1,766 matches
-
că vechilul acela - cel cu câinele, vreau să zic, n-a scăpat așa ușor, însă, prin uciderea lui, Eudoxiu a făcut doar un act de dreptate. „Pentru că nu și-a adus aminte să facă milă și a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac și pe cel smerit cu inima!“ spune textul sfânt. Eu l-am citit, știți? Eu cunosc Scripturile! Iar la mănăstire aveam și câteva cărți cu Psalmii lui Ieronim. Cunosc mulți dintre ei și, da, i-am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cam o sută de pași printre cocioabe pe jumătate prăbușite și barăci din lemn, locuite de oameni mizeri și cu privire alunecoasă. Acolo, în mijlocul unor mormane de gunoaie urât mirositoare, zăcea, cu fața în sus și cu brațele desfăcute, trupul sărmanului Etbinus. — L-am întors eu, explică Maliban. Când l-am găsit, era cu fața în jos. Aplecându-se, împreună cu Dubritius asupra cadavrului tânărului, Sebastianus căută pe bluza sa îmbibată de sânge semnele rănilor: două găuri de la lovituri de pumnal, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
meu, tocmai când terminasem o scurtă și, pentru mine, direct agreabilă apoteoză a stilului gentil și eficient al lui Sherwood Anderson, tânărul m-a întrebat - după o pauză de gândire parșiv promițătoare - dacă cred că există un Zeitgeist american endemic. (Sărmanul tânăr. Chiar dacă o să se înconjoare de o îngrijire excepțională, nu poate să aibă în față altceva decât de perspectiva a cincizeci de ani de activitate în campus, plină de succes.) Cea de-a treia categorie de tineri care vor constitui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scrisoare de mulțumire. Nu mică Îi fu mirarea Însă când, la următoarea fază a radioactivității se prezentă la spital aproape leșinat dar, doctora Îl respinse cu brutalitate. „Dă-mi pace omule! Pleacă repede, să nu te mai prind pe aici...!” Sărmanul bolnav, era la un pas de-a izbugni Însă În final lăsă totul baltă. Desigur doctora primise indicații În acest sens. Renunță să mai Întreprindă ceva pînă la următoarea repetare a simptomelor ucigașe. De data aceasta speriat de-a binelea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În legătură cu natura intoxicației dar mai ales, tratamentul care urmează a fi administrat. Nu mică le fu mirarea Însă, când Institutul Medico Legist le redactase răspunsul pe o foarte mică bucățică de hârtie În care scria lapidar.Peștele a fost comestibil! Sărmanul bolnav. Curajul Îl părăsi iar panica se Înfiltra tot mai profund În imaginația sa. Efectiv, nu mai știa ce să creadă. Dacă totuți simptomele nebuniei Îl acaparase În totalitate? În acest caz, desigur, creierul lui pendulează În diplomație pentru ca bolnavul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cam matinală Însă desigur, un pahar cu vin de bună calitate sper să fie bine primit...” - monologă Directoarea Tatiana privindu-l pe Tony Pavone cu o oarecare insistență.” În legătură cu incidentul provocat de cei doi lucrători, propun să-l dați uitării. Sărmanii, În genunchi au cerut scuze...! Aveți toată Încrederea: spun adevărul. De când conduc destinul acestui depozit de vinuri, aproape zilnic mi se oferă muncă suplimentară fiind necesar tot timpul să Încep ziua de lucru cu lucrători pe jumătate narcotizați...!! Vă rog
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după el. Cum depozitul de vinuri nu se afla prea departe, se năpustiră În biroul de lucru al Directoarei Tatiana,cu evidente eforturi de-a se menține pe verticală. Făcând un mic efort de voință, tony Pavone, bolborosi. „Tatiana, Tatiana...! Sărmanul de mine, te iubesc! Nu am rezistat tentației alergând să te mai văd odată.Te iubesc mult...!!” Amabila femeie realizând cine de fapt vorbește, le mai puse la dispoziție o sticlă cu vin, sperând să fie lăsată În pace. Totuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu era nimeni Însă clopotele continuau să se balanseze...!!” Unele femei Începură să bocească zgomotos iar copii țipau speriați de teama celor ce aveau să urmeze mai ales de prezicerea unor persoane isterice ce dădeau exemple de fantezie grotească, Încât sărmanii muritori așteptau momentul când pământul avea să explodeze În mii de fărâmițele...! Atena zgribulită de frig, refuza cu Încăpățânare să urce În locuința lor intuind cu groază, efectiv așteptând resemnată noul cutremur de pământ prevestit cu atâta certitudine de unii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a unei femei șoptindu-i tandru, te iubesc...? Cum vine asta, dumnealor nu au apărut odată cu noi pe această planetă...? Animale, păsări și tot ce mișcă În jurul nostru, beneficiază de acest elixir a-l vieții În timp ce preoții catolici sunt pedepsiții...! Sărmanii, Îi compătimesc...! În compensație, În mod sigur pentru acest major handicap, de necaz, au Încercat să se răzbune. Numai așa se explică inchiziția și curvia a unor preoți catolici...!” „Ai dreptate, inginerule...aprobă Șeful Șantierului mai turnându-și o ceașcă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe care-l ignorau, arestau, batjocoreau, maltratau iar În final asasinau pe toți filozofii, astronomii și alți oameni ce contribuiau prin cercetările lor la emanciparea societății: aceștia sub bestiale schingiuiri refuzau să retracteze adevărul științific...! Numai când mă gândesc la sărmanul Giordano Bruno,(1548 - 1600)...!” „Întradevăr...! Marele filozof și astronom italian, a demolat teoria lui Ptolomeu*, care afirma planeta pământ se află În Centrul Universului iar Soarele cu restul planetelor se rotesc În jurul lui și dezvoltând teoria unui Univers infinit cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
treia zi, se prezentă la Șantier afișând o mutra venită ca de la o Înmormântare, Începând pledoria cu vocea scăzută. „Credemă, n’a fost ușor să-l abordez...E plin arestul miliției cu indivizi ce fură din avutul nostru, al tuturor...! Sărmanul are spre rezolvare atâtea dosare Încât nu le mai știe numărul...!” „Bine, bine...” - Îi curmă Tony Pavone avântul oratoric. „Ai discutat problema...?” „Mai Încape discuție...? Eu sunt om de onoare, domnule...! Pe scurt. Maiorul Huzum fiind incoruptibil, Închipuiește-ți, n’a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
datorită tinerilor arestați ce Încercau să treacă fraudulos granița Jugoslaviei...! Arestații erau aruncați În celulă bătuți și Înfometați, erau scoși la cercetări de câteva ori În timpul zilei În timp ce În cursul nopții fugarii erau maltratați cu mijloace de tortură sofistificate Încât sărmanii urlau de durere cerând ajutor...! O parte din tinerii arestați ce trecuseră temporar prin celula lui Tony Pavone, vorbeau puțin, suficient de timorați, trăind coșmarul Încercării nereușite. Nu se știe din ce motive Însă, tânărul fugar Mateianu Viorel a rămas
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
verificare...!” Fură mânați dela spate precum vitele Într-o cameră alăturată oarecum mai luminată de un puternic electric bec, fiind obligați să răstoarne traistele În mijlocul Încăperii pentru a se verifica conținutul. Într-o hărmălaie și o Înghesuială dincolo de orice imaginație, sărmanii executară ordinul golind traistele cu iluzorii speranțe de a mai căpăta unele alimente Înapoi. Apăru un expert din rândurile pușcăriașilor liberi care cu ochi de cunoscător aduna toate obiectele și alimentele aruncându-le Într-o ladă anume pregătită motivând aberații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de aspră. Viscole deosebit de violente, căderi masive de zăpadă, ger cumplit ce-ți paraliza respirația sufoca orice activitate pe toate șantierele de construcții care trimese muncitorii În vacanță de iarnă, numai brigăzile de arestați ai penetenciarului Rahova nu cunoșteau odihna. Sărmanii, Îmbrăcați rudimentar cu haine militare ce proveneau din secolul trecut, cârpite grosolan cu petice de altă culoare pe alocuri legate cu sârmă, Încălțările la fel zdrențuite, desperechiate, cu pingele improvizate din cârpe ori ziare, Îndurau vitregia dezlănțuită a iernii...! Barăcile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ce pot spune...? Trebue să mă mulțumesc, deoarece nu am primit În plus. Totuși, zece ani de zile pentru o faptă imaginară...! Desigur,hazardul, sunt la discreția lui...!!” Evident emoționat, Maistrul de șantier lăcrimă, hotărând pe dată su curme suferința sărmanului nevinovat, Îl Îmbrățișă bărbătește, exclamând. „Sunteți liber...! Instanța de recurs v’a radiat toată pedeapsa...! Ați Înțeles? În două zile, ve-ți părăsi penetenciarul...!!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone privi la Maistrul de șantier fără a Înțelege prea bine despre
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aresteze dacă nu...să fiu lăsat În pace,mulțumesc”. Generalul Andruță Ceaușescu, mic de statură, o mână de om, Împopoțonat În haina militară În care vestonul ceva mai lung decât era necesar, oferind impresia unei poveri, a unei pedepse ce sărmanul fiind obligat s-o suporte, contribuind desigur și, puzderia de decorații pe ambele părți a vestonului militar, făcându-l și mai caraghios decât era În realitate. Ochii Îi pendulau În cap imitând viezurele dând impresia unui individ suficient de viclean
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone Îi fulgerase prin minte imaginea șoselelor românești, Înguste și pe o singură linie de circulație - dus Întors - În care tamponările mortale erau la ordinea zilei În timp ce gropile și asfaltul exfoliat contribuia În aceeași măsură la producerea accidentelor. Locuințele sărmanilor provinciali erau construite din pământ frământat cu paie ori alte materiale inpropii fiind insalubre și unde curentul electric și grupurile sanitare Încă nu se inventase...! Unii locuitori fiind atât de săraci Încât folosea spatele casei la suprafață pentru a-și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l amintea ca pe un mic englezoi din clasele de jos și ca pe un om Înaintând În vârstă, cu capacități și farmec În declin. Și În agonia despărțirii de sânii, de gurile și de prețioasele fluide sexuale ale femeilor, sărmanul Wells, Învățătorul natural, promotorul emancipării sexuale, explicatorul, binecuvântătorul omenos al omenirii, nu putu În cele din urmă decât să facă de doi bani și să blesteme pe toți. Bineînțeles că scrisese asemenea lucruri În boala lui de pe urmă, oribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce-a fost a fost, unchiule. — Așa zic și eu. — Ești dezgustat de mine, unchiule. — Eu? Nu tocmai. Știu de asta de mult. Regret când lucrurile devin așa de stupide, asta e adevărat. Mi se pare că lucrurile pe care sărmanii profesioniști trebuiau să le facă la petreceri pentru burlaci sau la circurile erotice pentru turiști din Place Pigalle ca să-și câștige traiul, oamenii obișnuiți, casnicele, funcționarii, studenții le fac acum doar ca să fie sociabili. Și nu pot să spun precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Împreună. Eisen făcea etichete pentru copaci și tufe. Îi arătară lui Sammler eșantioanele: QUERCUS și ULMUS, În litere gotice ca niște pete mari, negre. Alte etichete scrise de mână În stilul străin Învățat de Eisen la Gymnasium arătau mai Îngrijite. Sărmanul Eisen mergea la școală când izbucnise războiul și nu avea studii superioare. Sammler se strădui să spună ceva potrivit și nevinovat, deși era dezgustat de tot ce punea Eisen pe hârtie. — Astea trebuie modificate pe ici, pe colo, spuse Wallace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
schimbat. Luna clătea perdelele și se Întindea spumoasă ca apa oxigenată pe creștetul covoarelor albe, grele. — Wallace? Sammler avu impresia că-l aude jos În pivniță. Dacă nu aprindea luminile, era pentru că nu voia ca Sammler să-i cunoască mișcările. Sărmanul tânăr era dement. Domnul Sammler, forțat de viață, de soartă, de ce vreți, să fie dezinteresat, să gândească pe cât putea de bine În linii generale, nu avea de gând să se Înjosească urmărindu-l pe Wallace În casa tatălui său, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler se gândi la ele. Pe cât era de exasperantă, de Îngrijorătoare, pe atâta era desigur și amuzantă Într-un mod trist. Dacă dulăpioarele conțineau manuscrisele și nu teancuri de hârtii În mape. Nu, nu credea asta. Era doar puțin nebună. Sărmanul lui copil. O ființă cauzată de el și În derivă Într-o lume fără formă, nemărginită. Cum ajunsese să fie așa? Poate că lăuntricul, intimul, scumpa viață - lucrul care e sinele din zilele cele mai de Început - când pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ieșise sufocat de sânge și de care se depărtase târându-se pe burtă. Așa că o asemenea preocupare era de așteptat. Acum Margotte tăia ceapă Într-un castron. Ceva de mâncare. Viața În celulele ca niște picături luminate Își continua manifestările. Sărmanul Ussher În acel avion pe aeroportul din Cincinnati. Sammler Îi simțea lipsa și recunoștea că se mutase cu Margotte În apartament pentru că Îi permitea să păstreze legătura cu Ussher. Dar observa unele din aceleași calități, calitățile lui Arkin, la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-ul - pe grădinar, pe spălătoreasă, pe bucătar, pe mine. Doctorul Îi era recunoscător, fiind un puști dintr-un cartier rău-famat. Îl făcea să pară demn de Ivy League. Un adevărat gentleman. Emil dădu cu spatele mașina lentă, argintie, Înaltă, aparținând sărmanului Elya, și ieși de pe alee. Îi dădu corect lui Sammler posibilitatea de a alege conversația sau solitudinea. Sammler alese solitudinea și Închise geamul despărțitor. Sentimentul adânc Înrădăcinat al domnului Sammler (o prejudecată, dacă vreți s-o numiți așa) era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lor mediteraneană văruită. Căci obișnuiau să scoată cărțile când nu scandalizau vecinii cu urletele și bătăile lor. Dar nu. Asemenea persoane aveau dreptul să fie considerate normale. Mai aveau și libertate de mișcare pe deasupra. Aveau pașapoarte, bilete. Așa zburase apoi sărmanul Eisen peste ocean cu piesele lui. Suflet amărât, săracul Eisen, cel cu râs de câine. Toți se distrau așa de tare! Wallace, Feffer, Eisen, până și Bruch, și Angela. Râdeau atât de mult. Dragi semeni, haideți să fim umani Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]