1,319 matches
-
risipesc Și am uitat să uit! PLOUĂ CU FLUTURI Plouă cu fluturi Peste macii înfloriți, Pulbere de vis, Mantie de argint. Sub pașii mei Se strivesc orizonturi. Adun în palme Picături de lumină, Rătăcesc privirea Vertical. O mare de aur ruginit Îmi inundă simțurile Nevindecate. Plouă cu fluturi Șoptit, Tăcerea curge încet Pe câmpul despletit, Plouă între cer Și pamânt Cu fluturi Vise de o zi, Pulberi de aripi, Plouă... ÎNAINTE SĂ PLECI Înainte să pleci, Rezervă în curcubeu Culoarea ultimului
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
a gulagului nu mai putea să funcționeze, iar marele Gorbaciov nu înțelesese ce se întâmplă și până la urmă intrase el însuși în această mașinărie. Atunci, mecanismul învechit a-nceput să trosnească și să scârțâie din toate încheieturile până când roțile lui ruginite au ieșit din angrenajele în care erau antrenate și s-au rostogolit dintr-o dată în gol. Elțân nu i-a luat locul lui Gorbaciov, așa cum ar putea să pară la prima vedere. El trebuia să vină să-l scoată pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
în seva cerului și o picåturå de ploaie sculptatå în aer Mereu acolo cum un gând fix de statuie acoperitå de licheni o pensulå înmuiatå în roșu spre pânzå niciodatå ajungând Și tu și eu douå palme împunse de cuiele ruginite ale timpului fixate în aceeași mângâiere neîntreruptå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1614]
-
meseriei sale. Puțin mai încolo, retras sub o boltă, stă un bătrân bizar; în fața lui se întinde o rogojină imensă pe care a așezat un cosor, două potcoave de cal, câteva perle colorate, un cuțit, o capcană pentru șoareci, cleștișori ruginiți, o lingură pentru trusa de scris, un pieptene știrb, o lopată și un vas emailat, acoperit cu o batistă murdară. Ore întregi, zile, luni, l-am studiat, de la lucarna mea, pe individul ăsta. E înțepenit într-o invariabilă atitudine. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Stă în curând să cadă... Să fie-un templu-arab? Prin scorburi de părete văd un călugăr slab Ca umbra... Cine oare să fie? Ce mister! O arfă de aramă cu strunele de fier El ține-n mîna-i slabă și coarde ruginite De degetele-uscate cutremură trezite; El zbârnâie pe dânsa un cântec dezolat, El cheamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat Și-acum el stă în lună pe[-o] piatră risipită, Pare c-așteaptă-n aer pe umbra[-i] zugrăvită Și glasul lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tău dorește să fie. Ce te împiedică să faci din viața ta o capodoperă ? Se povestea că într-un ținut îndepărtat trăia un bătrân cerșetor. Toată viața și-a petrecut-o la marginea orașului așezat pe un cufăr vechi și ruginit, mulțuminduse cu resturile aruncate de trecători și plângându-și soarta nedreaptă. Și anii treceau fără ca ceva promițător să se ivească, iar el spera și visa la acea casă în care să se ascundă de soarele orbitor, la acea masă îmbelșugată
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
cotorul îmbrăcat în pânză cu literele decolorate, „K-A-B-L-U-N-A“, se afla pe raftul cel mai de jos al dulapului de cărți. Supracoperta avea aceeași culoare ca și crucea originară de piatră - cum crezusem la început - care atârna, legată cu două lanțuri ruginite, de tavanul coridorului de la intrarea casei: un gri-bleu ca de cretă. Această cruce cu o gaură în mijloc, în care ardea un bec electric, era de fapt vertebra unei balene; nimeni nu avea habar de unde provenea și cum ajunsese aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu se aruncă pur și simplu la gunoi. Sunt niște etape intermediare prin care trebuie să treacă obiectele până când pot fi declarate moarte. O anticameră a unui cimitir. Obiectele de aici nu sunt gunoaie. Lângă polată există și un butoi ruginit în care, într-adevăr, se află niște gunoaie. Ambalaje. Declarate, ca atare, gunoaie. Nu mai există nici un dubiu asupra lor. Obiecte epuizate. Anacronice. Dar care pot fi resubstanțializate. Ceva de genul ochiului stăpânului care îngrașă vita. Se mai află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
se află niște gunoaie. Ambalaje. Declarate, ca atare, gunoaie. Nu mai există nici un dubiu asupra lor. Obiecte epuizate. Anacronice. Dar care pot fi resubstanțializate. Ceva de genul ochiului stăpânului care îngrașă vita. Se mai află în polată o bicicletă defectă, ruginită, cu lanțul atârnând. Are anvelope care nu se mai fabrică din anii ’50. Dimensiunile nu s-ar mai potrivi la bicicletele care se produc acum. Obiecte demodate. Sticle cu care nu se mai poate face nimic. Magazinele nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
zonă, o transformăm în măsuță sau i-o dăm lui nea Mihai, că tot avea nevoie să astupe un perete pe unde-l trăgea curentul. Mă rog, cică mă credeau mai deschis la nou. Ce nou, bre, că e tablă ruginită, vai de capul ei! Nu, cică io sunt căpos, fac pe interesantul, dar lasă că o să mai mergem prin oraș, o să mai intrăm pe la expoziții și or să-mi explice ei cum stă treaba cu arta. Și câtă libertate, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
iarbă, fulgerate de neputința de a face fructe. La mulți ani! PAGINĂ NOUĂ OCTAVIAN COTESCU Era a nu știu câta palmă pe care mi-o trăgea. Veneam în fugă printr-o hală murdară și plină de tot felul de fiare ruginite, deschideam ușa și răcneam cât mă țineau puterile: ― Fugiiiiiiiți! Directorul se afla exact în acel moment acolo, mă vedea pe mine, Firicel, inginerul utecist, personaj negativ, culmea, îndemnând la fugă și îmi ardea două palme năucitoare. Frigul de afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai acolo și ai grijă să nu se stingă, marfă a-ntîia, direct din fabrică, nenorociții au devastat totul, eu le-am luat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și alte dansuri, spune Roja sorbind o înghițitură de Napoleon de cinci stele de contrabandă, privind la ringul de dans proaspăt frecat cu ceară care lucește sub lumina becurilor verzi ce atîrnă din tavan legate cu niște bucăți de sîrmă ruginită. — Și toată tevatura asta ați pus-o la cale doar de dragul nostru? nu-i vine să creadă Curistului, privind în spatele barului la rafturile ticsite cu băuturi. — Eu n-aș fi făcut-o nici pentru cea mai frumoasă femeie din lume
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vrut s-aud de vreo altă variantă. Ar fi fost doar o pierdere de vreme. I-am zis lui Sena ține-te bine de ce poți, pune ți centura, c-o să intrăm ca mistrețu-n cucuruz prin borfăraia asta. Între rabla aia ruginită și container am simțit că e punctul slab al edificiului, și s-a dovedit imediat că am avut dreptate. Ne mai despărțeau doar cîteva sute de metri de Bulevardul Ghencea, așa că era o prostie să dăm înapoi ca s-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prin geamul groaznic de murdar, dar a fost imposibil să zăresc ceva. — Mă Întorc după tine Într-un minut, i-am spus lui Inge și m-am cățărat pe burlanul de pe peretele lateral al garajului sus pe acoperișul de tablă ruginită. — Vezi să nu uiți, strigă ea după mine. Am pășit cu băgare de seamă, În patru labe, pe acoperișul foarte ruginit, fără să Îndrăznesc să mă ridic În picioare și să concentrez toată greutatea corpului meu Într-un singur punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spus lui Inge și m-am cățărat pe burlanul de pe peretele lateral al garajului sus pe acoperișul de tablă ruginită. — Vezi să nu uiți, strigă ea după mine. Am pășit cu băgare de seamă, În patru labe, pe acoperișul foarte ruginit, fără să Îndrăznesc să mă ridic În picioare și să concentrez toată greutatea corpului meu Într-un singur punct de sprijin. La capătul acoperișului, am privit În jos Într-o curticică ducând la pensiune. Majoritatea ferestrelor de la camere aveau perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cunoscut. Doar locul ăsta era suficient de deschis și de gol ca să te pierzi în el. Farmer’s Daughter se afla pe locul unei vechi prăvălii din anii 1880, cu lambriuri din lemn de cireș și bucăți de unelte agricole ruginite atârnate pe pereți. Nebraska jucându-și propriul rol. Patroana localului, cu aer de bunicuță, îi întâmpină ca pe niște prieteni de mult pierduți, iar Karin îi răspunse cu entuziasm. —Au schimbat cumva locul ăsta, insistă Mark, odată ajunși în separeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deși înăuntru nu-i decât rahat de șoarece și vopsea scorojită. Se uită la ea, fără să ofere nimic. Nu mai ții minte? întreabă ea. Și se duce drept la șipca desprinsă din stânga ferestrei și o zgâlțâie puțin, că e ruginită. Până la urmă o deschide și apare cheia de rezervă. Cea despre care nici nu pomeniseră familiei care s-a mutat aici după ei. E foarte posibil să-i citească undele creierului. Scanere wireless, vreo inovație din asta digitală. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vertical. El reușește o imitație chinuită de veselie. Iată-l: monumentul ideal pentru ascensiunea orbitoare a oamenilor, experimentul trecător pe care selecția naturală l-a făcut cu conștiința. Și, peste tot, mii de rândunele și-au făcut cuib în arborii ruginiți. Cinează în orașul vecin, Alliance, la un local numit Longhorn Smokehouse. Un televizor suspendat deasupra separeului lor din colț anunță știrea. A început operațiunea „Eliberarea Irakului“. Războiul bătea la ușă de atâta timp, încât Weber nu are decât o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de zile nu mai este milițian și s-a Întors la uzina 23 August, secția motoare, vechiul lui loc de muncă. Nu mai este strungar În fier, ci controlor tehnic de calitate. La sifoane este bine. Te uiți la cilindrul ruginit care se ridică când bagă Nelu presiune și la botnițele de sârmă care Îmbracă sifoanele pentru cazuri de explozie. Așa trece o duminică din vacanța mare. Te-ai apucat de fumat și fumezi țigări Pinguin, mentolate. Finala Campionatului Mondial de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tu ești cel care mi-a spus despre Mark și Tally. — Asta pentru că am crezut că știi. Tu și Mark ați fost mereu foarte apropiați, am presupus că ți-a spus cu ani în urmă. M-am îndreptat spre caruselul ruginit și m-am cocoțat pe unul dintre scaunele sparte. —Ei bine, răul a fost făcut. Iar eu trebuie să decid ce i-ar face cel mai puțin rău Lisei din moment ce ea este victima în acest caz. Kieran se așeză lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu săptămânile. Anii trăiți aiurea prin squat-uri sau plătind chirie în locuințe care se dovediseră a fi mai mizerabile și mai uzate decât squat-urile m-au învățat câte ceva despre cum se poate sparge o încuietoare. în spatele dubiței, alături de alte scule ruginite, aveam o șmecherie dintr-asta care mergea perfect cu încuietorile mai mari, dar trebuia să fie alimentată cu curent și făcea o grămadă de zgomot. Am răsuflat ușurată când am văzut că Lee are un singur rând de yale la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era la fel de veche și obosită ca întreaga clădire și mi-a fost tot atât de greu să o sparg cum îi e unui pensionar cu artrită să își fractureze genunchiul. Yala a cedat. Trăgând de ea, am întors mânerul, care a scârțâit ruginit, și am deschis ușa. într-o secundă am fost înăuntru, închizând ușa după mine cu atâta grijă de parcă ar fi fost o sculptură prețioasă pe care o așezam pe piedestal. Apoi m-am rezemat de ea, respirând lung, dorindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era undeva de partea cealaltă, semnalizată doar de două gratii de metal ce se ridicau la o palmă de nivelul acoperișului. Am coborât cât am putut de repede încercând să nu fac tămbălău. Pantofii nu scoteau nici un zgomot, dar metalul ruginit și vechi trosnea și gemea destul de tare ca să-mi dea emoții. Nu credeam că Față-de-Ou nu aude din mașină, dar nu mică mi-a fost bucuria când am ajuns jos și am văzut dubița care mă aștepta, credincioasă ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
după orice altă mașină de genul ăla, care ar fi putut să mă urmărească, întorcându-mă chiar de câteva ori ca să fiu sigură. Totul părea în regulă. Jumătate de oră mai târziu eram în Highgate, sunând la o sonerie veche, ruginită, de pe o poartă și mai veche, acoperită de iederă. Dacă scrisorile lui Lee s-ar afla aici, ar fi bine păzite. Stephen Baldring mă aștepta. Ne știam din vedere, de când fusesem odată acolo să o vizitez pe Lee, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]