KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...153 >

3,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

artiști cu-atîta vom câștiga mai mult în cultură și ca oameni, căci prin aceasta se familiarizează din ce în ce mai mult cu spiritul intim al {EminescuOpXIV 332} operei de artă și începe a înțelege mai bine intențiunile mai adânci ale poetului. Din nenorocire sânt mulți actori cari, într-o rolă sau într-alta, ajutați de-un fizic sau de-o mască fericite, produc niște efecte mai ca artiștii; dar când îi pui cartea-n mână și-l avizezi la puterea propriei lor imaginațiuni productive

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trebuie să se simtă osteneala ce-l costă de-a se reculege în rolul unui narator liniștit. Neliniștea internă ce-l animă pe Beaumarchais să se vadă cu deosebire în pauzele și întreruperile pe cari le conține narațiunea; aceste pauze sânt totodată espresiunea lucrărei interne a sufletului și espresiunea silinței de-a trage un văl peste marea lui turburare internă. Cu cât însă narațiunea s-apropie de sfârșit cu-atît mai liber se va descărca mișcarea sufletească a lui Beaumarchais, cu-atît mai

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Beau marchais are să nareze simplu. Diferitele pauze el le întrebuințează spre a se reculege și a se liniști. Și tempi[i] trebuie să fie colorați de-această silință internă a lui. Ultima întorsătură a narațiunei: "trădătorul ești tu, și fratele sânt eu! " trebuie să izbucnească ca un trăsnet din gura lui Beaumarchais. Cu cât naratorul știe a-și conserva mai mult timp masca sa de povestitor cu-atîta va face un efect mai mare când se va descoperi sub forma lui proprie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cari se sfarmă adesea fără de milă naturele cele mai escelente. Aceste tipuri ce par egoiste, cari pentru simțământul natural par a avea absolută nedreptate față cu tipurile ideale, pe când ele în realitate au și reprezintă un drept mare, aceste tipuri sânt prea ușor espuse unei concepțiuni triviale și nedemne, deși prin aceasta se pervertează și degradă adesea opera poetică. Aducem aminte de tipuri cum e: Carlos în Clavigo, Burleigh, Antonio Montecatino, Octavio Piccolomini ș. al. Un actor care nu vede în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
altora și cari se bucură de pieirea lor, acela are o concepțiune ordinară, pentru că el nu poate să vadă în ei pe reprezentanții unor interese obiective și să-i recunoască că, cu toată nemiloasa lor intervențiune în împrejurări, ei totuși sânt organele unor idei îndreptățite. Dintre toți aceștia cel mai espus pericolului unei concepțiuni ordinare e Carlos din Clavigo: o concepțiune care-ar vedea în el pe sarcasticul și calculatorul sfărmător a unei fericiri străine și pe sfătuitorul malițios a slăbiciunii

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dezlănțuiască puteri infernale, cari sânt decise de-a întreprinde lupta cu întreaga ordine morală a lumei. Și această o vedem așadar atârnând esențial de la concepțiunea ei ideală. {EminescuOpXIV 343} Ce se atinge de reprezentarea caracterelor istorice a căror chipuri ni sânt conservate, fizionomia lor reală ar [trebui] să-l neliniștească în genere prea puțin pe actor. El n-are să cerce a reproduce o asemănare ca-n portret, pentru că în cazurile cele mai dese el poate să dea caracterului o fizionomie din

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
al ei, și cumcă ar contrazice adevărului daca i-ar veni în minte de-a purta pe fiece braț cîte-una, și care formă e acea ce merită mai mult încrederea istorică, acestea și alte întrebări și cercetări de-asemenea natură sânt punctele împrejurul cărora se învîrtesc aciia cari merg cu esactitatea până acolo încît dau de pericolul {EminescuOpXIV 345} de-a fi mai esacți decât realitatea însași. Din această aprindere pentru adevărul istoric al costumelor, cu care pare a sta or

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai are decât o semnificațiune istorică. Ea totuși însă ni prezintă antiteza abstractă a acelor unilateralități judecate de noi, acelea a esactității necondiționate în costum. Costumul trebuie într-adevăr să urmeze oarecare trăsuri generale ale epocei, întru cât aceste trăsuri sânt combinate cu figuri anumite și întru cât ele aparțin fizionomiei caracteristice a epocei. Fantazia, la pronunțarea numai a numelor Ifigeniei, a lui Orest, Theseu și Iuliu Cesar, produce îndată înăuntrul ei anticitatea greacă și romană cu toate accidențele ei caracteristice

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în genere interese și coliziuni din viața modernă, atuncea și costumul are să ni-o reprezente aceasta într-o măsură oarecare. Astfel, deși Emilia, Galotti d. es., în privința relațiunilor sociale a răsărit în jumătatea a doua a secolului trecut, totuși coliziunile sânt atât de generale omenești, și [au] ajuns astfel pîn-în prezent încît nu ne trebuie deloc costumul istoric al acelui timp, ba încă, din contra, prin adoptarea lui ne-am simți închiși într-un cadru prea îngust. Numai trebuie să domnească

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
contrastul dintre bogatul independent și dintre cel lipsit de averi, toate acestea trebuie să se reflecte în costum față cu grosierul adevăr al naturei, fără însă de-a se scăpa din vedere bunul gust și părerea frumoasă. Unde aceste diferințe sânt marcate deja prin costum, precum sânt în costumele evului [-mieziu] și-n îmbrăcămintea spaniolă, în croiala-ntreagă și în stofă, acolo nu e nici un fel de greutate, și o greșală totală în alegerea costumului nu va prea fi cu putință

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cel lipsit de averi, toate acestea trebuie să se reflecte în costum față cu grosierul adevăr al naturei, fără însă de-a se scăpa din vedere bunul gust și părerea frumoasă. Unde aceste diferințe sânt marcate deja prin costum, precum sânt în costumele evului [-mieziu] și-n îmbrăcămintea spaniolă, în croiala-ntreagă și în stofă, acolo nu e nici un fel de greutate, și o greșală totală în alegerea costumului nu va prea fi cu putință. Însă o considerațiune mult mai aspră

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
contradicțiune cu relațiunile proprii ale unei persoane din piesă, efectul acestei calimități asupra întregului e foarte jenant. O podoabă necompatibilă cu pozițiunea individuală, o coafură, un giuvaer, o garnitură scumpă pe care individul ni le-arată pe conta rolei sale sânt erori simbolice și sânt și o dovadă că actorul n-a putut să se priveze de sine însuși în interesul misiunei sale și că n-a putut să-și sacrifice personalitatea sa. O dirigintă cu simț de arte are să-și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
asemănătoare simbolică de colori în îmbrăcămintea lor. Din costumul celor dintâi ar trebui să ni vorbească intuițiunea turburări și a unei aspirațiuni vii, în cele din urmă intuițiunea dulceței și unei simțiri pline de dor. Din puntul acesta de vedere sânt a se orândui alegerea colorilor și combinarea lor. Mai ales în combinarea colorilor e o putere simbolică esențială, o putere care are un efect cu-atît mai caracteristic cu cât privitorul se simte mai puțin mulțămit cu armonia numai naturală a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fundamental comun, că diferențele se arată abia în dezvoltarea caracterului. Astfel tonul fundamental al[lui] Sappho, Phadrei și Ifigeniei va putea să fie în esență unul și-același, fără privire la dispozițiunile sufletești cu totul varii din cîtetrei caracterele. Cîteștrei sânt chipuri ideale din lumea elină, din care să ni se arate deplina frumusețe a tonului, toată mărimea celei mai nobile eufonii de care e capabilă vocea umană; ca o copie a acelei vieți ideale căreia aparțin aceste chipuri. Dar, înăuntrul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se susține evidentă unitatea caracterului, fie situațiunile și schimbările simțămintelor cât de varii. Tonul fundamental e terenul anumit din care cresc și se ridică diferitele modulațiuni ale tonului ca espresiuni pentru diferitele simțăminte și afecte. De-aceea aceste modulațiuni nu sânt niciodată numai niște copii fără coloare a unor stări sufletești generale: a mândriei, amorului, tristeței, urei, ci ele-s totdeuna manifestări a unei vieți cu totului individuale. Numai prin asta afectele devin abia manifestațiuni de viață a unui caracter concret

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cel roșu, antiteza împrejurărilor de din afară e individualitatea caracteristică și internă a poporului însuși - aceasta trebuie să fie călăuza în labirintul istoriei, numai că individualitatea aceasta trebuie înțeleasă și trebuie înțeles totodată ca toate combinările sale cu întîmplările timpului sânt organice și conforme cu individualitatea însăși. O recepțiune fără ca partea caracterizatoare a faptelor să fie individualitatea națională nici nu se poate cugeta măcar. Fiecare situațiune a caracterului trebuie să se prezinte așadar ca rezultatul unei mișcări precese, și în înțelesul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
La lovirea aceluiași ciocan aurul va răsuna cu timbrul său senin și original, lutul, fierul și celelalte cu a lor. În șirul dezvoltărilor noastre am avut adesea ocazia de-a observa că cu cât mai multe momente ale artei noastre sânt implicate în viața internă a unui caracter cu-atît mai puțin ele pot fi comunicate prin învăț și doctrină esecutorului dramatic - și aceasta în nici un punct nu este mai adevărată decât în acesta al accentului etic, pentru că el e cel mai

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sine pătrunde într-atîta toate cercurile vieței, ar fi închipuirea cea mai deșartă de-a mai putea face ceva pe vrun teren fără inteligență și fără un cuget moral egal aceleia. Imperiul autorității pare că [e] pretutindenea răsturnat, acești zei vechi sânt aruncați în Tartar de cătră generațiunea cea jună a zeilor, într-un Tartar de unde nu mai e întoarcere la domnia lumei supraterane. Ba omul are într-atîta un instinct pentru puterea inteligenței încît îi simte puterea chiar acolo unde ea, prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
numai îi va feri de pusilanimitate în concepție și li dă curajul de-a lupta chiar cu defavoarea împrejurărilor. Această conștiință numai îi va ridica asupra tuturor considerațiilor de partidă și-i va asigura contra jocului intrigei, în care ei sânt mai în pericol de a cădea decât șefii oricărui al institut. Jocul intrigiii însă este tocmai acel venin care infințiază mai mult viața artei noastre și căreia poate adesea să-i fie chiar victimă. Un șef care se coboară însuși

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
rezultă neapărat din principiul liberei concurențe. Se-nțelege că acela căruia la montarea unei piese i s-a distribuit un rol are dreptul cel mai apropiat de posesiune, căci rolul i s-a distribuit cu supozițiunea cum că mijloacele sale sânt cele mai apte pentru reprezentarea cutărui tip; deși adesea în realitate nu decide la distribuirea așa-numitelor role strălucite decât relațiunile cele mai spurii, sau cel puțin au o parte mai mare în formarea deciziei directorilor decât inteligența. Dacă din

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lui solitare, va să zică role ce și le-a ales cu predilecțiune, prin urmare liber de a-și face o dată și sie însuși o plăcere, atunci el este chemat pe calea deschisă, iar cei ce se află în posesiunea unui rol sânt necesitați la o nouă silință și la un studiu continuat, ca să nu rămâi în urma rivalului lor. Cine însă ne-ar obiecta cum că atunci nu rar mulți actori, din necunoaștere totală a proprielor lor facultăți, ar face cereri neîmplinibile, aceluia

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să se deschidă teren pentru emulațiunea liberă, cu înlăturarea cea mai mare posibilă a tuturor abuzurilor {EminescuOpXIV 364} ce pot izvorî din asta, unită cu considerațiunea datorită primului posesor a unui rol, precum și cu respectul față cu publicul, toate acestea sânt treaba unei direcțiuni inteligente, binevoitoare și pătrunsă de interesele artei. Nouă ne-a fost numai de stabilirea principiului liberei concurențe, cari nu se prezintă prin rațiunea obiectului, fiindcă în esecuțiunea sa trebuie să aibă urmările cele mai priitoare pentru dezvoltarea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dezvoltarea artei noastre. A face un șir de propuneri speciale cum, în esecuțiunea principiului, ar fi mai bine de împăcat diferitele interese, cum să nu se nedreptățească atât cerințele obiective ale artei cât și cele subiective ale artistului, toate aceste sânt firește afară de domeniul opului nostru, care are de-a dezvolta arhitectonica artei, nu de-a compune un cod al legislațiunii scenice. Al doilea moment atinge modul cum este chemată la viață opera poetului însuși. Dacă reprezintarea scoposește de-a ni

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de a îmbla după posesia figurelor clasice, cari pe baza lor de granit își bat joc de valurile timpului și cari-l stimulează totdeauna din nou, căci au facultatea de a descoperi ochiului poetic tot din ce în ce mai multe taine. Tipurile clasice sânt așadar cultul propriu pentru un artist, sărbătoarea vieței lui, în cari el își complace și se gustă oarecum pe sine însuși, după ce-a lucrat în sudoarea feței sale pentru interesele zilei și s-a luptat cu mizeriile artei. Pregătirea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sau ar fi stimulați la [o] reformare a tipului. Și fiindcă numai inteligența ar avea să decidă, iară nu. autoritatea exterioară și formală, ar fi deschis un teren deplin și pentru discusiunea liberă. Puterea inteligenței și influința unui spirit superior sânt atât de hotărâtoare încît cel nechemat nu se poate ridica asupra cercului lui natural, nici poate să ia refugiu la o stăruire asupra unei închipuiri prejudecate sau prin o hărățire asupra dreptului, pentru că libertatea expresiunii îl alungă din șănțuirea îndărătniciei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]