1,007 matches
-
a fost străbătut în pace și veselie. Dealuri semețe se opuneau în calea razelor de soare, iar în depărtare stoluri de păsări zburau înălțându-se spre cer. Am oprit în dreptul restaurantului. Un popas frumos, cu încăperi ce dădeau un aspect rustic. În curte, spre nord, se afla un iaz de pește. Peste apa curată, valuri mici se loveau de maluri și stuf. Afară, mese lungi stăteau străjuite de o parte și de alta de bănci de lemn masiv. Cheflii destui. în
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
-mi tu. Cum crezi că mănânc și cum dorm? Ca dracu’, răspunse Leigh fără nicio ezitare. Jesse începu să râdă și deschise ușa. — Bun venit în umila mea locuință. Leigh privi în jur. Măsură cu privirea podelele care scârțâiau, masa rustică imensă și veche, cuvertura croșetată aruncată la întâmplare pe sofa și, deși se îndrăgostise deja de toată casă doar văzând prima cameră, suspină impresionată și spuse: — Jesse, Jesse, Jesse...chiar ai cheltuit tot ce-ai câștigat pe cocaină și curve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
putem observa cicatricea lui Marçal Gacho și să ghicim sensibilitatea mâinilor lui Cipriano Algor. Călătoresc cu viteză redusă din cauza fragilității încărcăturii, dar și a neregularităților pavajului. Livrarea mărfurilor care nu sunt considerate de primă sau secundă necesitate, e cazul vaselor rustice, se face, în acord cu orarele stabilite, la jumătatea dimineții, dar cei doi bărbați au plecat cu noaptea în cap pentru că Marçal Gacho trebuie să semneze condica de prezență cu cel puțin o oră înainte ca porțile Centrului să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
produse ceramice, se vor menține inalterabile per omnia saecula saeculorum, cel puțin pe timpul vieții lui, ceea ce, dacă suntem atenți, e tot una. Am văzut că lutul e frământat aici în modul cel mai artizanal posibil, am văzut cât sunt de rustice instrumentele, aproape primitive, am văzut afară cuptorul care păstrează trăsături de inadmisibilă antichitate pentru epoca modernă, care, în ciuda scandaloaselor defecte și intoleranțe care o caracterizează, a avut bunăvoința să admită până acum existența unei olării ca aceasta când există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
E posibil ca străbunicul Martei, trăind în alte vremuri, să fi folosit vreodată, la începuturile profesiei sale de olar, procedeul, vechi și pe atunci, de coacere în groapă, dar instalarea primului cuptor trebui să fi eliminat până și din memorie rustica practică, uitată de tatăl lui Cipriano Algor. Din fericire mai sunt cărțile. Le putem uita pe un raft sau în cufăr, le putem lăsa pradă prafului și moliilor, abandona în întunericul pivnițelor, putem să nu ne uităm la ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
precar, o anumită posibilitate de rezistență și autodominare. Vina pentru această laborioasă și confuză explicație îi aparține în întregime lui Cipriano Algor, care, fiind ceea ce este, un simplu olar fără diplomă de sociolog sau pregătire de economist, a îndrăznit, în rusticul său cap, să alerge după o idee, ajungând, ca rezultat al lipsei unui vocabular adecvat și din cauza gravelor și evidentelor imprecizii în proprietatea termenilor pe care a trebuit să-i utilizeze, să se recunoască incapabil s-o transpună într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
poți să pui nici o bază pe vremea din septembrie, nu? Vreau să zic, acum e cald și soare, dar mâine poate foarte bine să înceapă să ningă. Și ce se întâmplă dacă Luke și cu mine plecăm într‑o plimbare rustică la țară? Și, în afară de asta, am vesta asta nemaipomenită din Patagonia de secole și n‑am purtat‑o decât o dată. Încerc să o mai pliez o dată, dar îmi scapă din mâini și cade pe jos. Doamne, asta îmi amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Dar tu chiar aveai de gând să pleci acasă? îmi răspunde, fără să se uite la mine. Ăsta e cel mai enervant când ieși cu Luke. Nu poți să‑l păcălești cu nimic. Mergem cam o oră printr‑o zonă rustică, ne oprim la o cârciumă să mâncăm de prânz, apoi mai facem o oră și jumătate până în Somerset. Pe la Blakeley Hall, sunt deja alt om. E atât de bine să ieși puțin din Londra - și mă simt deja proaspătă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care se cazează în camera alăturată. Intâlnindu-l apoi pe soțul doamnei, îmi spune că ei au cumpărat această casă, iar el a restaurat-o în întregime singur, ceea ce este admirabil. Recunosc calitatea a tot ce există aici. Casa păstrează aspectul rustic, dar totul este îngrijit, curat și cu bun gust. O construcție lungă, dreptunghiulară cu un hol lung și camere de o parte și de alta a holului în care există o masă cu un calculator unde se ține evidența pelerinilor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
bogată a unui măr bătrân, era un leagăn larg pe care se afla o pernă vărgată. Era o noapte caldă și senină, iar luna plină strălucea generos, astfel încât nu mai era nevoie să aprindă becurile electrice ascunse în niște felinare rustice din fier forjat. Era chiar mai bine așa, singur, pe întuneric, numai cu gândurile sale. La început, aflând că în zonă se află o șatră de țigani, întrezărise o rază de speranță. Acesta putea fi un indiciu prețios, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o facă pretențioasă; parcă și-a luat modelul nu de la o mare croitoreasă unde se îmbracă de obicei, ci din vitrina prăvăliei principale din Cavarna. Câteva zorzoane inutile, și la spate chiar un început de trenă. Totul nepotrivit pentru atmosfera rustică de acolo, și, de altfel, praful a bătut stofa și a făcut garniturile și mai caraghioase. Dar această haină dădea un farmec nou Ioanei, o arăta sinceră, îi bănuiam toate gândurile ei pentru mine, căci voise să fie elegantă ca să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
al umanității, dar am spaime și nu pot să fac prea multe sacrificii: hotărât, nu-mi place deloc aspectul ei, părul roșu, pistruii, silueta fără grații. Închid repede orice discuție și prefer să par superficial. De altfel, are unele obiceiuri rustice, exasperante, învățate din mediul unde a trăit. E ciudat cum exista în ea atâta sensibilitate, atâta jenă în fața fiecărei vorbe pe care o spune, atâta frică de ridicol și, în același timp, la masă te servește cu ușurință cu furculița
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vărul său, murmurând, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis: — Ceai... Tocmai mi-a fost livrată o piesă pe care i-o comandasem lui Yojiro, la Kyoto. Nu are modelele elegante ale unui ceainic Ashiya, dar are un farmec rustic care încântă ochiul. Se spune că ibricele noi nu sunt bune de nimic, dar, așa cum te-ai și aștepta din partea lui Yojiro, apa fiartă în ibricele lui este la fel de gustoasă ca apa din cele vechi. Intenționasem să-ți servesc ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
celeilalte, au trebuit să se oprească, însă nu și-au ridicat privirile. Urletele ne asurzeau. „Vai“, a zis mama, „pentru asta au iscat un război?“ Cortegiul a pornit. Ce îmbinare de nume grandioase le dăduse Marcus Antonius copiilor acelora, în comparație cu rusticul, republicanul Antonia, care-mi fusese destinat mie! Pe el îl chema Alexandros Helios, numele cuceritorului Babylon-ului și numele divin al Soarelui, iar pe ea - Cleopatra Selene, numele reginei din Aegyptus și divinitatea lunară. Erau gemeni. Astrologii din Aegyptus găsiseră semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
realizeze. Dar tânărul Împărat avea să plătească scump pentru proiectul său neterminat. Eleganța — Parcă s-au întors vremurile lui Julius Caesar și ale Cleopatrei, bombăneau bătrânii senatori. În timpul acelei faimoase iubiri, eleganța strălucitoare a curții faraonice căzuse asemenea grindinii asupra rusticei societăți romane, unde, de-a lungul a două secole, singura variație a îmbrăcăminții o constituise trecerea de la simpla toga restricta din perioada Republicii - în tablourile epocii, personajele îmbrăcate în togă sunt încremenite toate în aceeași postură, cu un braț îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Verhaeren (Facla, an V, nr. 133, 20 februarie 1914, semnat Crișan) anunță intențiile de popularizare a poeziei noi („Voi publica o serie de dări de seamă asupra poeților francezi contemporani, ca să se poată vedea mai bine tendințele poeziei moderne”). Simplitatea rustică, naturală a imaginilor și „claritatea clasică” sînt apreciate ca „un aspect nou și nebănuit al multiplului poet”: „În aceste poeme nu ni se sugerează imagini perverse și intelectuale, căci flamanzii lui Verhaeren vorbesc pe față și au ceva din asprimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasică” sînt apreciate ca „un aspect nou și nebănuit al multiplului poet”: „În aceste poeme nu ni se sugerează imagini perverse și intelectuale, căci flamanzii lui Verhaeren vorbesc pe față și au ceva din asprimea și seninătatea naturii. În Dialoguri rustice, convorbitorii nu mai sînt masele anonime, ci personalități distinse care umpleau înainte uzinele, străzile și cîmpiile. Verhaeren a înlocuit nevroza și tumultul cu calm și simplitate. Pe care Verhaeren să-l iubim mai mult? (...) Verhaeren știe să privească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rus Boris Mezențov. O altă notă conține vituperări caustice la adresa publicațiilor sămănătoriste: „Drum drept. D-l Iorga și-a scuturat de cristalele fulgurii ale naftalinei odăjdiile de sacerdot literar. Din cînd în cînd, corespunzător vomitivelor ingerate, scrie Făgețel și expectorează rustic Tomescu. Alte reviste: Flacăra, Zări senine, Versuri și proză, Jos Nemții, Tribuna, Făt-Frumos, etc...” Nu lipsesc mostrele de versuri stupide (extrase din I.U. Soricu, Scăunaru ș.a.). Coperta întîi a numărului al doilea înfățișează două femei sub un cer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de asemenea rezerve, chiar dacă nu vorbea despre asta pe față, ca în cazul lui Picior de Lemn. Popa Niță îi fusese și pe vremuri prieten lui Virgil, dar nu atât de apropiat. Fiu de țărani, el dusese o viață destul de rustică, până când ieșise preot. Vara se urca în căruță cu tatăl și cu frații săi și se ducea la seceră sau la coasă, pe când Virgil făcea excursii cu bicicleta lui franțuzească de curse sau petrecea cu nababul de Spirică Anastasescu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care spunea: - O s-o culci după ce mănâncă. Dacă nu-i trece chemăm doctorul. Apoi patronul se ivi pe neașteptate în coridor și-i duse într-un mic birou în care mai fuseseră și altă dată, mobilat într-un fals stil rustic, cu pereții împodobiți cu trofee sportive. - Luați loc! le spuse Lassalle, așezându-se în spatele biroului. Ei rămaseră în picioare. V-am chemat pe amândoi, pentru că dumneata, Marcou, ești delegatul sindicatului, iar tu, Yvars, ești, după Ballester, cel mai vechi muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Nathan, Rifka, Abigail, Abner, David, Lea. Apoi, firesc, fără grabă, pregătit parcă să primească aplauze ce i se cuveneau de mult, Începu să urce treaptă după treaptă. În centrul scenei acoperită cu o pâslă cenușie bine Întreținută, Între un scrin rustic și un cuier cu picior, trona un fotoliu Îmbrăcat În plus vișiniu. Lângă el, pe un taburet, se afla un patefon. În spatele lor, se vedeau un pat de alamă fără somieră, un paravan pictat, un lavabou și o mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Copacul Primii copaci pe care iam cunoscut bine au fost merii și perii din grădina casei unde mi-am petrecut copilăria. Poate că afirmația o să vă poarte cu gândul la o imagine rustică sau bucolică, Însă nici vorbă de așa ceva. Casa, lipită printr-un zid de o alta, era situată Într-o suburbie a anilor ’20 de la gura Tamisei, cam la șaizeci de kilometri depărtare de Londra. Grădina din spate era miniaturală - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fusese infernal, dar Susan nu voia să mărturisească acest neajuns. Îi era teamă de orice ar fi putut să strice acest nou aranjament. —Deci? Unde-o să stați la noapte? a întrebat Bill conducându-o către bucătăria spațioasă, în stil rustic, care încorpora și o terasă închisă splendidă, garnisită cu două canapele rotofeie, într-o nuanță de bej-cenușiu, și mai multe plante exotice. — Am făcut rezervare la hotelul Priory, l-a lămurit Susan. Îl știi? Cred că e doar la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care s-a deschis, lăsându-ne să pătrundem În curtea pietruită cu grijă. Am coborât fără un cuvânt și l-am urmat pe aleea care ducea spre fundul Împădurit al curții. Imobilul pe care Îl ascundea - un fel de vilă rustică, ceva mai mare - era cufundat În Întuneric. În momentul când am ajuns În fața intrării, tipul a bombănit ceva, n-am Înțeles ce, iar ușa s-a dat În lături, dar n-aș băga mâna-n foc că faptul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sudul Rusiei, a fost oprit, În timp ce traversa un pod, de un bătrân care părea un țăran cu barbă căruntă, Îmbrăcat Într-un cojoc. Îi ceru tatei un foc. În clipa următoare se recunoscură. Sper că bătrânul Kuropatkin, În travestiul lui rustic, a reușit să evadeze din temnița sovietică, dar nu despre asta-i vorba. Ceea ce mă interesează este evoluția temei bețelor de chibrit: acele bețișoare magice, pe care mi le arătase, fuseseră bagatelizate și rătăcite, armata lui se risipise și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]