Metaforei, când balsamul dulce al florilor topea pătura de cristal a fulgilor de nea, când rugina toamnei șoptea florilor de cireș poveștile păsărilor călătoare ce colindau pământul însoțite de un vâslit de foșnete domoale, exista un anotimp misterios numit ”cel dintâi vis al anului”. Acest anotimp era deosebit, căci doar o singura clipă ascundea, iar sufletul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
greu, aerul s-a umplut de un fum albăstrui, puturos, șoferii au oprit motoarele simultan, s-a făcut o liniște deplină, am tăcut și noi, ne-am adunat în jurul excavatoarelor, erau vopsite în galben, iar pe alocuri ieșea la iveală rugina, numai dinții cupelor luceau vag. Atunci unul dintre șoferi a coborât, a stat o clipă locului, s-a uitat la Prodan cel Mare, fugalamine, i-a zis. Prodan s-a dus la el foarte încet, aruncându-i întâi mingea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să-i simtă trupul viu. Într-o noapte visă un parc de distracții din Rouen, pe malul drept al Senei. O roată imensă, aproape goală, se Învârtea pe un cer livid, deasupra unor cargouri eșuate, cu structuri metalice mâncate de rugină. Michel Înainta printre barăci vopsite În culori terne și totodată țipătoare; ploaia și un vânt glacial Îi biciuiau fața. Ajungând la ieșirea din parc, era atacat de niște tineri În haine de piele, Înarmați cu brice. Îl loveau cu Înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zi aceleași lucruri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, Ioana curăță cartofi în fiecare zi. Stă în pivniță câte două ore și curăță cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a morții unui rival. Voiam să-i văd vasul și resturile echipajului, craniile cu mandibule desprinse, farfuriile cu inscripția KM. Fabulam plimbându-mă ca o fantomă deasupra punților rupte și albastre, care deveniseră vizuini de pești, atingând timona umflată de rugină și în final intrând în cabina căpitanului, unde scheletul său și filele jurnalului de bord încă mai pluteau haotic, fără a-și găsi vreodată liniștea. M-am hotărât să mă antrenez pentru scufundări. Aveam nouăzeci și doi de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vezi ca mușcat-o vreun șobolan de picior, adăugă el către noi). Fato, mișcă-ți fundu’ înapoi! Fața lui Marie apăru în deschizătura trapei, cu trăsăturile-i delicate și mobile, împietrite pe oase din cauza șocului. Mirosul de țevi și de rugină se ridică deasupra ei. Dacă ar fi fost un parfum, ar fi fost descris ca având accente inițiale bogate, dulci și accente secundare de mlaștină. Pentru prima dată înțelegeam semnificația deplină a cuvântului „miasmă“. — E ceva acolo jos! zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de liniște încât puteam auzi zgomotul mâinilor ei care se mișcau pe treptele de fier ale scării ce scârțâiau de mama focului chiar și sub greutatea trupului ei micuț. — Sper că scara mai e bună. Probabil că acuma e numai rugina de ea, zise Bez. N-a mai coborât nimeni acolo de nu mai știu când. Cum o cheamă? Marie? Ascultă, Marie, hai, fii cuminte și ieși de acolo, te rog. Se aplecă peste marginea trapei. Nu primi nici un răspuns, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bisericii San Boldo pe dreapta. Coti pe-o calle Îngustă și se opri În fața unei clădiri joase. Numele „Ruffolo“ era gravat Într-o grafie delicată pe plăcuța de metal din dreapta soneriei; și de pe una, și de pe cealaltă curgea În dâre rugina și decolora tencuiala care se desprindea Încet de pe zidul din față al clădirii. Apăsă butonul soneriei, așteptă o clipă, Îl apăsă din nou, așteptă și-l apăsă o a treia oară. La două minute Încheiate după ultima acționare a soneriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Iorgu. Deodată, ca un șarpe de foc se zvârcoli în nori, și un tunet zgudui tot cuprinsul. În miezul tunetului el desluși o liniște tainică... Toate amintirile și durerile lui, erau cuprinse în tăcere. Frunzele copacilor din cimitir, atinse de rugina toamnei, se clătinară în bătaia vântului care se iscă și începu să se întețească. Umbrele nopții se întindeau... și, liniștea venea din Ceruri... Apele vieții rareori îs netede... La lumina lunii... Iorgu stătea de-o vreme, întins pe pat, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un prim repertoriu arheologic al Moldovei, care a stat la baza multor săpături sistematice. Printre arheologii amatori, preocupați să găsească dovezi ale trecutului istoric, se numără profesori ori învățători, precum Gh. Coman (Murgeni), C. Buraga (Dănești), N. Ciubotaru (Vulturești), Șt. Rugină (Schineni), M. Rotaru (Giurcani), Gh. Melinte (Huși) și S. Ștefănescu (Dumești). Majoritatea dintre ei, fiind și colaboratori ai diferitelor reviste de specialitate din Moldova, s-au străduit să facă publice rezultatele cercetărilor proprii. Gh. Coman a reușit, prin perieghezele efectuate
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]