912 matches
-
am rămas cu tristețea somnului greu, respirând odată cu trupul și sufletul ei și al meu. Simțurile nu mă înșeală, mireasma lor mă învăluie protector ele îmi spun dacă trăiesc sau o să mor, dacă sunt mințită frumos, ca firul ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în albastrele poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici nu cred că ar greși, ținta scurtă va poposi un timp și ce minune se va împlini! În rest, nuanțe de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
țîșnește mai puțin, dar e nou. SÎnt atît de veseli. De Îndatoritori. Motivată de recunoștință, Mariana s-a ras În cap. Copilul se ascunde, e o adevărată aventură să-l găsești, Îl căutăm cu toții, mi-am cumpărat un fluier. Robinetul ruginit pentru apă caldă a fost sudat, a venit rîndul oglinzii. Am dat-o jos cu mare grijă și s-a spart În drum spre hol. Pe urmă faianța. Cică nu era pusă bine. Au scos-o ei și au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tinerele bestii americane. Și, ca să-ți Închidă pliscul, la un moment dat Robocop se umanizează, Începe să viseze, Își aduce aminte de nevastă și copil, devine agitat și chiar rage ca Rambo atunci cînd șeful bandiților Îi Înfige o rangă ruginită În inimă. Dar nu Îi dăunează, Îl repară paramedicii de la service și revine În arenă mai cromat și mai decis ca oricînd. Singurul adversar pe măsura vedetei este un alt robot, mai bine dezvoltat tehnologic, dar aflat În slujba răului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nevinovată și fără riscuri. Firește, și represiunea trebuie să Îngăduie momente de răgaz, să Închidă un ochi din cînd În cînd, să alterneze abuzurile cu indulgența, cu o anume imprevizibilitate; altfel, dacă nu mai există nimic de reprimat, tot sistemul ruginește și se uzează”. Cum reamintește și Carmen Florian În Dimineața: „De ce la francezi da, și la noi nu?” Nu-i vorba de Turnul Eiffel sau Notre Dame, că de-astea avem și noi. Ci de legea siguranței naționale, scrisă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zaț compus din multe săruri, dintre care cel mai periculos este calciul. Calciul iese din oase, urcă la cap, apoi trece-n ochi, de aceea apare anemierea privirii”. Și-atunci mănînci ceapă de-ți sună calciu-n cap, să nu ruginești ca doamna. „Ce reprezintă Ion Iliescu?” (Vremea) „Echilibrul, cinstea, corectitudinea omului ales de țară, pentru țară, omenia.” Din Românul, rețin profețiile unui astrolog român, care mănîncă ceapă, cu un nume neaoș, Hector Thelemus, ce ne-aduce la cunoștință că 1993
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu tot sub copertină, unde puneam de obicei undițele, chiar deasupra timonei, ca să le am la ÎndemînĂ. Le țineam În niște cutii căptușite cu lînĂ Înmuiată-n ulei. Doar așa poți ține arme pe un vas, dacă nu vrei să ruginească. Am slăbit pompa de la pușca cu aer condiționat, după care am Încercat-o de cîteva ori, și pe urmă am Încărcat-o. Apoi am Încărcat și Winchester-ul. Mi-am scos și pistolul Smith & Wesson de treișopt, pe care-l aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mă uitam pînĂ era gata masa. Peisajele semănau cu locurile prin care treceam acum, după ploaie, cu rîul și munții Înălțîndu-se lîngă el și stîncile gri. Din timp În timp mai trecea cîte un tren pe malul celălalt. Frunzele erau ruginite și din loc În loc vedeam rîul printre crengile copacilor, și atunci nu-mi mai părea Împietrit, ca-n ilustrații, ci ca un loc unde ai putea să stai, să mergi la pescuit și să-ți mănÎnci sendvișurile uitîndu-te la trenurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Știa bine drumul până-n Copou, forfota studenților prin fața Universității nu-l mai mira, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească sub bruma toamnei, fremătau odihnitor. Își lăsă bagajele pe pat și fugi în livadă. Nevăzut de nimeni, mângâie cu privirea crengile nucilor tineri. Se așeză sub pomul lui, copacul cu crengile torsionate asemeni unui măr de acasă, sub care se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
costă albumul; după cît costă un tablou semnat Rusalin Pop. "Căci multă glorie aduc descrierile bine făcute după/ natură/. Multă glorie", cum zice Poetul. Petru Romoșan. Nu Russ a scris în dedicație? "Anei, pentru că este ca aurul: nu coclește, nu ruginește, nu îmbătrînește". Un lanț de greșeli de impresie. Și de ce am senzația de fals? Mă însoțește mereu senzația asta de fals, cînd îți primesc "declarațiile". Joci la două capete, Rusalin. Sîngele nu-i sînge. E vopsea pusă cu kilu: "Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu tot ce este în ea: părinți, copii, iubite, ogoare de îngropat primăvara semințe de speranță. Ion N.Oprea nu a îngropat, ci a scos la lumină, așa cum se va vedea din cuprinsul acestei cărți, - roade de aur, lăsate să ruginească, deși aveau dreptul să sălășluiască în conștiința contemporanilor, pentru simplu motiv - de a ști de unde venim și ce bogăție sufletească respiră în urma noastră și plânge să fie scoasă sus, pe înălțimea unde Sisif își urca bolovanul - și acolo să rămână
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
spre tine, Rupe-i numele din suflet ș-aruncă-l uitându-l. 30.09.1960 Hăituit de Îndoiala că nu-s eu acesta, mă Întreb obosit (Oboseala Întrebărilor urmează unor idei Încâlcite) După oblojeala neigienică a sufletului tăvălit prin trupu-mi prea Întrebuințat Ruginit În atingeri impure, neidentice cu porniri din adâncuri Ros de patimi puhave, căzute În sânge dinspre parșivul a fi Oh, zei nemernici, cât aș vrea să stau de vorbă cu voi, Să pot să sar viu dincolo de cuvinte și semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aproape pretutindeni potolite, fără vărsare de sânge. I se părea o batjocură. În suflet îi mocnea mereu revolta înăbușită. Se visă la Amara, în curtea primăriei, în mijlocul mulțimii tăvălite la pământ. Maiorul tăia capetele plecate cu sabia lui știrbită și ruginită de sânge. Când o ridică asupra unui copilaș care plângea sfâșietor, Titu s-a aruncat asupra maiorului, i-a smuls-o din mână și a azvîrlit-o... "Te arestez! Te arestez!" răcnea maiorul. Titu se văzu înhățat de soldați furioși și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stelele ce începeau să pâlpâie în vârf, părea uriaș : Au tot construit ăștia comunismu’... nu glumă... adăugă. În întuneric, muntele începuse să sclipească, ici- colo, ca un povârniș de cristale de cuarț. Bunelu avea dreptate. Acolo erau de toate, șine ruginite de tramvai, frigidere cu ușile căscate, aparate de radio cu carcasele sparte, haine ponosite cărora vântul le umfla piepturile de odinioară, scaune oloage, cioburi de oglindă în care lumea se încropea la întâmplare, cu susul în jos și cu miejii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreo atenție, Isaia trecu în revistă povârnișul, atât cât îl luminau pâlpâielile focului. Bunelu îl urmă îndeaproape, arătându-i ba una, ba alta, dar răspopitul nu părea mulțumit. — Nu merge frigideru’, socoti. Întâi că e alb. P-ormă e și ruginit și ușa se bălăngăne. Te pomenești că iese mortu’ din el. Cutia de lemn înțepenită în coada cabinei lui Faraon arăta chiar ca un sicriu. Bunelu se închină iute și făcu semn țiganului. Acela se cocoță peste fiare și zgâlțâi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a ascunde orice. Cum o fi înăuntru ? îi trecu lui Maca prin minte. Dacă citea, oare ce citea ? Ce ținea prin sertare, în locul fotografiilor vechi de familie ? Într-o bună zi, cineva o să se întrebe de unde atâta tihnă pentru a rugini la lacătul acesta. Grindina va sparge un geam și, nefiind înlocuit, acela va fi semnul că acolo nu mai locuiește nimeni. Însă cei care vor sparge ușa nu vor găsi nimic, pentru că nu vor ști ce să caute. O cochilie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
an - sau zen -, o combinație de budism și taoism. Mama a fost deprinsă cu conceptul ch’an de fericire, care presupune să găsești mulțumire în lucrurile mărunte. Eu am fost învățată să apreciez aerul curat al dimineții, culoarea frunzelor care ruginesc toamna și atingerea plăcută a apei când îmi înmuiam mâinile în lighean. Mama nu se considera o ființă educată, dar îi plăcea la nebunie Li Po, un poet din dinastia Tang. De fiecare dată când îi citea poeziile descoperea noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spune că nu-mi pot nimici dorința, la fel cum nu pot forța soarele să nu strălucească sau vântul să nu bată. Se face după-amiază. O căruță șubredă trasă de un măgar apare în raza privirii mele. E o căruță ruginită pentru cărat apă. Un bătrân cu un bici pășește în spatele ei. În vârful giganticului butoi din lemn se află un steguleț galben. Bătrânul vine să umple vasele de apă din palatul meu. Potrivit lui An-te-hai, căruța are peste cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o cutie de păpușe/ În parcul de pământ și piatră", rămân jucăriile uitate, a căror tristețe tăcută păstrează intact sentimentul absurd și tulburător al intersecției dintre copilărie și moarte: Un tren expres de tinichea/ O gară mică de carton/ A ruginit de nostalgie/ Și-un călător liliputan/ În vagonaș a adormit/ Și calul blând de lemn vopsit/ Încet, în gândul lui nechează/ Și plânge-amar bufonul mut/ Decoloratul arlechin". Trecute prin oglindă, în "țara de carton și vată" în care teatrul înlocuiește
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
bucătărie și s-o ajut să taie cordonul ombilical. După aia, m-am dus la râu și am vomitat toată după-amiaza și toată noaptea. Ai dreptate, asta nu se mai întâmplă, un pas înainte tot s-a făcut. Scârțâitul balamalelor ruginite de la gratii îl trezi pe Tommaso din acele convorbiri. După care, închise din nou ochii. Seceta, fiule, nu iartă pe nimeni. E vina genovezilor care i-au omorât pe toți evreii, iar bogăția a murit odată cu ei. Nu, e vina
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de multe bucurii, de o viață senină și liberă. În schimb, mi-a fost interzis totul, cu excepția loviturilor și torturilor, a brutalității și a cruzimii. Am văzut cum putrezesc, puțin câte puțin, zidurile celulelor, ale curților, am văzut cum se ruginesc gratiile, cum se surpă tencuielile și se destramă chiar și cărămizile. Temnicerii au îmbătrânit odată cu mine, unii au și murit. Luni în șir am vorbit cu șobolanii pentru a mă simți viu. Câte una din acele jivine venea să vadă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
exemplu negativ regele Hanibal, care a dovedit că poate să Învingă În luptă, dar care nu a știut să se folosească, atunci când trebuia, de victoria obținută.) „Voința inițiază toate acțiunile frumoase, dar ocazia le duce la bun sfârșit.” (Seneca) Inimile ruginesc așa cum ruginește fierul. (Un sentiment care nu mai este Întreținut de către parteneri, care este expus unor frecvente prejudecăți sau este copleșit de rutină Își pierde vitalitatea, murind treptat.) „Peisajul pe care Îl avem mereu sub ochi nu-l mai privim
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
regele Hanibal, care a dovedit că poate să Învingă În luptă, dar care nu a știut să se folosească, atunci când trebuia, de victoria obținută.) „Voința inițiază toate acțiunile frumoase, dar ocazia le duce la bun sfârșit.” (Seneca) Inimile ruginesc așa cum ruginește fierul. (Un sentiment care nu mai este Întreținut de către parteneri, care este expus unor frecvente prejudecăți sau este copleșit de rutină Își pierde vitalitatea, murind treptat.) „Peisajul pe care Îl avem mereu sub ochi nu-l mai privim.” (J. Renard
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
da' vorbește încet... și eu... da... 12. TABLOUL VIII Omagiu lui Bulat Okudjava* (O pompă de benzină; o bară metalică susținută de doi piloni; Ea 1, deja venită, se plimbă calm, privește pompa, apasă pe o manetă care provoacă zgomote ruginite; apare El 1, care are o pălărie pe cap, ochelari negri, sub braț are un pachet; Ea 1 are intenția de a-l întîmpina, dar el lunecă pe lîngă ea, ca și cum n-ar cunoaște-o, apoi se apropie) El 1
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de însemnele unor vremi crepusculare: "clopote martirizate de ploi", zorii adormind "în venele înveninate ale îngerilor cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
strategii prea eficace. Poetul știe că, apelând la ele, nu face altceva decât să amâne inevitabila revelație a finitudinii ființei. Orice simulare eroică se întoarce, de altfel, în acțiune de semn contrar: toga imperială îi apare în zdrențe, halebarda îi ruginește, iar "acasă" nu îl mai așteaptă decât "șobolanul însingurat și suferind", incapabil a mai roade cătușele care-i barează zborul peste "acoperișe/ orașe/ imperii". În ciuda arborării unei grimase cinice, la venirea Pe furiș a domnișoarei Teroare, Arlechinul "palid și gol
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]