6,771 matches
-
stîlp? Tiptil se strecoară printre oameni și o privește atent pe Nora. Nu mai dansa cu tînărul, ci cu un tip, matur bine, dar foarte distins. Discret, bărbatul îi atingea cîte un sîn și îi vorbea la ureche, strecurînd un sărut abia schițat. Ionel simte că moare de gelozie și reia ideea cu Transnitria. Cine-i dobitocul? Un fost profesor, nu l-am văzut de mult. De aici Ionel își imaginează restul și o strînge de mînă pe Nora. Au, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Privesc pasagerii din avion și, surprinzător, îl văd pe Mitică Vasilescu, total absorbit de conversația cu o duducă roșcată și frumușică foc. Îmi caut altă țintă pentru ochi dar, ca naiba, revin la Mitică. Observ niște chestii abia perceptibile, un sărut pe urechiușă, un cot ușor apăsat pe un sîn și o mînuță mîngîind ușor piciorul dinspre genunchi spre... mai sus. Mitică era om însurat, cu băiat student și cu chelie dată cu ceară de parchet. Mă îndrept mintal spre "declarația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
piatra de moară macină bobul de grâu în intenția plugarului, piatra de om ține evidența desfrunzirilor în grădina lui Dumnezeu; buzele înțelenite în nerostire maci roșii pe calea ferată adulmecând depărtările; mâinile, da, mâinile două smerite semne de exclamare imitând sărutul palmelor sub icoană. Plângea. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine este otravă ce încă se mai suportă sub rădăcinile limbii. Când s-a amestecat vinul cu apă în Cana Galilei, niciun nuntaș nu a deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tulpină de plop cel mult pentru a încâlci câteva zboruri pe o suveică scăpată din mâna Tatălui pe când țesea cărări pentru îngeri. Coboară! Suflete, pulbere în patru vânturi, mângâierea șarpelui odată cu răsăritul soarelui, îmbrățișarea crucii în noaptea de Buna Vestire, sărutul lui Iuda în podul palmelor, răstignire! Suflete, tu porți semnul! Era după lume, sinele pată de cerneală imprimată neglijent peste un certificat A5. Era încă tânăr. 33 de ani, după unii, floarea vârstei: omul bine copt, omul bine împlinit, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până îi cresc aripi, până solzii se transformă în pene, ghearele în petale de iriși; zmeul în scutece verzi, primăvara. Buzele, două tușe de nori în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt săruturi ale lui Dumnezeu stinse în iarbă. Doamne, vreau să vegetez până când buzele tale prin buzele ei mă vor atinge. Roșcata, duh întrupat într-o herghelie de cai slobozi care au rupt oiștea Carului Mare și l-au abandonat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce se deșiră an cu an, zi cu zi. Sânii tăi, Mamă, cresc în mine, în cruce, în icoană; buzele tale lasă dâră de pământ în fotografie, cărnoase, mușcate, crăpate, descompuse; o tușă de praf, un grăunte de nisip tremurând, sărutul tău, Mamă. Și avea palme alungite și subțiri, i se vedeau venele suprapuse ca o rețea electrică, și gâtul la fel, alb, alungit, drept, parcă pentru a privi peste creștetul meu, și umerii, și genunchii la fel de netezi, netezi umeri avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cât poate duce; ce trece peste semnul umerilor moarte se cheamă. Durerea face parte din fiecare. O dispoziție naturală este durerea, menire de a fi printre alte dureri, o abandonare plăcută peste cărbuni aprinși, un zbor orizontal către săgeata arcașului, sărut pe tăișul cuțitului, durerea. Dacă totul este atât de simplu, de ce omul încearcă să-și definească amarul în raport cu cineva, în raport cu sfinții, cu eroii, cu personajele fantastice, dar nu cu sine? De ce se preface a-și anula durerea prin iluzie? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Prea stă bot în bot cu Aristotel, Dumnezeii mamei lor de intelectuali. Petru se întorcea în fermă pe la 18, lua pătura și se culca în vie, după cazane. Dimineața soarele se strecura printre frunze pe obrajii plini de rouă: un sărut pe obrazul stâng, mama, un sărut pe obrazul drept, Genia. Mama îmbrățișa ca o icoană și avea buzele proaspete, câmpie în luna aprilie sărutul ei. Tanti Didina avea maxilarul ca o menghină și mâinile strângeau în jurul inimii. M-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Aristotel, Dumnezeii mamei lor de intelectuali. Petru se întorcea în fermă pe la 18, lua pătura și se culca în vie, după cazane. Dimineața soarele se strecura printre frunze pe obrajii plini de rouă: un sărut pe obrazul stâng, mama, un sărut pe obrazul drept, Genia. Mama îmbrățișa ca o icoană și avea buzele proaspete, câmpie în luna aprilie sărutul ei. Tanti Didina avea maxilarul ca o menghină și mâinile strângeau în jurul inimii. M-a lăsat tat-tu să fac crupe, deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în vie, după cazane. Dimineața soarele se strecura printre frunze pe obrajii plini de rouă: un sărut pe obrazul stâng, mama, un sărut pe obrazul drept, Genia. Mama îmbrățișa ca o icoană și avea buzele proaspete, câmpie în luna aprilie sărutul ei. Tanti Didina avea maxilarul ca o menghină și mâinile strângeau în jurul inimii. M-a lăsat tat-tu să fac crupe, deschide magazia și dă-mi o căldare să pun sub râșniță. Maică-sa era internată în spitalul Fundeni, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să lege în câteva noduri cerul de pământ, între două puncte își trecea firul prin clavicula lumii. La mijlocul întunericului, el a prins-o de mână, ea s-a oprit. Întâmpinare. Apoi, naștere, botez, răstignire, adormire, înviere, înălțare într-un singur sărut. Doi ani s-au văzut, s-au visat, s-au ascultat în taină, se știau pe de rost. Se știau dinainte de a se naște și, chiar dacă nu s-ar fi născut, tot s-ar fi iubit. Se știau dincolo de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încape într-o foame de viață. Vezi ce crac are negresa? Parcă-i o iapă pur sânge ruptă din hamul Carului Mare. Ce buze are franțuzoaica, mulaj de argint peste trupul sfinților! Doamne, câte catapetesme poate împodobi cu un singur sărut! Îți curg balele, dar nu vrei să recunoști. Lasă dracului pudismul ăsta de fată mare, scutură-te de ciumă, spală-ți sângele și pune-l la uscat pe alt soclu. Castanii din Copou au înflorit pentru câteva mii de iubiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ieri a șters praful, păienjenii, duminică, după sfânta leturghie, a umplut candelele cu ulei (fitilul arde după cum înclină privirea). Paracliserul, pentru fiecare lucru făcut, bifează cu X într-o agendă albastră. Mă așteaptă. Când plec, îi sărut mâna, duminica o sărut pe obraz, de Sfintele Paște i-am sărut ochii, pe gură, niciodată. Demult, tare de mult, am îndrăznit, apoi am pierdut-o într-un șotron de lumină. Părinte, lăcrimează de fiecare dată când necurăția îi atinge veșmântul, te rog, dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fără ea, m-au durut mai mult decât în 7 ani de singurătate. M-a așteptat. Frate, este păcat să asemeni chipul cu închipuirea, să o necinstești pe Maica Domnului, să spurci sfânta icoană cu gândul de a o atinge. Sărutul catapetesmei este umilință, și nu patimă. Cine privește sfântul în ochi își ia porția de albastru și pentru lumea cealaltă. Ești un om bun, în curând vei înțelege spusele mele, în curând vei avea suflet destul cât să știi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
venit mai devreme, peste 4 ore începe slujirea. Astăzi este duminica omului necredincios, eu, ca în fiecare zi, îndrăznesc cu evlavie să-ți aduc rugăciune. Preacurata mea iubire, lasă-mă să-mi plec genunchii sub icoană! Ieri a fost vremea sărutului peste spicul de grâu, astăzi în uleiul candelei ard, inima cuptor încins, sângele miroase a pâine coaptă. Lasă-mă să mă culeg piatră de râu din nisipul scoicilor și să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
schimbarea; ăștia din Convenție par mai democrați și mai puțin unși pe bot. Dar dacă dihorul schimbă scorbura? Dacă licheaua sare în altă barcă? Cu traseismul ăsta politic nimic nu-i sigur. Are bani să-și cumpere încă două mandate. Sărut stâng, tovarășe! Sărut dreapta, domnule! Sunt procurorul Ieremia, sluga dumneavoastră credincioasă, tocmai ce v-am înlocuit portretul! Acum purtați cravată albastră, cea mai albastră cravată purtați, domnule prefect! Gata, ajunge! Termină cu lamentările, Ieremio! Dă fuga la Mihalache și vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din nori și le-a legat parcă de un trunchi de copac, parcă de om; ochii raiul furnicilor, două mușuroaie negre acopereau câteva firimituri de lumină; buzele dâre de pământ în icoană; obrajii: S-au adâncit fântâni, mamă, acolo unde sărutul tău a însemnat izvor, la noapte o să plouă, mâine o să plouă, cealaltă viață o să plouă și o să mâlească intențiile tale de rod. 76. Când i-a murit bunicul, bucovinean de pe valea Pârteștiului, trecut prin două războaie, foamete, ciumă, holeră, tifos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și congresul lui Ceaușescu, Într-o sală Înghețată a culturii sindicale, tocmai asta fusese parola de recunoaștere: „Ne jucam cînd eram mici, m-ai pus o dată să Închid ochii...“ Nu continuase, simțind că nu se poate să nu-mi amintesc. Sărutul acela furat și nevăzut de cei șapte ani ai ei era tot ce aveam noi În comun mai de preț, mai de nedat uitării. Luînd-o de brațul stîng, exteriorul degetelor mele i-a evaluat pe dată sînul. Volum și fermitate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le-a zis: Cum se face că nu vă iubesc la fel de mult ca și pe ea?” Dan Brown nu uită să invoce acest pasaj în dosarul lui de mărturii pro domo. Mărul discordiei între savanți și exegeți este sensul acestui „sărut pe gură”. E vorba despre un gest ritualic sau despre unul erotic-pasional? Sărutul trebuie pus în legătură cu semnificația termenului koinonos! Textul copt folosește acest termen grecesc pentru a descrie relația dintre Isus și Maria Magdalena. Ei formează un cuplu în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și pe ea?” Dan Brown nu uită să invoce acest pasaj în dosarul lui de mărturii pro domo. Mărul discordiei între savanți și exegeți este sensul acestui „sărut pe gură”. E vorba despre un gest ritualic sau despre unul erotic-pasional? Sărutul trebuie pus în legătură cu semnificația termenului koinonos! Textul copt folosește acest termen grecesc pentru a descrie relația dintre Isus și Maria Magdalena. Ei formează un cuplu în care fiecare membru are importanța, sensul și rolul său. Gnosticismul presupune dualitatea principiilor - mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se vorbește despre plăsmuirea Evei din coasta lui Adam (exact, din bucata de carne din dreptul coastelor). În acest sens, koinonia trebuie înțeleasă ca „tovărășie spirituală”, complementaritate în lucrarea mântuitoare a cuplului 20, sens mult mai „tare” decât sensul erotic. Sărutul pe gură, scos în prim-plan și răstălmăcit de toți neognosticizanții tantrici actuali, se înscrie în același context semantic, fiind semnul intimității spirituale între un maestru și un ucenic apropiat. De altminteri, sărutul pe gură se practica în semn de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sens mult mai „tare” decât sensul erotic. Sărutul pe gură, scos în prim-plan și răstălmăcit de toți neognosticizanții tantrici actuali, se înscrie în același context semantic, fiind semnul intimității spirituale între un maestru și un ucenic apropiat. De altminteri, sărutul pe gură se practica în semn de salut intim nu doar de persoane de sex diferit, ci și de persoane de același sex. În evangheliile canonice există mai multe notații de felul: „Isus l-a iubit” pe cutare ucenic, fără ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de „o mulțime” înarmată cu săbii și ciomege. Săbiile erau ale soldaților romani, fără doar și poate, iar ciomegele (literal: „lemnele”), ale iudeilor trimiși de Sinedriu. În fine, ucenicul le dăduse consemn aliaților săi: Isus va fi deconspirat printr-un sărut. După acest sărut plin de afecțiune, soldații pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat, în vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor 36. La Marcu, tonul este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înarmată cu săbii și ciomege. Săbiile erau ale soldaților romani, fără doar și poate, iar ciomegele (literal: „lemnele”), ale iudeilor trimiși de Sinedriu. În fine, ucenicul le dăduse consemn aliaților săi: Isus va fi deconspirat printr-un sărut. După acest sărut plin de afecțiune, soldații pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat, în vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor 36. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ei formalizează pe loc o relație care s-a bazat până atunci pe iubire frățească și încredere totală reciprocă. Isus acceptă senin, dumnezeiește ceea ce i-a fost scris. Iuda își împlinește și el, până la capăt, misiunea. Scurtul dialog, precedat de sărutul lui Iuda, pecetluiește două destine indisolubil legate unul de altul. Matei însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete și destin. Destinul presupune un final, un punct terminus care-i conferă sens, care-l aureolează întru câtva. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]