1,013 matches
-
fost dat să moară... - Dumnezeu să-i hodinească pe toți, pe băieți și pe fete!, zice tata și bea din sticlă - apoi se răsucește către Grabenko, adineauri intrat din nou: și zi așa, rusnacule: ai mai Împușcat o Rusoaică! - Nu Rusoaică - bolșevică, bolșevicule!, râde jandarmul. - Ai căutat-o bine? Nu era Ucraineancă de-a ta, hoholule? - Pentru mine nu există nici Ruși, nici Ucraineni... - Ce spui tu, străine!? Ofițerul izbucnește În râs. Grabenko se uită la el, Încruntat, furios și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
povestirii. Minunea a ținut două ore, timp în care scriitorul și regizorul, într-un fermecător tandem, au povestit și-au tot povestit. O soluție estetică Scriitorul Victor Erofeev, din a cărui operă s-au tradus la Editura Paralela 45, Frumoasa rusoaică, Enciclopedia sufletului rus, Stalin cel bun și Cinci fluvii ale vieții, a mărturisit că a mai fost în România, însă mereu în trecere. „Acum se creează acel contact creativ, artistic. Aș vrea să dezvolt această legătură“, a spus Erofeev după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
de zi. Adam probabil a trecut prin foc și pară până să reușească. Și într-un fel încă mai trece prin asta. Se pare că televiziunea nu i se pare destul de incitantă. Vrea să fie mare star de cinema. Chelnerița rusoaică vine cu două pahare de apă cu gheață. Îmi dau seama din privirea ei că nu mai are mult până renunță. Dacă ar primi un rol de nimic într-un serial TV sau într-o reclamă, poate ar rezista puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
tușituri înfundate de motor iar a doua zi, constatam îngroziți că încă o familie a dispărut fără urmă. Cuvintele "deportare în Siberia" care se vehiculau din ce în ce mai des, îmi înghețau sângele în vine. În locul familiilor ridicate s-au instalat vreo câteva rusoaice cu copii. Bărbații, indiferent de nație, erau foarte rari. Eram complet rupți de lume, aparatul de radio cu galenă era de mult proprietatea lui Stahurschi. Gazetele care îmi ajungeau din întâmplare sub ochi erau în limba rusă. Din ele am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de infarct Înainte să apuce a cincizeci și una aniversare, călcând pe urmele tatălui și bunicului lui. După câte se părea, durata medie de viață a bărbaților din familie scădea dramatic cu fiecare generație. Un străunchi ce fugise cu o rusoaică, o prostituată care Îl storsese de bani, murise de frig În St. Petersburg; un alt bărbat, tot o rudă de-a lor, Își aflase moartea sub roțile unei mașini pe când Încerca să traverseze autostrada Într-o stare avansată de ebrietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
locul câteva dintre amintirile mele dintr-al doilea război mondial. *** Sunt soldat Aldea. Ei, de moarte n-ai cum să te ferești, dar din război am scăpat, că m-a păzit Dumnezeu. Într-o zi am prins o șpioancă. O rusoaică frumoasă, cu coc mare, parcă o văd și acum. Trebuia să o ducem, nici nu mai știu unde. Eu și cu soldat Nistor am urcat-o într-un camion mare de război. O păzeam să nu fugă. Mare noroc am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mare, parcă o văd și acum. Trebuia să o ducem, nici nu mai știu unde. Eu și cu soldat Nistor am urcat-o într-un camion mare de război. O păzeam să nu fugă. Mare noroc am avut. Glumeam cu rusoaica, făceam cu sprânceana la ea. Nu știa românește, dar râdea întruna. Și-odată a dus mâinile la spate, și-a desfăcut cocul și a scos din el un pistol. Și l-a împușcat pe soldat Nistor. Și-a fugit. Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
din Moscova. Deși magazinul nu era foarte departe de noi, digera și aproape, intram prin gurile metroului pentru a ne încălzi, astfel am făcut destule sacrificii pentru aceste cadouri,suferind mereu de frig. Mi-a atras în mod deosebit atenția rusoaicele foarte frumoase, îmbrăcate în blănuri luxoase și încălțăminte de pâslari, țineau foarte bine pe ger iar ele mâncau înghețată ca vara și ziceau: haro , haro (bun, bun ger), mai mâncam și noș dar mai rar căci la noi se mănâncă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și ziceau: haro , haro (bun, bun ger), mai mâncam și noș dar mai rar căci la noi se mănâncă vara. Mai mult dupa ce ne clăteam ochii prin magazin la fel de fel de lucruri frumoase, însă cel mai mult ne plăceau rusoaicele blonde, tinere și frumoase și foarte amabile. Noi vorbind stricat rusește ne credeau Gruzini (ruși), deoarece pe parcurs am aflat că șeși credeau că românii sunt țigani, știind că au fost deportațși la Bug, și vorbeau țiganii n-ar mai
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
spre șoferii lor. Cel mai bun prieten al lui, Patrick Maxted, plecase din Shanghai Împreună cu mama sa, către un loc mai sigur, precum fortăreața britanică din Singapore, iar Jim simți că trebuia să urmărească filmele pentru Patrick și chiar pentru rusoaicele albe care Își vindeau bijuteriile pe treptele catedralei și pentru cerșetorii chinezi care se odihneau printre pietrele de mormînt. Vocea comentatorului Încă Îi mai bubuia În cap În timp ce călătorea spre casă, pe străzile aglomerate ale Shanghai-ului, În Packard-ul părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
te vadă. Știi că vor. Trebuie să te gîndești la ei, Vera... Încurcat, Jim nu știa dacă să se plîngă sau nu. Mama Îi spusese să fie drăguț cu Vera și să nu o tachineze, cum făcuse cu guvernanta anterioară. Rusoaica aia cu toane Îl Îngrozise pe cînd se refăcea după pojar, spunîndu-i că ea putea auzi vocea lui Dumnezeu În Amherst Avenue, atrăgîndu-le atenția oamenilor Încotro se Îndreaptă lumea. Curînd după aceea, Jim Îi impresionase pe prietenii săi de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
noapte și cazinouri, care Însă erau goale dup-amiaza. Domnul Maxted, conducea Studebaker-ul, o comportare ștrengărească ce-i părea lui Jim incitantă și chiar ușor dezonorantă. El și Patrick Învîrteau ruleta nesupravegheată pe banii domnului Maxted, sub zîmbetele Îngăduitoare ale rusoaicelor albe de la bar care Își cîrpeau ciorapii de mătase, În timp ce domnul Maxted ședea În birou cu proprietarul, Învîrtind alte teancuri de bancnote. Poate că, În schimb, ar trebui să-l ia pe domnul Maxted În expediția lui secretă la aeroportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nu voi enumera aici pe toate aceste eroine ale aerului, care nu se bucurau măcar de gloria pe care o câștigă așii aviației de vânătoare; cititorul va afla de fiecare. Pe mine m-a impresionat îndeosebi cazul Nadiei Russo, născută rusoaică get-beget, fiica unui general țarist și a unei aristocrate din cele mai vechi neamuri ale Rusiei și care, refugiată de tânără în Basarabia, căsătorită cu un moșier român mai vârstnic, pasionată de aviație, devine una din cele mai valoroase elemente
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
vopsite inițial în alb, cu crucea roșie aplicată pe fuselaj și pe aripi 4. În escadrilă, cea mai apropiată prietenă a Marianei a fost Nadia Russo. Prietenia dintre cele două femei va continua o viață, până la moartea Nadiei, în 1988. Rusoaică "albă", ea provenea dintr-o veche familie aristocrată, Brjozovski. Tatăl ei fusese general în armata țaristă, iar arborele genealogic al mamei cobora adânc în istoria Rusiei, printre strămoși numărându-se chiar Boris Godunov! Cele două prietene aveau să împartă greutățile
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
mamei cobora adânc în istoria Rusiei, printre strămoși numărându-se chiar Boris Godunov! Cele două prietene aveau să împartă greutățile și primejdiile zborului până la retragerea Nadiei de pe front, în 1943. Mariana Drăgescu o definește, lapidar: "Nadia Russo a fost o rusoaică ce a făcut cinste aviației române!". * Între timp, Mariana Drăgescu acumulase un număr respectabil de ore de zbor, câștigase experiență și începuse să se afirme ca pilot sportiv. La 2 iulie 1939 a participat cu avionul ei personal, un Messerschmitt
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
aparență, la fel ca înainte. Puțini realizau că dictatura care se instaura va rămâne neclintită decenii în șir. Aviatoarele din fosta Escadrilă Albă erau încă tinere și pline de speranță. Uneori, Mariana trecea pe la restaurantul "Hanu Ancuței", ținut de o rusoaică "albă", Xena Balas. Pe Xena o cunoscuse la Odessa, în timpul războiului. Pe atunci, Mariana făcea uneori și zboruri de legătură cu RWD-ul, ducând câte un ofițer sau câte un pachet mai important de la București. Într-o zi, când Smaranda
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
ei pleacă la Odessa, a ținut morțiș s-o însoțească: "Vin și eu!". S-au plimbat amândouă printr-un oraș care, în ciuda războiului, își păstrase farmecul și își redobândise belșugul de odinioară. Aici, Smaranda o cunoștea pe Xena Balas, o rusoaică net anticomunistă, măritată cu un român, Columb, radiotelegrafist la compania aeriană LARES. Cuplul s-a stabilit ulterior la București. Xena a deschis restaurantul "Hanu Ancuței", iar Nadia Russo nu pierdea prilejul să mai primească de la ea oase pentru cățelul Moț
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Instructor a fost pilotul de linie N. Evghenovici. Vara anului 1940, cu dezastrele teritoriale care au lovit România, îl va aduce la București, ca refugiat, pe Sașa Russo. În Basarabia, pierduse tot. Și-a făcut apariția însoțit de o tânără rusoaică, și au fost găzduiți amândoi de Nadia. Cele două femei s-au împrietenit, iar Nadia a mers până acolo încât l-a îndemnat insistent pe fostul ei soț să se căsătorească cu fata cu care venise, și pentru care el
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
mai era tânără, făcuse și ea multă închisoare, era îmbrăcată "sărăcuț", cum constatase tata, care completase numaidecât: "Dar regină...". Nu era regină și nu știam că, pe departe, prin mamă se trăgea din Boris Godunov nu știam nici că este rusoaică, iar numele i-l rosteam românește: Rusu și nu m-a corectat. Știam însă de la Toni Dușescu, aviator, de la Bebe Nicolau, ofițer de marină, de la Alexandru Șuțu, prinț, că frumoasa doamnă, pe care și eu o iubeam în taină-publică era
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
-și elimina frica ce rămânea undeva ascunsă în adâncul subconștientului, după asemenea întâmplări.) (André Scrima, op. cit., p. 140) 4 "România aeriană" an XII nr. 7-8, iulie august 1938, p. 18. Vezi și Vasile Tudor, Frumoasa și înaripata Nadia Russo. O rusoaică a onorat aviația română, în "Orizont aviatic", an IV, nr. 32, iunie 2005, sub rezerva că acest articol conține câteva date eronate în ce privește clasificarea Nadiei la respectivul concurs. 5 C-dor Nicolae Balotescu (coord.), Istoria aviației române, Editura Științifică și
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de-al II-lea război mondial, în "România literară" nr. 29 / 28 iulie 3 august 2004. Neculai I. Staicu, Calvarul parașutistei-pilot Smaranda Brăescu, în "Memoria revista gândirii arestate" nr. 14 / iulie 1995. Vasile Tudor, Frumoasa și înaripata Nadia Russo. O rusoaică a onorat aviația română, în "Orizont aviatic", an IV, nr. 32, iunie 2005. Silvia Condrațchi, O pionieră a aviației românești, în "Timpul" (Chișinău), nr. 352, 10 februarie 2006. Dana Moscopol, Printre primele aviatoare ale țării. "Aș pilota și acum, la
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
până în 1940 (când avea suprafața Italiei și ducea, din motive de toți știute politica Bulgariei vecine & neprietene)? Iar pentru a-și reafla mărețitatea de atunci, tot la imaginar s-ar cuveni umblat, nu la Realpolitik, acum când Țapul însurat cu Rusoaica lui Gib Mihăiescu, înturlucat cu muscălița-i căgăbăucă, și sinistrul său de externe, impus lui de fiul ghinărarului enkavedist Walter Roman, au semnat deja puchinosul tratat cu Ukraina, ce-ar mai rămâne (în afara unor compensații simbolice)? De aici ideea cu romanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a cincea”) mi se păru prea mult, chiar dacă inima mea bătea liniștită, amnezică. Atoateștiutoare, din câteva fraze la poartă, din câțiva pași prin clădirea liniștită - o spețpoliclinică e o spețpoliclinică, nu? -, fetița, ținându-mă de mână, mă aduse în fața unei rusoaice vârstnice, rubiconde, în anticamera serviciului de electrocardiograme. Netocika mea îmi traduse repede să mă dezbrac de cămașă și maiou, mi le puse chiar ea pe spătarul scaunului și intrarăm în cabinetul propriu-zis unde operatoarea mă invită melodios pe masa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mă calmă într-atât încât, cum începu să-mi fixeze electrozii, am întins mâna dreaptă spre Netocika, i-am luat degetele într-ale mele și am stat așa până s-a terminat zumzetul aparaturii; nu o scăpam din ochi pe rusoaică și ea îmi zâmbea ca mama lui Esenin - altceva nu aveam în minte; m-am lăsat dus de tic-tacul electrocardiogramei, ritmând „solsolmibemol”, asta ca să termin cu literatura. Când am coborât de pe masă, am încercat să glumesc: Koneț filma?, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
se va putea bate Știința cu șanse reale la titlu în acest sezon ? F.G.: Da, adevărul e că șansele noastre de a ne bate la titlu sunt reale. Rep.: Cât de mult a contat în economia jocului echipei dumneavoastră accidentarea rusoaicei Ekaterina Ripnaya ? F.G.: E greu de spus, ea e o jucătoare tânără, de la care speram că ne va fi utilă. De altfel, la toate meciurile de pregătire am jucat numai cu ea în teren, de pe poziția de titulară. Absența ei
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]