6,550 matches
-
să te strângă doar timpul șă-ți cânte a toamnă ruginită sub lese să-ți plângă-nserarea dintr-o iarnă argintul. Te slobod uitare în cântare de valuri din tine să muște arcușuri căscând să-ți soarbă veninul blestemat prin pocaluri săgeți de mărgeanuri să te muște dansând. Te slobod uitare în hrisoave de ceață cerneala să-ți curgă bâjbâind oarbă cerul luceferi să-ți coasă pe sub aripi verdeață prin Raiul de umbre să-ți adie doar gerul. Autor Doina Bezea Referință
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
sală, solemn ca o statuie și elegant în gesturi ca un șambelan de la curtea lui Ludovic al XIV-lea, mergând într-o parte cu mâna stângă la spate, iar cu cea dreaptă cu palma orientată-n sus pe post de săgeată, le indica cum să se strecoare printre mese pentru a ajunge la soții Pleșoianu.Cei doi soți împreună cu Gilă s-au ridicat în picioare la apariția lui Mihai și a logodnicei sale, statuia mișcătoare a tras un scaun, a invitat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
-n ramuri de brad și cu o gheară încearcă să mai stoarcă tămâia, scoarța zbiară, nu vrea să-și dea ofranda ce se-nălța la zei, mai bine chihlimbar pe trupuri de femei... Și cerul se răzbună și-aruncă cu săgeți de fulgere, de tunet, spălând cu ploaie vieți, și plouă, e furtună ...și bradul se despică, se-aprinde și se crapă ca un pahar de sticlă, un turn de mânăstire mai fumegă în noapte ducând spre cer păcatul purificat prin
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
pe picioarele ei ,simțeam cum trupul se destinde abandonându-se în brațele mele. Am continuat masajul cu mișcări lente pe toată lungimea picioarelor, am mers cu masajul pe întregul trup cu insistență în jurul sânilor albi, tari, cu vârfurile ca niște săgeți. Trupul fetei devenise moale, destins, frenetic, primitor, mâinile ei într-o pornire plină de dorință s-au încolăcit în jurul gâtului meu. Era momentul descătușarii celor câteva zile de când eram împreună, frenezia ne-a cuprins pe amândoi, trupurile au prins să
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
-Maria adună-i pe toți în biroul meu. Olga a deschis ușa a intrat în birou, iar pe Eugen l-a lăsat în anticameră să intre cu restul personalului. S-a așezat confortabil în birou, prin trup i-au trecut săgeți, un flutere bezmetic alerga prin stomac, capul începuse să-i vâjâie ușor, mâna-i tremura pe pix, a strâns pixul în mână până ce l-a rupt, gata cu emoțiile, ce dacă a stat el pe scaun, acum sunt eu și
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
spună rugăciunea și să înghită o gură de aghiazmă, când telefonul a început să sune. I s-apărut că în acea dimineață telefonul suna mai tare, parcă era nervos din cauza cuiva nevăzut. Cu teamă a luat telefonul să răspundă, o săgeată îi trecuse prin inimă, se gândea la fata ei care era plecată în străinătate, a spus un „alo„ moale, în receptor s-a auzit un glas slab de bărbat: -Mamă Lăzărico vino repede la mine! -Tu ești Florică mamă? -Femeii
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
continuu, nu voia ca bolnavul să observe schimbarea din privirea ei. -Ei și dumneata, știi bine cât l-am căutat! -Eu nu știu, păcatele mele, știu doar ce mi-ai spus tu. Ochii negri ai lui Corcoduș începuseră să arunce săgeți prin cele două luminițe jucăușe. -Acu’ te las, vrei să-ți dau să mănânci? -Nu, lasă că mănânc mai târziu. Sunt obosit, vreau să dorm! Dintr-un gest matern femeia s-a aplecat și l-a pupat pe frunte. Apoi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
ceea ce rămâne!”. Și Lazăr Lădariu, în această viață de trei sferturi de secol, este și rămâne ceea ce face de când a intrat pe poarta cetății! Adică, Un Luptător, aprig mânuitor al cuvântului de foc, al verbului de oțel, al vorbelor de săgeată, care s-au unit în unul și același binecuvântat talent hăruit de Dumnezeul nostru! Un Luptător fără spaimă, fără răgaz, și fără prihana sufletului dăruit idealului său greu de ucis, prin care și-a dorit națiunea mereu unită în Leagănul
Lui Lazăr Ladariu, Omul cu suflet de Ţară. [Corola-blog/BlogPost/92414_a_93706]
-
sală, solemn ca o statuie și elegant în gesturi ca un șambelan de la curtea lui Ludovic al XIV-lea, mergând într-o parte cu mâna stângă la spate, iar cu cea dreaptă cu palma orientată-n sus pe post de săgeată, le indica cum să se strecoare printre mese pentru a ajunge la soții Pleșoianu.Cei doi soți împreună cu Gilă s-au ridicat în picioare la apariția lui Mihai și a logodnicei sale, statuia mișcătoare a tras un scaun, a invitat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
sală, solemn ca o statuie și elegant în gesturi ca un șambelan de la curtea lui Ludovic al XIV-lea, mergând într-o parte cu mâna stângă la spate, iar cu cea dreaptă cu palma orientată-n sus pe post de săgeată, le indica cum să se strecoare printre mese pentru a ajunge la soții Pleșoianu.Cei doi soți împreună cu Gilă s-au ridicat în picioare la apariția lui Mihai și a logodnicei sale, statuia mișcătoare a tras un scaun, a invitat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
schela să se prăbușească!’’. Sună frumos, foarte frumos aceste versuri, deși nu credem că tăcerile, oricât ar fi de solzoase, au cum să facă schela să se prăbușească, ci poate doar să înflorească... Adică să prindă rădăcini și să urce, săgeată fulgerătoare, spre cer, precum legendarul, miraculosul vrej de fasole din poveste... Atât de suculentul, gâlgâitorul volum de 766 de pagini al lui Theodor Răpan este, vrând-nevrând, prin gustul călătoriei de neînfrânat, o hologramă(pseudo?) a capodoperei lui Cervantes: Don Quijotte
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
intimă, secretă, dintre învățător și discipol, și era, totodată, un îndemn la liniște și pace sufletească, la înțelegere și iubire reciprocă. Silaba ,,Om’’ deschide calea cunoașterii lui Brahman. Importanța acestei silabe este relevată printr-o frumoasă metaforă: ea este arcul, săgeata este sufletul, iar ținta este Brahman, după cum aflăm din Mundaka-Upanișad’’. Atât de obsedat de daimonul exprimării clare, pe înțelesul tuturor eventualilor ucenici, și al respectării spiritului cvasi-matematic al demersului său a fost profesorul Ovidiu Ghidirmic încât nu s-a abătut
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
ne uitam la unelte și la traistă, ne-a repezit: - Hai, cucoanelor, că nu vă stricați manichiura! Învățați-vă cu greul și răbdarea. Treceți imediat la treabă! Ultimele vorbe ni le-a spus pe un ton șuierat, azvârlite pe vârful săgeților din privirea sa oțelită. Așa ne-a energizat și ne-a transformat în executanți docili și cuminți. Toți lucram în tăcere ca niște roboți programați să execute cu exactitate mișcările prevăzute în manualul de semănat arpagic. În urma noastră straturile greblate
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
și de- apăsătoare. Atunci când taci, fiindcă n-ai chef de vorbă este ceva ,dar dacă taci atunci când vrei să strigi, este cu totul altceva. Și el simțea c-ar fi dorit să urle ,un urlet de fiară răpusă de o săgeată înfiptă direct în inimă.... Motoarele au început deja să se tureze. Trei sunete scurte dar grave, anunță că mastodontul intenționează să se urnească ... O zvâcnitură și marea li se deschide în sfârșit, din întuneric. „ Și cam atât cu România .... Oare
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
livezi de meri și peri înfloriți, apoi prin grădini înmiresmate, ca „un fir de trandafir”. După aceea, simțeam că mă fac tare ca fierul, că am în mână o sabie „iute ca oțelul”, iar apoi alerg prin cer „iute ca săgeata”, retezând în dreapta și-n stânga capete de balauri și zmei. Când auzeam „La anul și la mulți ani!” aterizam direct în pat, pe rogojină. Ridicam capul, zâmbind enigmatic. Nimeni nu știa pe unde călătorisem eu. Doamne, ce fericit eram! Și
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Desfigurează sufletul omului, rânduiala spirituală, îmbracă haina hidoșeniei. Vasile cel Mare, arhiepiscop din secolul al IV-lea, născut în Pont, unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini, spunea că, așa cum săgețile care pleacă din arc când întâlnesc un obiect dur se întorc către arcaș, în același fel se întorc acțiunile invidiei, fără să provoace tristețe celui invidiat, „rănile acestuia devin ale invidiosului”, spunea el. În cartea Mitropolitului Hierotheos Vlachos - teolog grec
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
a atinge cupa din alamă, ca și când un junghi i-ar fi străbătut ciotul. — Messere, Îmi zgândărești o durere veche. Dar Îți voi răspunde. Pe când, alături de tovarășii mei, apăram ultimele ziduri, sub soarele torid al păgânilor, am fost rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o cum venea către mine și abia am avut vreme să mă feresc cu mâna. Vârful săgeții mi-a trecut prin mănușă. De Îndată otrava a Început să-mi urce În trup, așa cum hoardele barbarilor urcau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îți voi răspunde. Pe când, alături de tovarășii mei, apăram ultimele ziduri, sub soarele torid al păgânilor, am fost rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o cum venea către mine și abia am avut vreme să mă feresc cu mâna. Vârful săgeții mi-a trecut prin mănușă. De Îndată otrava a Început să-mi urce În trup, așa cum hoardele barbarilor urcau pe bastioanele noastre. Iar trupul meu nu rezista, slăbit de luptă, și ceda... Glasul lui Baldo Înghețase. Prin fața ochilor săi păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și călcând ca și cum Furiile Însele i s-ar fi rotit În jurul capului, ori cei patru călăreți ai Apocalipsei ar fi galopat alături de dânsul. Fiecare mușchi al trupului Îi era Încordat până la chin. Avea senzația că, dintr-o clipă În alta, săgeata unei arbalete i-ar fi putut rupe șira spinării. Abia după ce ajunse În stradă Începu, Încetul cu Încetul, să se destindă. Afară Își regăsi escorta, care rămăsese aliniată În fața treptelor. Îi văzu Înciudat pe poltronii aceia cum se hlizeau, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întâlnire cu vinovăția, strigă În timp ce se Îndepărta fără să se Întoarcă. Ați fi făcut mai bine să beți vinul acela, dumneata și ceilalți priori. Acum ați visa, În loc să trebuiască să vă treziți. Între timp apăruse unul din arcașii mercenari, cu săgeata potrivită În arbaletă. Se aplecă Într-un genunchi țintind cu grijă spre spinarea lui Dante, care se Îndepărta. Mâna lui Cecco Angiolieri Împinse arma În sus, deviind săgeata, care se pierdu peste capul fugarului. — Stai. Și-a făcut deja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trebuiască să vă treziți. Între timp apăruse unul din arcașii mercenari, cu săgeata potrivită În arbaletă. Se aplecă Într-un genunchi țintind cu grijă spre spinarea lui Dante, care se Îndepărta. Mâna lui Cecco Angiolieri Împinse arma În sus, deviind săgeata, care se pierdu peste capul fugarului. — Stai. Și-a făcut deja un mormânt de cuvinte, zise el arătând spre poet. Acolo va fi Îngropat. Străbătu drumul care Îi mai rămăsese gâfâind, apelând la ultimele sale puteri. În fond, revolta aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
decepționez: nu cu asta m-am ocupat. Și Eveline aproape că mi-a aruncat În față pe masă un vraf de hârtii Înnegrite cu cifre și litere așezate În diverse poziții, combinate În fel și chip, unite Între ele cu săgeți de diferite culori, grupate și regrupate la nesfârșit... - Din nefericire, la capătul zilelor și al nopților mele de veghe, m-am ales doar cu o admirație nebună pentru criptografie, criptografi, criptologi, riga Crypto și Lapona Enigel - chestii d-astea... - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
găsească. Ce să fac? Oamenii mei tremurau, caii legați peste bot să nu necheze se foiau... Și odată îmi vine gândul ăl bun! Și fac semn unui arcaș să vină lângă mine, și-i spun la ureche: ia trage-o săgeată-n direcția aia! Ăsta scoate arcul, trage, săgeata zbârr... nimic! „Ia trage și-n direcția aia!” Nimic! „Ia trage puțin mai la stânga!”. Săgeata zbârr... și numai ce auzim: „Ai, ai, mamușca maia!”. Acolo erau! Chem pe toți cei șapte arcași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
legați peste bot să nu necheze se foiau... Și odată îmi vine gândul ăl bun! Și fac semn unui arcaș să vină lângă mine, și-i spun la ureche: ia trage-o săgeată-n direcția aia! Ăsta scoate arcul, trage, săgeata zbârr... nimic! „Ia trage și-n direcția aia!” Nimic! „Ia trage puțin mai la stânga!”. Săgeata zbârr... și numai ce auzim: „Ai, ai, mamușca maia!”. Acolo erau! Chem pe toți cei șapte arcași pe care-i aveam, îi așez pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și fac semn unui arcaș să vină lângă mine, și-i spun la ureche: ia trage-o săgeată-n direcția aia! Ăsta scoate arcul, trage, săgeata zbârr... nimic! „Ia trage și-n direcția aia!” Nimic! „Ia trage puțin mai la stânga!”. Săgeata zbârr... și numai ce auzim: „Ai, ai, mamușca maia!”. Acolo erau! Chem pe toți cei șapte arcași pe care-i aveam, îi așez pe două linii, unii-n genunchi, alții-n picioare, și le arăt direcția bună. Ce-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]