2,533 matches
-
Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga vântului, și-o ploaie de vară spală poverile ascunse în frunziș; în miez de noapte, când toată lumea doarme liniștită, ielele joacă destine vechi și noi în jurul copacului. Când zilele-mi vor fi pe sfârșite, îmi doresc, la rădăcina
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
vremea ca un gând,/ Când Universul tot e Veșnicie?/ O parte-am fi putut din el să fim,/ Arzând constant, o singură făclie...// De unde nebunia de-a trăi,/ Într-un amurg, scânteia tinereții?/ Ce taină poartă sufletul, ce răni,/ De saltă peste trupul meu nămeții?” (Suav de luna nouă). Interogațiile retorice apar deseori în poeziile sale, căci “omul este un ghem de întrebări”, așa cum zicea Petre Țuțea. O astfel de poezie, care coboară în adâncurile gândului, intitulată ” Sub vremuri”, e alcătuită
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
șinsti, firești, cî sari, când țara îl șeri, însî, astâz,... mă lovești! șî i-am zîs, di ci dai uăi? nu mai ești frati cu mini? ci vrai, uăi, îi doar război, șî ț-o trag cum sî cuvini! îi sălta pi cap cascheta, șî-ni trăge la pumni de-a valma. - lasî, uăi, sî plângî mă-ta, doar nu vrei sî plângî mama! i-am răspuns, primind ciubota drept în noada curului: ghini, uăi, trăi-ț-ar mă-ta! dă
LUMRADNAJ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361685_a_363014]
-
din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Dac’-ai știi să citești Peste urme de timp... Calea vieții nescrisă de legi, Peste care și tu Ai lăsat destul rău, Poate atunci ai putea să-nțelegi; Cum atâtea căderi S-au săltat din noroi Printre lacrimi pierdute-n șiroaie, Cum atâția părinți Și atâția copii... Au pierit, fără rost, prin războaie. De-ai putea să citești Printre umbre de vieți, Prin tăcerea luminii... atunci Ai putea să-nțelegi, Cum atâtea dureri Se
MAI ÎNTREABĂ FEMEIA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351831_a_353160]
-
iunie 2013 Toate Articolele Autorului piciorul tău arcuit fin ca o dantelă a curcubeului peste norii albi când alergi desculța în nisipul mării nu știu ce este dacă nu steag al divinității pus să ucidă starea de om sânii pe care ii salți deasupra apei ca o morgana în limpezirea serii pot să fie sunt frescă de lumină ce-atrage marinării în porturile scufundate în adînc buzele moi ca o întrupare de tremurânde stele strânse în sărut ele singure pornesc războaie lupte scufundă
TU NU EŞTI, CUM S-AR SPUNE, FRUMOASĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351940_a_353269]
-
ILUZIE SPRINȚARĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului îmi gâdilă numai o nară un vânt călduț de primăvară și o iluzie sprințară mi-aprinde dorul de-o mioară o văd cum saltă ca morgana cuțitul răsucind în rana ce astăzi iar mi se deschide și o tratez cu sulfamide prin rogvaiv de curcubeie se-nalță fum de carne arsă și unduindu-se-o femeie îmi toarnă vin de tămâioasă și amețit de
ILUZIE SPRINŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352008_a_353337]
-
muci S-a pornit către Tecuci Și-a luat cu ea-n mașină, Ș-o sticlă de tescovină Ca să-i țină companie, Dacă sete o să-i fie. Iar în vad pe la Gâzoi I-au ieșit în față doi Ș-au săltat-o ca valiza Ca să-i facă analiza. Au plimbat-o la spital În spectacol infernal Ca să-i vadă alcoolemia Dacă depășește mia. Și spre marea lor stupoare Au văzut că vaca are, Dar se ține pe picioare C-o ambiție
VACA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352335_a_353664]
-
1312 din 04 august 2014 Toate Articolele Autorului Hai să-ți trag o poezie hai urâto că se poate ca să vezi fir-ar să fie cum înot în cer pe spate Hai urâto că se poate uite valul cum te saltă norii-s parcă niște brațe viața însă e o baltă Uite valul cum te saltă ca să vezi fir-ar să fie moartea este mai înaltă hai să-ți trag o poezie Hai urâto că se poate să înoți în ea
POESIS NONSTOP de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352351_a_353680]
-
urâto că se poate ca să vezi fir-ar să fie cum înot în cer pe spate Hai urâto că se poate uite valul cum te saltă norii-s parcă niște brațe viața însă e o baltă Uite valul cum te saltă ca să vezi fir-ar să fie moartea este mai înaltă hai să-ți trag o poezie Hai urâto că se poate să înoți în ea pe spate Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: POESIS NONSTOP / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN
POESIS NONSTOP de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352351_a_353680]
-
cuțitul meu căzu Și-asta ... de vreo șapte ori; A fost clar un accident Și-am vrut să-l salvez, atât, Când gagiul, violent, Lanțul mi l-a pus de gât, Însă ce-i mai eronat, Că i-aș fi săltat și-un pol, În dosar fi'nd menționat C-avea portofelul gol, Iar de ceas ... nici n-a avut, Scrie-ntr-un proces-verbal, Și dacă-i de necrezut S-o declare personal, Fi'n'c-atunci e de prisos Ca
CAZ PENAL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352392_a_353721]
-
ajuta la naștere, Sfânta Fecioara Maria străbate drumul din Galileea până în Iudeea spre a se întâlni cu rudenia ei. Intrând în casa preotului Zaharia, ea salută pe Elisabeta. La auzul închinării Mariei, Elisabeta se umple de Duhul Sfânt: pruncul îi saltă în pântece, bucurându-se de apropierea Mântuitorului zămislit, iar ea strigă cu glas mare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu? Că iată, de cum a
DESPRE PRASNICUL BUNEIVESTIRI SAU ÎNCEPUTUL MÂNTURII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350499_a_351828]
-
zămislit, iar ea strigă cu glas mare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu? Că iată, de cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, săltat-a pruncul de bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut că se vor plini cele spuse ei de la Domnul“ (v. 42-45). Răspunsul Mariei arată că ea a înțeles și și-a asumat rolul pe care Dumnezeu
DESPRE PRASNICUL BUNEIVESTIRI SAU ÎNCEPUTUL MÂNTURII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350499_a_351828]
-
Acasa > Impact > Scrieri > DAN, DANSEZI? Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1244 din 28 mai 2014 Toate Articolele Autorului - Dan, dansezi ? Mă aflam într-o siditecă. O însoțeam pe nepoata mea Cristiana, care intrase în discoteca alăturată. Acum probabil sălta pe o melodie re-pop, cel mai probabil Ciuleandra remixată, ultimul hit la modă. Cristiana era la curent cu toate noutățile dar, ca toți cei de vârsta ei, nu făcea nici o diferență între Beatles și Queen. Pentru asta apăruseră siditecile, săli
DAN, DANSEZI? de DAN NOREA în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350593_a_351922]
-
Autorului Când îmi țipă tăcerea prin dor Și-ntre liniști... durerea m-adie, Numai tu mă poți trece ușor, Și-aș fi vrut... să te scriu, poezie. Te-am văzut la un poale de munte Clipocind picături de izvor, Se săltau ciocârlii să asculte Cantul tău, din cuvânt, 'nălțător. Te-am zărit, pește lumea uitată În iubiri, de perechi, pe ălei Într-un picur de vânt, agățata, Peste ramul cu florea de tei. În demultul cuvintelor tale... Unde floarea plăpânda, de
AŞ FI VRUT SĂ TE SCRIU... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350605_a_351934]
-
rărindu-se ușor ... Prin crengi înalte și spice de argint/ Se-aud plutind fărâme de răcoare ... . Pe geamul înstelat cu smalț de gheață/ Privirea-și reazimă melancolia ... O, mâna mea aleargă pe hârtie/ În noaptea ca o sală de-așteptare ... Saltă, prin spațiul nins, copilăria ... Tata e sculptat în poarta așteptării ... Din crin în crin iubirea noastră trece ... Plutește-n rugăciunea-ntârziată/ sărutul depărtărilor. Liliana Petcu a urmat cursurile Facultății de Litere din Cluj-Napoca și a tipărit în 2012 volumul Poezia cuvintelor
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
de voiaj, verzuie, și aia cu rotile. Avea o bluză albă, ca o iie de artizanat, sub care se vedea un bust ușor bronzat, în contrast cu albul și un sutien tot alb, ce prindea, elegant și decoltat, două comori feminine, care săltau neastâmpărate la fiecare mișcare. Pantalonii negri, mulați pe picior, aveau o strălucire ce dădea un farmec aparte ținutei sale generale, într-un cuvânt îmi plăcea din prima clipă. Ne încercau pe amândoi emoțiile și jena... Cu buchetul de trandafiri în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
și viață. Nu se poate să scrii și să nu te raportezi la Nichita. E un bagaj necesar, pe care trebuie să-l porți permanent, pe dinăuntru, o dulce povară care nu te împovărează, ci îți ușurează poverile și te saltă el pe drum în loc să-l cari tu, așa cum, pe Monseniorul Vladimir Ghica îl ducea bagajul, purtându-l săltat, acolo unde trebuia neapărat să ajungă. Este duhul din noi care ne poartă pe aripile sale. Nichita este pentru mai tânărul coleg
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
ceai îl voi plăti c-un bon de masă, Uitat în fracul strâmt și demodat. Contesă, toamna asta nu mă lasă La mine să te chem, iar, în palat. Te invit la dans, doar noi într-un tangou. Crivățul ne saltă prin mansarde. Turțurii vor crește trași la indigou. Niciun foc în vatră nu va arde. Vom dansa pe gheață până la finiș, Înotând prin valuri de zăpadă. Azi, contesă, suntem titluri de afiș, Dar mâine... cortina o să cadă! Referință Bibliografică: E
E TOAMNA ASTA CA O AGONIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351299_a_352628]
-
atârnate de acel scaun înalt, mobil și incomod, purta un gen de sandale romane, cu toc de doi-trei centimetri, legate până sub pantalon cu șnur de culoarea bluzei largi, croită parcă anume să scoată în evidență sânii frumos modelați ce săltau liber la orice mișcare a brațelor ori a bustului drept și bine proporționat. - Cunoști bine localul și..., am încercat eu să leg o conversație mai mult cu brațele decât cu vocea, după ce am ciocnit ușor paharele în acel vacarm. - Nu
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
de student... și spera că va absolvi cândva o facultate. Se lăsase întunericul și ne deplasam încet pe țărm, câtre plaja Modern. Am lăsat în urmă portul, ocolindu-l, apoi am coborât pe nisipul încă destul de cald. Admiram valurile ce săltau necontenit învăluite în cununa lor de spumă și lăsam picioarele să fie asaltate de rămășițele zdrențuite în contact cu țărmul. Cu încălțările în mână, mergeam încet, în tăcere, furați de frumusețea spectacolului nocturn și de gândurile noastre... - Nu vrei să
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
a surprins nepregătit, dar... am acceptat cu plăcere. Ea nu avea costum de baie și a cerut scuze că nu poartă sutien. Nici nu era nevoie. Cu atât mai mult cu cât avea piept foarte frumos și, văzându-l cum saltă liber și vioi la fiecare mișcare, parcă mă simțeam mai curajos ori "stimulat", precum îmi spuneam în gând, necăjit pe mine însumi că eram încărcat de emoții. Apa nu era atât de rece precum părea la prima atingere. Ținându-ne
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
valuri cu trupurile pregătite pentru joacă și înot. Ea făcea pluta foarte bine iar mie îmi plăcea să trec pe sub valuri, să-mi întind brațele către înainte ieșind aproape deasupra hăului format în urma fiecărui val, așteptând ca următorul să mă salte și de acolo să mă arunc pe sub cel ce venea în trombă parcă mai semeț decât înaintașul său... Când am ieșit și am mers pe nisip, suflam amândoi greoi, semn că mișcarea a fost continuă și apa destul de rece, totuși
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
sub titlul „Deșteaptă-te, române!” a devenit marșul revoluționarilor români de la 1848. Vorbind despre imnul țării, îmi vin în minte imnurile României: în 1832, „Imnul Moldovenilor”, în 1834, „La domnitor și steag”, în 1848, „Un răsunet” sau „Deșteaptă-te, române”, „Saltă române” și „Marșul lui Iancu” mai cântau pașoptiștii. Pe vremea lui Al. I. Cuza, în 1861, în urma concursului s-a ales „Marșul triumfal”, iar după 1866 devine imn „La domnitor și steag”. Din 1881, pe timpul regelui Carol I de Hohenzollern
INIMA STRĂVECHE A ŢĂRII de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350930_a_352259]
-
Dar și ideea nopții reapare, de data aceasta prinzând culoare: „Ce neagră-i noaptea ta albastră” (Sonetul singurătății). Muzical și colorat este și Sonetul bunicii:” Spre rădăcini se frânge lin otava/ Visând verzui la foșnetul de coasă,/ Măceșul gol își saltă arhitrava/ Cu măciulii roșcate, lângă casă”, la fel ca și „Sonetul felinelor în rut”: Din capul uriaș mugește marea/ Cătând în aer scâncetul femeii ” sau bacovianul sunet din „Sonetul galben”: Se prăbușește frunza obosită/ De friguri adunate în nervură,/ Covorul
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
toate se privesc în vid, avide. * Nimic, nimicul, însetatul nimic, petele, unduitoare, șerpuiesc peste perdea, nimic, la fel cu miriada de stropi, stropi rătăcitori purtați de vânt peste mare în fața falezei dimineața merg la nimicul lor, vin din nimicul lor, saltă, urcă, coboară, traversează aerul orb și se-ntorc la apa fulgurantă. * Înveșmântează-te cu acest nimic, trup din umbră. Acele semne, soarele, reflexele ce dansează, au oare mai puțină existență sau zvâcnet decât mâinile, ochii, cuvintele tale? Nimic sunt, totuși
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]