6,936 matches
-
Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese din încăpere în aceeași plutire ușoară cum intrase. Încăperea este cuprinsă de o liniște totală. După scurt timp, pe coridor se aud pași grăbiți, apoi alți pași șovăitori și în fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-te, fetița mea ! Ai văzut-o, nu o poți ajuta cu nimic mai mult. Eu mai rămân până mă dau afară..." Degetul lui Victor îndrăznește să se strecoare sub elasticul verde care fixează masca de pe gura Dorei și simte șanțul săpat în carne. Deplasează ușor poziția strânsurii și masează brazda de pe obraz. Oare i se pare sau vede sub mască buzele Dorei care se mișcă și citește pe ele : Nu pot încă vorbi... Mai povestește-mi..." Inima lui Victor a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
își șterge fața cu o batistă enormă în carouri bleu. Dora îl poate studia mai bine. Așa cum se putea presupune din culoarea bărbii, nu este tânăr ; în jurul ochilor străjuiți de gene dese, lungi și negre de parcă ar fi rimelate, este săpat un păienjeniș de riduri vizibile chiar și la lumina slabă din sala glacială. "Bărbații ! Știu să-și disimuleze bine anii lăsându-și barba să crească", gândește Dora cu ironie. Trebuie însă să recunoască că bărbatul are trăsături frumoase, regulate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încep să iasă doi câte doi pentru a se opri apoi în grupuri mici, în care cuvinte molcome par a pune la cale destinele omenirii. Cojoace albe, sumane negre, cușme înalte și broboade multicolore înaintează fără grabă pe făgașul alb săpat în omăt de pașii lor în dimineața aceleiași zile pașnice. Sărut mâna pentru masă, Ștefana ! Totul a fost delicios, dar ciorba acră de gâscă cu tocmagi, cum numai tu știi să faci, le-a întrecut pe toate, exclamă Ciprian ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în vârstă Ulitia, ajutată de cel mai tânăr Vasili de pescuit, vânat, lemne de foc. Și toate astea fără să fi avut încă habar ce muncă vom avea de făcut ca deținuți. Olga, Ana și Iuliana s-au apucat să sape un adăpost în pământ, iar Ulitia și cu mine am cules ierburi și crengi ca să acoperim și să căptușim viitorul nostru bârlog. Minodora se juca cu Vasili printre copaci și ierburi, fără să își dea seama, dragii de ei, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar două pufoaice și trei perechi de pâslari așa că puteam ieși afară doar pe rând. Iuliana, care era cea mai îndemânatecă, a dublat "ușa" bordeiului cu unica blană jerpelită de ren pe care o obținusem. Norocul a fost că bordeiul săpat în pământ păstra bine căldura, iar lemnele nu lipseau. Nu-i vorbă că șapte persoane îngrămădite într-un spațiu atât de strâmt, produceau și ele "căldură animală". Trebuie însă să recunosc că promiscuitatea bordeiului nostru cu totul neîncăpător pentru șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prezența mea îi făcea bine. Mai puteam să rămân o noapte, Ajunul Crăciunului era abia a doua zi, deci am dat urmare rugăminții lui. Se simțea bine, plăgile se descongestionaseră, bășicile se resorbiseră și am putut vedea cicatrici deschise, adânc săpate în pulpele picioarelor. Fără să îl întreb mi-a mărturisit că fusese și el deținut ca și noi, printre primii aduși în Siberia în anul 1920. Era tânăr ofițer în Armata finlandeză care luptase alături de Gărzile Albe și fusese făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
așezat pe pământurile aistea românești, izgoniți fiind de samavolniciile țarului Petru din ținuturile noastre. Nu o dată am plătit cu sângele multor vieți priceperea asta a noastră în ale copcăritului. Numai la Fântâna Albă au fost executați toți cei care au săpat gropile comune pentru miile de români secerați de kalașnikoavele Armiei Roșii. S-au prăpădit destui și în timpul războiului, că-i duceau la săpat decuncuri, apoi la copca de la Canal, prin Bărăgan la irigații și la stăvilarele de pe Bistrița. Și lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
asta a noastră în ale copcăritului. Numai la Fântâna Albă au fost executați toți cei care au săpat gropile comune pentru miile de români secerați de kalașnikoavele Armiei Roșii. S-au prăpădit destui și în timpul războiului, că-i duceau la săpat decuncuri, apoi la copca de la Canal, prin Bărăgan la irigații și la stăvilarele de pe Bistrița. Și lucrau lipovenii noștri de numa-numa, încât de la o vreme, cu zavistie, dar și cu iubire, îi porecleau escavatoare cu barbă. Un așa escavator cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
era acuma vreme bună de murit ori de lâncezit, ci prielnică de muncit și dănțuit în hora mare. Mai întâi, a reparat digurile de la Iazul Morii, că așa se numea de-acuma locul cu pricina, unde rușii cu muscalii au săpat decuncuri; apoi a adaptat câteva piese inox de la niște tunuri părăsite pentru activitățile lui pașnice de morărit pe care le-a ridicat la cote destul de performante. Și valțurile erau acționate de-acum de motoare Diesel, recuperate de la două motorizate aducătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi de acord finalizarea lucrărilor la capelă, după proiectele existente. Tot el s-a ocupat, de la distanță, de înmormântare, a făcut rost de preoți de-ai dumneavoastră, de cioplitori în piatră, de tot felul de albume pentru înfloriturile acelea ciudate săpate în lespede, despre care se zice că sunt ca pe la lady acasă... Omul ăsta, mister, repet și mă scuzați, dacă sunteți cine cred eu, fostul soț chiar a iubit-o cu adevărat pe lady... Și iar au început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vederea incidentul. Nu mai spun nimic până ajungem înapoi, nu mă privește, și când o face, se uită pătrunzător, serios. Primesc un telefon câteva zile mai târziu, pentru a termina lucrurile. Însă încep să am îndoieli. Se pare că tipul sapă groapa cuiva, însă nu e sigur. Totuși, încerc să-l înregistrez. Când ne despărțim, însă, mă înconjoară cu brațele. Eu tresar. Însă tresar mai tare când îmi ia reportofonul și atingându-și fața de a mea, îmi șoptește: Dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu se poate altfel. - Ce?! Ah, ba sigur că se poate, Maria!, o întrerupse bărbatul înfocat. Orice se poate, atunci când ai argumente pentru asta, însă eu chiar nu mai vreau să continuăm discuția aceasta, bine? Nu-mi place. Deja am săpat prea adânc în locul care era destinat să rămână neted. Chiar dacă îmi ești iubită și foarte apropiată sufletului meu, nimic din ceea ce mă privește pe mine nu este obligatoriu pentru ceilalți, tot la fel cum nimic din ceea ce îi privește pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Pășești repede, oarbă, clipind des, ochelarii așteaptă, cuminți, afară, în coșulețul de bambus; oricum nu ți-ar fi fost de folos. Tragi aer în piept, deschizi ușa, lemnul subțire alunecă ușor. Frigul te izbește în obrajii fierbinți. Traversezi cărarea îngustă, săpată între mormane de zăpadă, spre bazinul înfășurat în abur ca într-o lacrimă. Cobori cu frică, să nu aluneci, te ții de stâncile care îi desenează conturul alb. Este cald și bine aici, în apa care se deschide pentru a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în realitate, lăsând-o pe Toxina să țipe iritată. Telefonul în furcă dansa și pe mine mă chema la un ceai din fructe de pădure. Vântul flutura perdelele lăsând o mărgea ruptă din ploaie să se rostogolească pe covor. CINE SAPĂ GROAPA ALTUIA CADE SIGUR ÎN EA Într-o gospodărie aflată la capătul satului Cristinești înspre Dămileni, printre alte orătănii, trăiau în bună înțelegere doi cocoși, Pripone și Cocone, până când într-o zi din te mir ce fălindu-se prin ogradă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dimineața s-a trezit, la poartă s-a dus, pe fag să-l întrebe, de ce-i face gândul gheme: -În primăvară, te-am curățat de rugi, de tine nimeni să nu se atingă, distanță am păstrat, pământul de la rădăcină am săpat, apă cât ți-a trebuit ți-am dat...Ce mai este? -Costinele, pe tine sunt supărat că după cât jir pentru Mozorel ți-am dat, de mine ai uitat, astfel că în curând trupul meu este hărăzit morții. -Fagule, știam că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cum distruge iarba pomătului și n-o să mai am verdeață pentru miei și iezi. -Las-o în pace. Când ne întoarcem din această călătorie o să împrăștiem mușunoaiele și iarba își va reveni, a zis Căiță către Stup. Între timp Cârtița a săpat repede prin pământ ajungând astfel la picioarele lui Căiță și i s-a adresat: -Fără mine nu veți avea succes în această călătorie. -Ce vrei să spui cu asta, Cârtițo? -Trebuie să mă luați și pe mine dacă vreți să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care-i împrăștiat în tot corpul, nu mă egalează niciun câine. Dacă va fi cazul pentru a spiona ceva sau pe cineva, îmi va fi ușor. În baza înțelepciunii instinctive cu care suntem născute noi, cârtițele, așa oarbe cum suntem, săpăm galerii în pământ de zeci și sute de chilometri. Uneori ne învârtim într-un cerc cu multe galerii pentru a ne găsi un culcuș convenabil în care să ajungă aerul prin mușunoaiele care ies la suprafața pământului prin ogrăzile moldovenilor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
noastră, zise Buburuza. -Nu pleci niciunde. Dorești să intri în încurcătură? -Fii cuminte, Căiță, că nu te bag eu la încurcături. Dau o raită și mă întorc. Cine dă atenție unei gâze ca mine? -Tu vei spiona zburând iar eu săpând, a propus Cârtița. Căiță, s-a înfuriat și, dacă n-ar fi pericolul care-i pândea, ar fi strigat tare s-audă toată lumea. Atunci a vorbit rar și apăsat: -Nu pleacă nimeni, niciunde. Ce, ați căpiat? -Căiță, tu trebuie să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
asta vom face din respect față de tine, care ai grijă de noi. Chiar dacă te împotrivești, vom pleca în minutul următor. Nici una, nici două gărgărița și-a luat zborul, iar cârtița într-o clipă a intrat într-o groapă și tot săpa, în timp ce Căiță împreună cu Zvârluga, Trotinel și Ciric au rămas muți și priveau cu toții dâra de pământ și mușunoaiele făcute de cârtiță, în timp ce Stup a făcut înconjurul așezării lătrând. Căiță s-a speriat după ce a observat că, pe lângă ei trecea spre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și să ne asigurăm că nu mai avem altceva de făcut decât să-i așteptăm pe barbari, viteazule Bursu . -Fiecare urieș a primit mască, este echipat cu bâtă țintuită și pumnal. Ciuberele cu urină fiartă sunt încărcate. Canalele s-au săpat. Toți luptătorii au primit primul palici de samahoancă și amu stau ascunși la locul de atac. La rândul lui, Pădur l-a informat pe Amar că luptătorii lui sunt echipați și pregătiți ca și cei ai lui Bursu. În plus
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fel ca și primul. Aici este o altă zonă acoperită cu paie și peste care vom turna seu lichid. Acum urmează cel de al treilea canal în care vom turna urină fiartă de animale. Cred că acest canal l-am săpat în zadar fiindcă puțini barbari vor ajunge până aici. Faptul că este noapte, luna nu va lumina defel, luptătorii noștri sunt pregătiți să-i întâmpine pe barbari așa cum merită. Lupta se dă pe pământul nostru, toate îmi apără dorința de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în acest caz. Ca o ultimă dovadă a lipsei de temei a întregii retorici anticremaționiste a clericilor ortodocși ai vremii, el apela din nou la o demonstrație logică, invocând tradiția "înhumării" lui Iisus Hristos: îmbălsămarea și depunerea într-un mormânt săpat în piatră a Mântuitorului ar fi reclamat, în virtutea respectării ad litteram a tradiției, urmarea întrutotul, ca tipar pentru toți creștinii care ulterior au decedat. Dar o asemenea situație a fost rezolvată, după arhimandrit, prin uzitarea simbolului: pânza pentru îmbălsămare și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în Dumnezeu. Patru inși au adus pe o targă de lemn, coșciugul (tronul) în care se afla mortul. Lumea sta de o parte și de alta în niște bănci. În fundul sălii se afla o perdea groasă, iar după perdea era săpat un puț adânc, care da în niște pivnițe de piatră. Coșciugul a fost dus lângă acel puț și coborât în pivniță cu ajutorul unor lanțuri cu scripete. Cine avea curajul să privească la ardere, i se da voie. M-am scoborât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rapidă de descompunere întrecea lenta acțiune a aerului, soarelui, apei și pământului, începu practica incinerațiunii parțiale sau totale a cadavrelor omenești, iar îngroparea sau înhumarea este cea din urmă metodă de nimicire practicându-se după născocirea și perfecționarea uneltelor de săpat. Iată deci, în rezumat, diversele feluri de nimicire ale corpului omenesc: 1. Expunerea corpului în aer liber, acțiunii solare ori pradă fiarelor sălbatice. 2. Aruncarea în apă. 3. Incinerațiunea parțială sau totală. 4. Înhumarea sau îngroparea în pământ. Vom sublinia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]