14,917 matches
-
minții”. „-Înseamnă că ești tânăr, așa că nu te mai «lăudaă cu «părul albă, că nu te prinde!” - îl admonesta Teodora. „-Ei, dacă s-ar măsura tinerețea numai cu sprinteneala vorbelor!...” Își mai revenea din acest „intermezzo melancolic” după ce ea îl săruta și îi șoptea la ureche: „Azi ai fost atât de bun!... Am avut două orgasme...” Și totuși... Dacă ar fi fost tinerel, o asemenea mărturisire a iubitei l-ar fi făcut să se simtă în al nouălea cer. Dar așa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
acceptat să-i dactilografieze în continuare, după dictare, cartea de publicistică. Azi au ajuns aproape de final. Când s-a ridicat de pe scaun, ceva mai greu decât altădată, s-a sprijinit cu mâna pe umărul lui. El i-a luat degetele, sărutându-i-le de câteva ori, parcă voind să întârzie cât mai mult, material și sufletește, în cercul de căldură al trupului ei plin de viață (la propriu!). Sau, poate, ca să păstreze pe buze ceva din energia ce iradia generos, aproape
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
el nu i-a mai rămas nimic. Dar Domnul R. ar trebui să vadă un pic mai departe! Ea, iubita lui, i-a dăruit ceva incomparabil: un copil, adică „un strop de nemurire”. Când îl ia în brațe și îi sărută obrăjorul cald, mai poate spune că se simte „ca un pom uscat”? Este întrebarea mută din ochii Teodorei, pe care a ghicit-o cu ocazia vizitei făcute ieri. Va mai merge și mâine, și mai târziu, cu speranța că tot
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment. Virgil mai lăcrimă un pic, apoi își șterse ochii de blănița iedului. Îl sărută apăsat pe botișorul negru, pe urechile catifelate, îl mai strînse o dată la piept făcînd uuuuh! și, crezînd că astfel poate aduce cea mai mare dovadă de cavalerism față de Ilinca, i-l dărui ei șoptindu-i fericit: Poftim, Ilinca... ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și începu să suspine. Această trecere neașteptată de la rîs la plîns nu făcu decît să stîrnească un hohot general de rîs. Ce ai, frumoasă Cosînzeană, de plîngi? Și străinul porni spre ea cu brațele deschise. O prinse de umeri, o sărută pe frunte, apoi o trase pe un scaun lîngă el oferindu-i o ciocolată. Poftim, și te rog să nu mai plîngi. Doar ești elevă, nu? Da, răspunse mai curajoasă Ilinca după ce luă ciocolata. Ei, bravo, zise admirativ străinul. Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ei, apoi porniră amîndouă spre casă rîzînd de un călător beat, care căzuse în șanț și tot mai continua să cînte cu o voce hodorogită "Lume, lume...". Salut, Ilinca, și bine-ai venit! strigă Virgil îmbujorat și-i întinse mîna. Sărut mîna, tanti! Și, scoțîndu-și șapca, se aplecă foarte reverențios să sărute mîna mamei Ilincăi. Să fii sănătos, Virgil, răspuse ea retrăgîndu-și mîna. Lasă, nu mi-o mai pupa acum, că miros toată a ceapă și tocătură. Bine te-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care căzuse în șanț și tot mai continua să cînte cu o voce hodorogită "Lume, lume...". Salut, Ilinca, și bine-ai venit! strigă Virgil îmbujorat și-i întinse mîna. Sărut mîna, tanti! Și, scoțîndu-și șapca, se aplecă foarte reverențios să sărute mîna mamei Ilincăi. Să fii sănătos, Virgil, răspuse ea retrăgîndu-și mîna. Lasă, nu mi-o mai pupa acum, că miros toată a ceapă și tocătură. Bine te-am găsit, Virgil, răspunse și Ilinca cu fața luminată de bucurie. Ia uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
s-a întălnit cu rude, cunoscuți plecați în Ceruri. S-a întâlnit chiar cu un extraterestru care semăna, după descriere, cu tine. Când a terminat povestea am simțit că au sosit clipele ca ea să plece în Ceruri: i-am sărutat mîna. M-a privit cu duioșia și dragostea unică a unei mamei și mi-a spus: Știam că și tu știi că a sosit clipa să plec în Ceruri și că vei fi lângă mine. Adio. I-am sărutat din
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
am sărutat mîna. M-a privit cu duioșia și dragostea unică a unei mamei și mi-a spus: Știam că și tu știi că a sosit clipa să plec în Ceruri și că vei fi lângă mine. Adio. I-am sărutat din nou măinile și i-am urat drum bun în Ceruri. Ăsta-i paranormalul meu cotidian, al prezentului. Evelin: Și totuși mă felicit pentru ce specie umană am creat! Aurora: Evelin, astăzi suntem la capitolul destăinuiri, un nemuritor și un
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
alcool. Profesorul se așează la pian, căteva acorduri și apoi voce: “Cel mai frumos tangou din lume”. Aurora invită la dans pe Evelin care, spre surprinderea celor prezenți, dansează foarte bine de parcă ar fi argentinian nu extraterestru. Evelin: Mulțumesc. îi sărută măna Aurorei. și noi dansăm tangou, vals, toate furate de la voi. O să plătim drepturile de autor. Aplauze. Aurora: Evelin, dar ați luat cam multă muzică de pe Pămănt, deci să nu uiți de drepturile de autor. Evelin: Am plătit cu sămănța
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să nu înjuri. Să nu vorbești urât, Ema. Nu mi-au plăcut niciodată femeile care vorbesc urât. Mă rog, nici una nu cred că a știut asta. Râd și uneori mă amestec și eu în porcăriile lor, așa, lejer, afabil, cum săruți pe cineva pe gât... nu e c-ai vrea sau că-ți place, e că ai văzut chestia asta de multe ori, la alții, alții mai mișto decât tine, care voiau și cărora le plăcea. Și... și mai ce? Să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
niște adolescenți fermecați unul de celălalt și de puterea lor de sincronizare, își atinseseră dege tele roșind, plutiseră prin autobuze, în drum spre serviciile lor mohorâte și zburaseră înapoi acasă, la sfârșitul programu lui. Tresăriseră vinovați ca doi îndrăgostiți surprinși sărutându se când soneria îi împiedicase să-și împărtășească până la capăt toate detaliile divorțului născut din senin, ca o idilă de primăvară. David și cu mine i-am ascultat uluiți turuind despre cum și ce o să facem, cine unde rămâne, împărțindu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
somn, alte nopți fără somn, cu dinți abia mijiți, cu vise povestite, împăr țite, dumicate în întuneric, cu cer turi, cu neștiința lor în ale contabilității biruindu-i jos, în cantină, printre hârtii, cu altfel de tăceri. Își simțiseră gândurile sărutându-se așa cum ei nu o mai puteau face și plânseseră mai adânc, fără lacrimi, în drăgostiți de respirația celuilalt, de pielea lui, în care se ghiceau amprentele altor anotimpuri. — Trebuie să pleci, îi spusese Dominique în zori. Ivan tresărise, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui s-a auzit până la Damasc, până la mine, care am fost sclavul lui, care i-am suferit toanele și cruzimea, care am cucerit Hispania în numele lui, care mi-am câștigat libertatea din mâna care mi-a ucis fiul, care am sărutat mâna aceea, care l-am blestemat, care l-am iubit, care l-am urât ca nimeni altul, care i l-am împroșcat cu venin lui Al-Walid, care mă rog zi și noapte să pier sfâșiat de ciumă, de fiare, de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gândit că o să te intereseze, articulă, tresă rind din nou la auzul tonului sigur, atât de rar și de exotic în preajma ei. O auzi râzând, îi simți răsuflarea caldă pe gât când se aplecă, din exterior, peste pervaz, să-l sărute și o strânse puțin de încheietura mâinii, ca într-o complicitate a intimității care, cine știe, poate că era pe punctul de a se inventa chiar acum/atunci, ce mai contează un banal punct de referință, important este că, în timp ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încă!) o portiță. Trebuie să ai o lanternă în buzunar și, la timpul potrivit, să i-o luminezi pe cea mai mică (portiță). Va ieși prin ea fericită, dacă îi întinzi nu mâna, ci și un singur deget... Îl va săruta, va face orice cu el. Va fi, fără îndoială, un „om cu care se poate lucra”. Fiindcă a fost, „în prealabil”, bine „prelucrată” ! Când angajezi un nou salariat, este nevoie de timp, de răbdare! Nimic bun nu se poate face
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
seamă, e cazul să redevii un cetățean demn și auster, într-o lume concretă, în care tarabiștii s-au reîntors la zarzavaturile lor, magazinele și-au strâns inimioarele din vitrine, felicitările muzicale au deve nit afone, moderatorii nu se mai sărută în direct, florăresele nu te mai aleargă, și în care efuziunile sentimentale sunt taxate ca nepotrivite, desuete și, cel mai im por tant, de un înfiorător prost gust. PASIONALUL DOMN AVRAM Răducu e un băiat care locuiește la scara unu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
porii la fel cum era în gândurile ei. Voia să-l păstreze adânc în ea, să nu-l mai elibereze din colivia trupului ei. Mâna lui atinse obrazul îmbujorat al Karinei. Degetele lungi și fine îi mângâiau buzele întredeschise. Îi săruta pleoapele închise, fruntea, părul. Îi mângâie tandru părul lung, mătăsos răsfirat pe cearceaful imprimat cu flori multicolore. „- Te iubesc, Karina! Te iubesc atât de mult! Dar știi că iubirea mea doare? Știi că durerea naște monștri? Nu mă iubi, frumoasă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
așteptând să se dezmorțească. Erau amorțite din cauza poziției incomode în care adormise. Coborî din pat încălțându-se cu papucii pufoși și călduroși. Căută în geanta de voiaj un pulover gros, se îmbrăcă în grabă și ieși din casă. Soarele o sărută de bun venit și o îmbrățișă, iar Karina îi mulțumi, zâmbindu-i. „- Ți-a fost dor de mine, domnule Soare? Am lipsit cam mult, nu-i așa? De unde știai că am nevoie de îmbrățișarea ta? Oamenii nu înțeleg această nevoie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
niște glume nevinovate, Karina. Ești imposibilă! - Glume nevinovate pentru tine, cuțite înfipte în inimă pentru alții. - Geloasă mică. Îmi place când ești geloasă și nervoasă. Ochii îți strălucesc într-un fel anume care mă atrag și mă îndeamnă să-i sărut. Ești ca o felină gata de atac. Ești adorabilă, iubita mea! - Nu sunt iubita ta. Cine știe cu cine mă confunzi. - Ba ești iubita și muza mea. - Muza? - Te inspir să ce? O muză e o sursă de inspirație. - Să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a o împiedica să mai spună ceva. - Cât aș vrea să văd cum îți strălucesc ochii acum... - Lașule! - Îmi vei mulțumi pentru asta. Nu acum, dar mai târziu cu siguranță. Continua să se joace cu buzele ei fără să o sărute. Luă o gură din vinul roșu din paharul de pe măsuța de lângă pat și-i picură pe buzele întredeschise, umezindu-le. Karina închise gura apoi își linse buzele cu limba. - Îți place... știam eu... Coborî vârful cuțitului pe piept tăind, rând
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Ai vrea să spui să încep imediat, Marina. Cum vrei. Da, să încep îndată, cum vreți. Și acum vin, să ștampilăm pactul. Ce e asta? Vin, vin, și o să vezi. O prinde din nou, o strânge în brațe și o sărută pe gură, sărut din acelea care rămân. Și așa, supusă, sufocată săraca, cu inima tulburată, el îi spune: Tu... tu... Marina...tu... Vai, pentru Dumnezeu, Avito, vai... pentru Dumnezeu... și închide ochii. La fel Avito și-i închide o clipă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu vocea mai dulce: Hai, Marina, am fost dur, o recunosc, dar... și se apropie oferindu-și buzele, în timp ce vocea interioară murmură: "Ai căzut, te întorci să cazi și vei cădea de o sută de ori mai mult...". Se lasă sărutat de Marina, strângând la piept copilul și recade în somnul vieții sale. Da, am fost dur, dar... dar este nevoie, trebuie să-mi împlinesc voința... și botezul? De ce? Pentru a se spăla de păcatul originar? Dar tu crezi că această
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
creatură are păcat? Și vocea demonului familiar: Da, nu are păcat, dar duce păcatul originar: acela de a se fi născut din iubire, din legătură de instinct, din căsătorie inductivă; dragostea și pedagogia sunt incompatibile; biberonul cere completare....". Nu îl săruta, nu îl săruta așa, Marina, nu îl săruta; aceste contacte sunt originea microbilor. Și vocea: Dar când ai sărutat-o tu pe ea? Te-a contagiat, te-a contagiat cu microbii ei, cu microbii personalității sale, pentru că fiecare dintre noi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Și vocea demonului familiar: Da, nu are păcat, dar duce păcatul originar: acela de a se fi născut din iubire, din legătură de instinct, din căsătorie inductivă; dragostea și pedagogia sunt incompatibile; biberonul cere completare....". Nu îl săruta, nu îl săruta așa, Marina, nu îl săruta; aceste contacte sunt originea microbilor. Și vocea: Dar când ai sărutat-o tu pe ea? Te-a contagiat, te-a contagiat cu microbii ei, cu microbii personalității sale, pentru că fiecare dintre noi are microbul său
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]