1,294 matches
-
vechi cântându-i prohodul? Devenise americancă din Întâmplare, dar mulți dintre prietenii ei - Kitty, Pedro sau colega ei de cameră, Flan - veniseră aici din proprie voință, seduși de Visul American. Însă ei visul ăsta i se părea un concept la fel de ruginit și de ineficient ca și sistemul ei vechi de Încălzire. Visul American de-acum, așa cum Îl știa ea, nu era să muncești mult și să te Îmbogățești, cum fusese cu ani Înainte, ci să supraviețuiești. Visul American se transformase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cădea niciodată. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă în viață, când credem că totul e pustiit la picioarele noastre, dar apoi observăm că a mai rămas câte ceva, tot așa aici câteva fragmente împrăștiate, zdrențe murdare, resturi de materiale aruncate, cutii ruginite, scânduri putrede, o bucată de plastic pe care vântul o poartă de colo colo, ne arată că acest teritoriu a fost ocupat pe vremuri de așezări de proscriși. În curând edificiile orașului vor înainta ca o linie de pușcași umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
furtună oribilă de forța 9 pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul și înotând până la țărm. A trebuit mai întâi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar nici un răspuns nu veni. „Marta, sunt eu, Daniel”, am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. „Tu ești?” întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. „Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor de tine”. Mințeam. Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși funingine, acoperea ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
locuința Reverendului, o casă veche și Îngustă, tip vagon, ascunsă de tufișuri dese de lemn cîinesc. Casele de pe stradă se reazemă unele de altele, ca și cum ar căuta sprijin, cu curticelele lor amărîte, despărțite de gunoaie și tot felul de vechituri ruginite. Camera din față este luminată de două lumînări negre, sfîrÎitoare. Wakefield reușește să vadă În penumbră mai multe lucruri așezate pe ceea ce par rafturi paradite de magazin: ierburi, uleiuri, tămîie, lumînări, săruri și bijuterii. În colțuri sînt cîteva statui africane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ale noastre, un om de vată sau de hîrtie, ar cădea prin cine știe ce miracol în universul de fetișuri fabricat de noi într-o noapte, și minunat de mulțimea ceremonioșilor cuprinși de-o stranie dorință de a petrece, ar strîmba pirostriile ruginite ale lumii noastre, ne-ar răsturna valoarea tuturor noțiunilor, brusc”. Răsturnarea valorilor dezvăluie caracterul de butaforie al lumii „de fetișuri” în criză. Apocalipsa umanului este însă una veselă, carnavalescă: „...întreaga priveliște ar fi de carnaval. Suferința rostogolită în cascade de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tomoe îl cunoșteau de-acum, a desfăcut, stângaci, șnururile sacului lui Gaston, în prezența lor. Era probabil mai îndemânatic la karate decât la asemenea îndeletniciri. A scos din sac cămăși și lenjerie de corp, toate cârpite, un aparat de ras ruginit, o jachetă, prosoape; apoi o carte de cântece cu coperta ferfeniță și un carnețel vechi. — E scris într-o limbă străină, exclamă descurajat polițistul. Știți să citiți? În tot carnețelul erau numai două rânduri scrise în franceză. Takamori nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
astfel că pe la a noua oră nu ne aflam nici măcar la jumătatea călătoriei. S-a pornit din nou ploaia, lăsându-se o ceață ușoară. Când codrul a început să se-ntunece, Gundo, arătându-ne un stejar ars, cu patru piroane ruginite bătute în el, a spus: - Cred că suntem aproape de curtea lui Vado; e mai bine să înnoptăm acolo. Ariald a fost de acord. Nu era o curte propriu-zisă, ci mai curând un sat de țărani, având între colibe o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
celulă, întins pe niște paie putrede. Capul îmi ardea în flăcări și îmi clănțăneau dinții de febră. Îmi venea să vomit, și abia dacă mai respiram. Pe un ochi de geam, aflat sus de tot și prevăzut cu o gratie ruginită, se vedea lumina lunii. Mulțumesc și acum Celui de Sus și strămoșilor mei că mi-au dat o constituție fizică puternică, altfel eram mort de mult. A treia zi în zori m-au scos din gunoiștea aia și m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
laicilor, a pretins unul dintre preoți. Gândindu-mă că nu putea fi vorba despre prea mulți, am fost de acord. Zis și făcut, în pofida bruftuluirii soldaților. Erau opt clerici, preoți și diaconi. Laicii erau zece bătrâni, înarmați cu niște săbii ruginite și care apărau douăsprezece fecioare cam de cincisprezece ani, dacă nu mai puțin. Am făcut ocolul bisericii, uitându-mă la podoabe. Înțelegeam că era ceva în neregulă, dar nu reușeam să identific ce anume. Oricum nu exista nimic care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu podeaua jilavă și nisipoasă, în care răsfrângerea razelor pe apă lumina un străvechi templu transformat în altar. Grilajul masiv și ruginit care despărțea grota de mare era dat de perete. I-am făcut semn camaradului meu să se oprească și n-am scos capul decât ca să privesc. Pe țărmul îngust și stâncos doi bărbați se uitau după pânza unui vas aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
libertății, În care nu existau periferii dezolant de Îndepărtate de centrul orașului, și nici autobuze supraaglomerate, nici moșnegi scorbutici sau babe ramolite, Înarmate cu triviale cărucioare pentru cumpărături. Cadavre ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros obositor de putrefacție animală. Nu mai exista nici mama cu părul ei decolorat, Îngrămădit la ceafă cu o agrafă și cu șuvița aceea provocatoare, ce i se zbânțuie pe lângă gura roșie ca o cireașă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privirea scruta agilă parcul din față, În care la acea oră era doar un pensionar Într-un cărucior cu rotile, Împins fără nici un chef de Îngrijitoarea lui slavă. Vegetația era sălbătăcită, plină de urzici, de seringi, de zdrențe și leagăne ruginite. Decadența era prezentă În fiecare lucru. Elio constată că În dimineața aceasta polițistul nu se bărbierise: ciocul său era Înconjurat de o umbră Întunecată. Privindu-l mai bine, observă că avea un aspect neîngrijit, deși era Îmbrăcat corect În uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu putea să o lase singură. Nici el nu voia ca ei să i se Întâmple ceva. Îi Însoțise un behăit trist și lamentabil - oi, cu siguranță. În parcare, printre mașinile Îngrămădite În spațiul acela Îngust, Înconjurat de un gard ruginit, nu-l găsiseră pe Buonocore. Nici În holul blocului, nici pe palier. Poate că venise vremea să dea un sens acestei zile. Căci sunt aici, și, la urma urmei, e abia ora nouă, și aș vrea să fac ceva pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
transpirație și de subsuori. Cu podeaua aceasta prăfuită și cu zidurile cenușii pline de sloganuri - I NEED LAND, A PLACE WHERE NO MONEY IS SPENT, THEN KICK BACK AND LIVE LIFE IMMACULATE -, cu acoperișul spart, susținut de bârne de fier ruginite și cu gemulețele lipite cu scotch. Aceste marionete somnambule și hipnotizate de muzică Îi sunt prieteni. Fete cu câte șapte cercei Într-o ureche și adolescenți cu capetele acoperite de tărtăcuțe din lână cu dungi verzi și galbene. Liceeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era una dintre acele fly-girl, artistele de street-art cu nume de imitație metropolitană și suburbană - Butter-Fly, Daphne, Hu 72 sau Lady Blue, pe care Aris le frecventa. Scriitoare. Fete care acopereau cu un strat de vopsea groasă și agresivă table ruginite, fabrici dezafectate, autobuze, obloane și blocuri. Majei Îi păreau toate astea mâzgăleli și pete puerile, provocări barbare, incomparabile cu picturile baroce care tapetau pereții casei sale. Aris Încercase de mai multe ori să o convingă pe ea, admiratoare Învechită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
centimetri, poate mai puțin. Poate că a fugărit-o - glasvandul verandei e deschis, pe balcon suportul pentru rufe e răsturnat -, poate a Încercat să se cațere pe terasa blocului, s-a urcat pe suportul de rufe, barele acelea de fier ruginite nu au putut susține greutatea, a căzut. Dar apoi ce-ar fi putut face? să strige, de fapt a și strigat. Au auzit-o. Și nimeni nu a ajuns la timp. Să se arunce În gol. Poate schelele. Poate vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în urmă cu numai câteva luni - Doamne, cât de mult i se părea că a trecut! -, îl văzuse stând lângă fereastra înaltă și îngustă, îmbrăcat în uniforma lui de căpitan și privind ulița pe care niște bărbați împingeau o Dacie ruginită, încercând s-o urnească. Băieții lui Gică au murit tineri, în accidente pe care uneori Zogru se gândea că ar fi putut să le prevină, și doar unul dintre ei lăsase în urmă un copil, o fată pe nume Gabriela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
apare o funie și mă leagă. Vânt puternic. Mă prind de perete, dar mâinile mă trădează. Alunec, zbătându-mă, în gol... Și totuși, nu e loc de teamă. E bine aici. Visez și... visez cu ochii plini de adevăr. Nesfârșitul ruginit îmi șoptește cu lacrimi în ochi Să plec departe, Acolo unde malul mării nu este acoperit de nisip, Cerul plin de nori, Iar lacrima ta este o aripă frântă pe fața mea Doar în vise. Vise și nimic mai mult
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se distrează Soacra mirelui dansează, În sfârșit fata aleasă Din codru veni voioasă. Pop Ariana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Măru Caraș-Severin profesor îndrumător Herman Tiana-Mihaela Dialog cu un foc Născut din geamăt de scânteie Și din trei frunze ruginite Ridică-și fruntea gălbioară Și luminează-mă voinice. Cu flacăra ce se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai putem, Dar cei ce trăiesc în țară Ăștia pe cine vina dau? Unul ce vorbește agramat E incoerent, dar cu stil aparte Se dă stilat și literat, Dar n-a deschis în viața lui o carte. Mărțișoare Printre frunze ruginite Adiere de parfum Se prelinge și străbate Pân’ la mine, nu știu cum. Mă aplec să caut taina Sub covor de foșnitoare Firicele încolăcite Cad în palma-mi mărțișoare. Copilițe nenăscute Licurici stropiți de rouă, Între moartele surate Nădejde de viață nouă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sălta pe pereții umezi și împodobiți cu mușchi. Nu m-am putut abține să nu comentez: Ciudat, foarte ciudat... Am încercat să-mi distrag atenția de la ființele ce mi stârneau disprețul și am apăsat lung pe butonul soneriei vechi și ruginite. În ciuda insistențelor mele, nu a răspuns nimeni, deși poarta era deschisă și se zărea un cap pe fereastră. Iar ascultă muzică simfonică, am mormăit eu, îndreptându-mă către ușa casei. În cele din urmă, văzându-mă, bătrâna m-a poftit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
văzut că, într-adevăr, magazinul era ticsit de lume, și înăuntru, printre rafturi, la fel ca și afară, se călcau unii pe alții în picioare. Tanti Ani a pus lădițele jos, a scos din buzunarul halatului un lacăt mare și ruginit, a trântit repede ușa magazinului, apoi, cu o mișcare rapidă, a tras zăvorul și a pus lacătul, după care s-a aplecat, a ridicat lădițele și a început din nou să-mpingă, în dreapta și-n stânga, oamenii, repezindu-i între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ușa din țâțâni, au ridicat-o și, făcându-i vânt, au zvârlit-o cât colo, ușa a aterizat în fața mea, pe trotuar, din rama lată de metal, vopsită în albastru, cioburile plouau cu zgomot pe asfalt, iar la capătul zăvorului ruginit am văzut lacătul tot ferecat. Știam că ar fi trebuit s-o iau din loc, mi-am adus aminte cât mă rugase mama să nu dau de bucluc, cu toate astea, am rămas acolo să mă uit, m-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]