1,058 matches
-
cu o privire pierdută. Mă apropii. — Este vreo problemă cu colega mea? Bărbatul ridică privirea, se uită la mine, apoi îi aruncă o privire ciudată Italiei. — Încercăm să-i găsim un loc, doamna nu este acreditată. Are buzele încărcate de ruj, părul ars din cauza decolorării... Se strânge în jacheta sintetică, trage către ea geamantanul prea mare, simte că bărbatul acela o judecă. Privește capul aplecat în spatele tejghelei și poate că și regretă că a venit. Traversează holul cu o expresie impertinentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
capul căutând-o. Dacă ar fi stat pe scaunul de lângă mine, cu jacheta deșirată, cu mâinile albe vârstate de albastru și cu ochii ei spălăciți, poate mi-ar fi fost mai ușor s-o uit. Nora mă sărută, am simțit rujul unsuros alunecându-mi pe obraj. Ea și Duilio rămăseseră la cină, care și începuse. — Felicitări, tăticule! — Mulțumesc. — E o veste minunată! — Mă duc să mă spăl pe mâini. Din celălalt capăt al mesei Nora aruncă un pachet învelit în hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
explice și pe acelea. Era convins că ceilalți nu prindeau poanta și că era de datoria lui să le deschidă ochii. În tinerețe scăpase de bolșevici la Harkov, studiase chimia la Praga, apoi venise la Ierusalim, unde Începuse să producă rujuri de buze și pudră Într-un mic laborator casnic. Din acest laborator se dezvoltase Întreprinderea de succes. Era un bătrân elegant și guraliv. Văduv de foarte mulți ani, era veșnic Înconjurat de tot felul de prietene și partenere. În Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să fiu nevoită să port o bluză strâmtă) și încă zece secunde cât mă dau cu o chestie scârboasă rozalie de consistența vaselinei pe care Maria mi-a cumpărat-o drept compromis, la refuzul meu de a mă da cu ruj. Douăzeci de secunde și sunt o femeie de 38 de ani care are un nou bărbat dispus să o ducă la Chessington World of Adventures, în weekend. În douăzeci și cinci de minute, Lisa s-a transformat în RoboRedactor. Ai avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și-napoi ca un model încercând să imit o actriță, fără pic de talent. Nu știu cum reușiseră, dar cei care mă machiaseră îmi făcuseră pomeți și îmi măriseră ochii. Contrar temerilor mele, nu arătam ca o stripteuză din Soho dată cu ruj roșu aprins. Arătam matură. Tot ce trebuia să mai fac acum era să încep să gândesc și să mă comport matur și transformarea era completă. Mda, sigur. — Jenny, arăți grozav! Phil mă pupă cu afecțiune, iar Tally îmi oferi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că nu sunt ca tine, mi-a zis Lisa într-un final. Viața ta e atât de complicată. Știi care e adevărata diferență dintre noi, Lisa? S-a gândit o clipă. —Eu mă dau tot timpul cu două straturi de ruj și mă ascund în spatele lor. Pe când tu îți pui tot timpul două perechi de șosete ca să-ți țină de cald la picioare. —Tu te aștepți să fii fericită, iar eu mă aștept să fiu iubită. Nu înseamnă amândouă același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
servești nu e cum-îlcheamă din trupa aia? La care eu replicam, poate: —Care tip? Ăla cu rochia de piele? (Amintiți-vă că asta se întâmpla în anii ’80). — Nu, șuiera ea, ăla blond, cu rasta, ăla care e dat cu ruj Chanel. Nu e cântărețul ăla? —Ăăăă, el e? mă bâlbâiam eu, simțindu-mă demodată și proastă fiindcă nu știam cine era persoana respectivă. Oricum, îmi plăcea la nebunie să lucrez acolo. Eram încântată până în măduva burgheză a oaselor mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un soi de pulover, lung, din lână verde, și a faptului că, de la vomatul încontinuu, fața îmi era tot timpul verzuie, arătam ca un pepene verde care și-a tras o pereche de ghete și s-a dat cu puțin ruj. Acum, cu toate că nu mai eram verde, din toate celelalte puncte de vedere tot ca un pepene arătam. Ca un pepene căruia i-ar fi prins bine o cură cu tablete de fier. Ce mi se întâmpla? Unde dispăruse adevăratul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
face numai în ciudă. Cu cât arătam mai hidos, cu atât creșteau șansele ca James să apară din senin. Așa că rămâneam în cămașa de noapte, cu puloverul de golf și cu șosetele groase. N-aș fi știut ce e aia ruj nici dacă m-ar fi pocnit peste gură. Deseori îmi venea să-l sun. Dar de fiecare dată, chestia asta mi se întâmpla în mijlocul nopții. Eram cuprinsă de un sentiment teribil de panică din cauza enormei pierderi pe care o suferisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
își face apariția cu pancarta aia și-mi strică cheful. Mai ales atunci când fac cumpărături. Îmi zice chestii profunde de genul „Ai deja patru perechi de cizme“ și „Cum poți să explici faptul că ai cheltuit douăsprezece lire pe un ruj“. Și-așa-mi strica tot cheful de cumpărături. Fie nu mai cumpăram obiectul respectiv. Îmi pare rău, bolboroseam în timp ce vânzătoarea se oprea și punea cizmele la loc în cutie fixându-mă cu o privire ucigătoare. M-am răzgândit. Fie îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de la un prieten de numele unui avocat și l-a sunat. M-a trezit de dimineață, atunci când eu n-am fost în stare să deschid ochii din cauza sentimentului că ceva foarte rău avea să se întâmple. James mi-a șters rujul și mi-a spus că în cazul de față ar fi fost mai bine să nu arăt ca o fată care știe să se distreze. Din același motiv m-a pus să mă îmbrac cu o fustă lungă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
degetele. Sunt sigură c-am auzit-o pe mama bolborosind ceva de genul „Clovnul Coco“, chestie la care m-am întors imediat, numai că ea își inspecta unghiile cu cea mai impasibilă expresie posibilă. Probabil că mi se păruse. Niște ruj intens, ca să mă asigur că, în ciuda rochiei de fetiță, nu puteam fi luată drept altceva decât o femeie în toată regula. Femeie. Adoram cuvântul ăsta. Eram femeie. Aș fi zis-o cu voce tare numai că, surprinzător, mama nu dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vergeturilor Doi ciorapi negri cu portjartier și dantelă în partea de sus O pereche interesantă de chiloți negri Un sutien negru, din categoria miraculos, nu doar senzațional O sticlă de vin roșu O rochie O pereche de pantofi Pentru decorare: Ruj roșu în nuanța târfă Mai multe straturi de rimel negru Mod de preparare: Puneți de-o parte ciorapii, chiloții și sutienul. Îi veți folosi mai târziu. Luați femeia. Verificați-i ochii și pielea ca să vă asigurați că n-a depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o să spună propoziții de genul: „Iubitule, a fost minunat“ și „O, Doamne, nu te opri“ în timp ce fața îi rămâne serioasă. Obligați o soră, de preferat Anna, să aibă grijă de copilul mai sus menționat. Adăugați o doză generoasă de ruj roșu în nuanța târfă, mai multe straturi de rimel negru, o rochie scurtă, cu nasturi, violet (în fond, asta e culoarea pasiunii), pantofi negri și sexy, cu curelușe din piele întoarsă plasate pe glezne și o sticlă de vin roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Tehnica subtilă folosită de dimineață fusese, haideți să spunem, mai mult decât puțin convingătoare. Așa că acum trecusem la tehnica atacului la jugulară. În timp ce-mi aplicam chestia pișcăcioasă cu care mă dădeam pe buze ca să nu mi se întindă rujul, mi-am dat seama ce groaznic era totul. Era așa de oribil. Obișnuiam să mă machiez cu atât de multă grijă în vremea când mă întâlneam cu James la începutul relației noastre. Și iată-mă din nou garnisindu-mă, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lăsați la o parte certurile, lăsați la o parte sexul, lăsați la o parte gelozia. Dar scoateți-vă pălăria și țineți un moment de reculegere în memoria legiunilor de tuburi nenumite de fond de ten, de rimel, de tuș, de ruj și de fard de obraz care au murit ca să facă totul posibil. Dar care s-au sacrificat în van. M-am privit în oglindă și am fost nevoită să recunosc că arătam bine. Eram înaltă și slabă și aproape elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scump ca s-o dovedesc! Nu că James ar fi fost zgârcit sau rău. Unde e cazul, trebuie să-i dăm ce-i al lui, etc., etc. Dar zilele în care îmi puteam cheltui salariul pe o lună întreagă pe ruj, reviste și alcool trecuseră demult. Foarte demult. Să fii matur nu e chiar așa cum te face lumea să crezi că e. Nici pe departe. Acum era mult prea târziu, dar îmi doream să fi citit textul ăla tipărit cu literele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
reia relația, de la Începutul lui și-al acestor introduceri, cu Izvorul Nou, cu monumentele, atunci se liniștește, se alienează, tace, numără petale, scrie postfețe. Memorii din cenacluri. Am scris despre Universitas ca să Înțelegeți În profunzime, prea sfioase cititoare, ce reprezintă rujul, absolutul, umilința, numărul 69, telenovela, clonarea, surdina, Îmbrăcatul În fața oglinzii, goana printre rînduri, mașini, nori de Coca Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai e nici student și nici văr. Ieri i-am dus o floricică-n gînd, la ceea ce s-ar putea numi ultima lui casă. Ce mai era prin mintea mea pe-atunci? O nevropată tînără În halat liliachiu și cu ruj strident Întins provocator pe tot obrazul, Împreună cu care mă uitam seara la televizor la meci. Un măr În floare. Naveta pe care-o reluasem de curînd, gîndul reconfortant al sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal de la dispensar, silueta superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Alți cetățeni onești, isterici, iubitori de adevăr, se Înghesuie și zbiară În jurul celor două femei care strigă și ele, disperate, după poliție. Mă Înghesui și eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu nu i-am văzut, dar nu contează. Minerii pocnesc În plină figură femeile Îngrozite și le Îmbrîncesc Într-o direcție necunoscută. CÎțiva spectatori Împătimiți după dreptate vor să participe interactiv și reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
celălalt frate, și mai mare, care lucrează-ntîmplător pentru același grec ticălos (Gheorghe Dinică), dar pe macara. Are loc o scenă violentă Între frați, În care se văd sînii ei. Mama lor (Luminița Gheorghiu) plînge, freacă dușumeaua, gătește, se dă cu ruj ca să-l farmece pe director, nu-l farmecă și țipă. Fane reușește În cele din urmă să participe la o manifestație muncitorească, ia cuvîntul, strigă ca Vasile Roaită cu sirena-n mînă și acuză lumea Întreagă de pe acoperiș. Vine bîzÎind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
genul de școlăriță căreia i se aprind călcîiele din orice. — E foarte bine, pentru că mi-ar face plăcere să te invit cîndva la cină. Karen se răsuci spre el. Machiajul Îi era distrus și reușise să-și șteargă mai tot rujul cît Își mușcase buzele. — Da. Tata și mama vor face atac de cord, dar da, accept invitația. — Este prima prostie pe care o fac după mulți ani, replică Jack. CAPITOLUL 7 O lună de căcat. Bud smulse din calendar luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întotdeauna Învîrtea ceva, Întotdeauna avea o combinație. Era un visător. Iar combinațiile Îl făceau fericit, Îl făceau să creadă că banii aduși de mine și de Cindy nu sînt atît de puțini. — V-a dat detalii? — Nu. Cindy Își scoase rujul și-și mai Întinse un strat pe buze. — Cindy, ție ți-a spus ceva? Orice? — Nu, răspunse femeia cu o voce chițăită. — Nimic despre dușmanii lui? — Nu. — Dar despre prietene? Duke nu a avut ceva marfă tînără În ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce e... — Hai, dă pe goarnă. — Ce să dau? — Noua afacere a lui Duke și dușmanii lui. Și cine a fost peștele lui Kathy. — Nu știu cine a fost peștele ei! — Atunci vreau celelalte două informații. Cindy Își șterse fața, mînjindu-se cu ruj și fond de ten. — Nu știu decît că e un tip care agață fetele prin baruri și se poartă exact ca Duke. Știi cum e: aruncă o pastilă. Exact cum făcea Dukey. Am auzit că Încearcă să racoleze fete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ritei Hayworth pînă la ultimul oscior, pînă la coafura din Gilda. Deschise ușa. Rita/ Lorraine se ridică, se așeză, Își aprinse o țigară. Ed Îi Înmînă rezumatul lui Fisk. — Vă rog să citiți asta, domnișoară Malvasi. Ea citi, molfăindu-și rujul. — Și? — Confirmați sau nu ce scrie? — Deci am dreptul la un avocat. — Nu În următoarele șaptezeci și două de ore. — Nu mă putieți reține atîta timp aici. „Putieți“ - un accent newyorkez stricat. — Aici nu, dar vă putem ține la Închisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]